Tort claim for fatal accident due to airbag malfunction dismissed for failure to prove causal link and fault

Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022

Asupra cererii de recurs de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2011 din data de 5.12.2011 pe rolul Judecătoriei Suceava, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. Bucureşti, obligarea pârâtei la plata sumei de 175.000 euro ce reprezintă contravaloarea daunelor materiale şi morale şi a pensiei lunare de 900 euro (echivalent în RON) pentru minorii A. şi C., în urma decesului lui D. în accidentul din data de 07.07.2009 şi la cheltuieli de judecată.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 1349, art. 1381, art. 1387-1390, 1392 C. civ. şi art. 274 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2083 din data de 4 mai 2012, Judecătoria Suceava a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâta S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 16.05.2012.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând totodată excepţia necompetenţei generale a instanţei, a netimbrării cererii şi a inadmisibilităţii, acestea fiind respinse ca neîntemeiate, la termenul de judecată din data de 8 martie 2013.

Prin sentinţa nr. 797 din 17 aprilie 2015, Tribunalul Suceava, secţia Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect "pretenţii" formulată de reclamanţii A., A. - prin reprezentant legal A. şi C. - prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L. Bucureşti), a obligat reclamanţii să achite pârâtei suma de 1000 RON reprezentând contravaloarea cheltuieli de judecată, iar cheltuielile judiciare constând în taxa judiciara de timbru, în cuantum de 12.379,19 RON, pentru care reclamanţii au beneficiat de ajutor public judiciar, au rămas în sarcina statului.

La pronunţarea soluţiei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că la data de 07.07.2009, numitul D., aflându-se la volanul autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, a fost surprins de apariţia unui cal nesupravegheat pe partea carosabilă, pe care l-a lovit, după care a intrat pe contrasens izbându-se de un podeţ de beton, în urma coliziunii a rezultat decesul a trei persoane, respectiv soţul reclamantei D., E. (pasager pe bancheta din faţă) şi F. (pasager pe bancheta din spate), precum şi vătămarea corporală a numiţilor G., H., I. şi J..

Referitor la temeiul de drept invocat în susţinerea cererii, instanţa de fond a înlăturat susţinerile pârâtei privind inadmisibilitatea unei asemenea cereri pe motiv că raportul juridic stabilit între părţi a fost unul de natură contractuală, având în vedere că potrivit înscrisurilor de la dosar, contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat între pârâtă, pe de o parte, în calitate de vânzător şi S.C. K. S.A., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, iar faptul că între S.C. K. S.A. şi numitul D. a intervenit un contract de leasing financiar şi că acesta, în calitate de utilizator, a efectuat comanda către vânzător, nu este de natură a conduce la o altă concluzie.

În ceea ce priveşte faptul că utilizatorul are, potrivit prevederilor contractului de leasing, acţiune directă împotriva vânzătorului în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie, finanţatorul fiind exonerat de orice răspundere, împrejurarea atestă doar că S.C. K. S.A. a împuternicit pe numitul D. să acţioneze, în numele său, direct împotriva vânzătorului B..

În acest context, prima instanţă a reţinut că fundamentul juridic al pretenţiilor reclamanţilor este unul corect, dispoziţiile art. 1707 C. civ., privind răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale bunului nefiind aplicabile, în contextul în care se urmăreşte atragerea răspunderii producătorului, astfel că a analizat incidenţa dispoziţiilor art. 998-999 C. civ.

Tribunalul Suceava, analizând acţiunea formulată, a reţinut că reclamanţii nu au reuşit să facă dovada îndeplinirii tuturor dispoziţiilor enunţate, în sensul că nu au reuşit să probeze atât fapta ilicită a pârâtei, cât şi raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia acesteia, în sensul că fapta ilicită constând în existenţa unui defect de fabricaţie sau de montaj al airbagului instalat pe autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de numitul D., săvârşită, cu vinovăţie, de pârâtă nu a fost atestată de materialul probator administrat.

De altfel, din coroborarea înscrisurilor din dosar cu menţiunile raportului de expertiză reiese că de la momentul achiziţionării în data de 12.06.2008 şi până la data producerii accidentului, conducătorul auto a respectat condiţiile de mentenanţă stabilite de constructor şi cuprinse în Carnetul de Întreţinere şi garanţie, supunând autoturismul reviziilor periodice prescrise, astfel că pe toată perioada de exploatare nu s-au constatat defecţiuni la sistemul airbag şi nici alte defecţiuni care puteau afecta sistemul de protecţie airbag, acesta fiind, la data producerii accidentului, funcţional, situaţie care conduce la concluzia că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită.

Cu ocazia concluziilor formulate, expertul judiciar a reţinut că în ipoteza în care funcţionau sistemul de airbag şi pretensionatoarele de centuri era posibil ca victima să fi suferit leziuni considerabile la nivelul toracelui care puteau conduce la decesul acesteia, situaţie în care, din acest punct de vedere, prima instanţă a înlăturat, ca fiind făcute pro causa, menţiunile raportului de expertiză extrajudiciară depus de reclamanţi concluziile acestuia nefiind confirmate de restul probelor administrate, în condiţiile în care dinamica accidentului a fost evidenţiată prin raportul de expertiză depus la dosar.

S-a reţinut astfel că, în momentul primului impact, cu un cal nesupravegheat, autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x, condus de numitul D. rula pe DN 17, în afara localităţii Şcheia, jud. Suceava, pe direcţia Gura Humorului-Suceava, pe timp de noapte, cu o viteză de 126 km/h., iar urmare a contactului cu calul s-a produs o deformaţie curbă spre interior, cu amplitudinea de 0,45m. la nivelul bordului autoturismului, în partea centrală, s-a spart geamul parbrizului, s-au apropiat stâlpii faţă, iar cupola s-a deformat spre exterior. Ulterior, autovehiculul s-a deplasat spre partea stângă a carosabilului şi a lovit capătul de podeţ cu partea frontală, fiind aproape centrat pe acesta în momentul impactului la o viteză de 57,48 km/h, astfel că între cele două coliziuni s-au scurs circa 4,448 secunde.

În urma celui de-al doilea impact cu parapetul de beton tot ansamblul faţă al autoturismului (capotă motor, bară de protecţie aripi faţă, portiere faţă, radiatoare, lonjeroane) a fost deformat şi comprimat spre interior, distrugerea fiind mai mare pe partea stângă.

Instanţa de fond a reţinut că potrivit verificărilor realizate de L. (asupra memoriei calculatorului de airbag), din cauza înălţimii calului, impactul şi deformaţiile autoturismului s-au situat deasupra structurii de rezistenţă a autovehiculului şi nu au fost de natură să declanşeze airbagul, nefiind întrunite condiţiile prestabilite în acest sens, iar datorită primului impact s-au produs avarii importante în compartimentul motor printre care şi distrugerea cutiei de siguranţe şi relee, suprimându-se alimentarea cu energie electrică a calculatorului airbag pe o perioadă superioară rezervei de energie, astfel că, în momentul celui de-al doilea impact al autoturismului cu podeţul, calculatorul airbag nu a mai putut comanda deschiderea airbagurilor.

Acest aspect este confirmat şi de expertul judiciar desemnat în cauză care a învederat că măsurarea cablajului de alimentare a calculatorului de airbag nu se mai poate face deoarece toată partea frontală a autoturismului a fost distrusă, iar cablurile au fost rupte, iar în răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi, expertul judiciar a mai menţionat că luând în considerare că deceleraţia în cauză (adică variaţia vitezei în unitatea de timp) a fost de 6,59g. este posibil ca din impactul autovehiculului cu calul să nu se fi realizat o deceleraţie suficientă pentru declanşarea aibagurilor şi a pretensionatoarelor centurilor de siguranţă.

Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că potrivit raportului de necropsie nr. 306/C din 08.07.2009 şi certificatului medical constatator al decesului nr. 262/8.07.2009 a rezultat că decesul lui D. s-a datorat unei insuficienţe cardiace acute consecutive unui traumatism toracic şi de membre inferioare, ce a putut fi produs prin lovire de elemente dure din interiorul autoturismului, că în momentul accidentului, acesta purta centura de siguranţă, ceea ce l-a protejat parţial, iar dacă pretensionatoarele de centuri ar fi funcţionat victima ar fi fost fixată în scaun cu o marjă de deplasare mult mai mică, iar airbagul l-ar fi oprit să aibă contact direct cu volanul.

Cu toate acestea, expertul a reliefat că, în analiza posibilităţilor de producere a leziunilor, trebuie să se ţină cont de faptul că bordul autoturismului şi mai ales partea stângă unde se afla victima s-a deplasat spre înapoi, cu tot cu volan, în momentul impactului cu capătul de podeţ, care a strâns victima între bord şi spătarul scaunului.

De asemenea, din raportul de expertiză efectuat în cauză reiese că partea stângă a maşinii - unde se găsea numitul D.- este mai scurtă cu 0,7m, or, date fiind condiţiile producerii accidentului în care bordul autoturismului s-a deplasat spre interior, protecţia conferită de sistemul de airbag şi de centurile cu pretensionatoare a fost, practic, anihilată, concluzia fiind aceea că deşi airbagurile s-ar fi declanşat, victima nu ar fi avut şanse reale de supravieţuire.

Concret, instanţa de fond a reţinut că, în speţă, s-a solicitat a se stabili, luând în considerare forţele care acţionează într-o asemenea situaţie (acceleraţie/deceleraţie, greutate) şi condiţiile particulare ale producerii accidentului, dacă ar fi putut fi evitate consecinţele negative rezultate, iar cu privire la administrarea unei alte expertize, respectiv, cea electronică, aceasta a fost tardiv formulată faţă de momentul procesual în care s-a solicitat completarea probatoriului în contextul în care nu a fost propusă conform art. 112 C. proc. civ., iar toate obiecţiunile succesive formulate de părţi au fost încuviinţate de instanţă, la termene diferite, expertul judiciar oferind un răspuns la fiecare dintre acestea.

Deosebit de aceasta, instanţa de fond a reţinut că autoturismul era folosit de către numitul D., deşi nu deţinea autorizaţie în acest sens, pentru transportul de persoane, împrejurarea prezentând relevanţă -din perspectiva culpei - deoarece în asemenea situaţii autoturismul este supus unor condiţii mai stricte de verificare a parametrilor de operare - inclusiv în ceea ce priveşte funcţionarea sistemelor de protecţie precum airbag şi centuri de siguranţă şi la intervale de timp mai scurte, inspecţiile tehnice efectuându-se de către personalul autorizat RAR, astfel că din acest punct de vedere, nu se poate ignora responsabilitatea ce revenea numitului D. care, nerespectând prevederile legale ce reglementau desfăşurarea unei asemenea activităţi - transport persoane - a contribuit la nedescoperirea unui eventual defect de funcţionare a sistemului airbag (chiar dacă, în speţă, nu s-a determinat existenţa vreunuia).

Faţă de situaţia reţinută, prima instanţă nu a mai procedat la examinarea celorlalte condiţii - prejudiciul suferit de reclamanţi şi vinovăţia pârâtei - necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a B. S.R.L nefiind făcută dovada, conform art. 1169 C. civ., că, în speţă, sunt întrunite, cumulativ, condiţiile răspunderii civile delictuale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel A., personal şi în calitate de reprezentant legal al minorilor C. şi A., criticând-o pentru nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 410/15.12.2016, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, raportat la temeiul juridic al acţiunii, respectiv art. 998 -999 C. civ., fapta ilicită reclamată este reprezentată de nefuncţionarea în parametri normali a sistemului airbag montat pe autovehiculul pus în vânzare de pârât, sub acest aspect fiind de necontestat faptul că sistemul airbag nu s-a declanşat la impactul cu obstacolele prezentate în descrierea accidentului produs la 07.07.2009.

Referitor la prejudiciu, s-a reţinut ca fiind de netăgăduit că reclamanţilor le-a fost produs un prejudiciu prin decesul lui D., însă s-a considerat că problema determinantă ce se impune a fi analizată este aceea a existenţei legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul reclamat.

S-a reţinut că aşa cum a rezultat din raportului de autopsie medico-legală, cauza decesului conducătorului auto D. a constituit-o insuficienţa acută consecutiv traumatismului toracic şi al membrele inferioare.

Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit cu ocazia judecării cauzei în fond de către expertul judiciar M. a rezultat că poziţia conducătorului auto înainte de contactul autoturismului cu calul a fost una normală, în poziţia şezut pe scaunul din dreapta faţă, cu mâinile pe volan şi cu centura de siguranţă pusă, iar în urma impactului acesta a rămas în scaun în aceeaşi poziţie, deoarece l-a reţinut centura.

De asemenea, s-a arătat că lungimea autoturismului deformat era pe partea stângă de 4,7 m, suferind o compactare de 0,7 m în dreptul locului ocupat de şofer.

S-a reţinut, totodată, că, prin precizările suplimentare făcute de către expertul judiciar M., s-a arătat că dacă ar fi funcţionat pretensionatoarele de centuri atunci victima ar fi fost fixată în scaun cu o marjă de deplasare mult mai mică, respectiv 1-2 cm, iar airbagul l-ar fi oprit să aibă contact direct cu volanul, însă trebuie avut în vedere faptul că bordul autoturismului s-a deplasat cu tot cu volan în momentul impactului cu capătul de podeţ şi a strâns victima între bord şi spătarul scaunului, partea stângă a autovehiculului fiind mai scurtă cu 0,7 m. De asemenea s-a arătat că această deplasare a bordului autoturismului a anihilat, practic, protecţia conducătorului auto de sistemul auto de sistem airbag şi centuri cu pretensionare.

În cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat cu ocazia judecării apelului de către expertul judiciar N. s-a menţionat că, datorită deformaţiilor produse autovehiculului condus de D., în concret, deplasarea înspre înapoi şi în sus a volanului a produs leziunile de la nivelul toracelui descrise în raportul de necropsie (ruptură de cord) şi care, în final, au condus la decesul conducătorului auto. S-a apreciat că decesul şoferului s-ar fi produs şi în cazul în care s-ar fi activat sistemul airbag şi de pretensionare a centurilor de siguranţă.

În aceste circumstanţe, curtea de apel a reţinut că solicitarea privind decriptarea informaţiilor din calculatorul airbag sunt irelevante, neavând nicio importanţă motivul nedeclanşării airbagului, consecinţele fiind aceleaşi, după cum rezultă din coroborarea concluziilor raportului de necropsie şi a rapoartelor de expertiză menţionate.

Pentru aceleaşi argumente, nu au fost primite nici motivele de apel legate de motivarea contradictorie a sentinţei apelate, apreciindu-se că susţinerile legate de nefuncţionarea sistemului airbag nu se impun a fi analizate în condiţiile în care decesul lui D. nu s-a datorat acestei împrejurări, neexistând legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul pretins.

Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, A., C. şi A., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 707 din 09 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de reclamanţii A., C. şi A. împotriva deciziei nr. 410 din 15 decembrie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Înalta Curte a constatat că se impune casarea deciziei recurate şi completarea probatoriului pentru lămurirea deplină a situaţiei de fapt, în sensul de a se stabili dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcţional şi dacă a stocat sau nu date, pe baza diagnozei computerizate ce va fi efectuată cu ajutorul datelor sistemului informatic (hardware şi software) ce vor fi puse la dispoziţie de pârâta intimată, eventual prin simularea activării airbagurilor.

La efectuarea expertizei, a dispus ca experţii să aibă în vedere şi constatările expertului O. în expertiza efectuată la cererea asiguratului care a reţinut că "sistemul air-bag frontal al autovehiculului este în poziţia cuplat şi în atare condiţii trebuia să se producă declanşarea", precum şi concluziile expertului parte P., înlăturate fără nicio motivare.

S-a dispus ca instanţa de apel în rejudecare să aibă în vedere că, în lipsa datelor furnizate de pârâtă, în posesia căreia se află computerul airbag, ce gestionează sistemul SRS, demontat de pe autoturism, ulterior producerii accidentului, nefuncţionarea acestui sistem poate fi explicată doar de producătorul computerului (L.), singurul care poate accesa memoria computerului airbag şi care poate compara datele obţinute cu valorile de referinţă setate în momentul fabricaţiei.

Doar în contextul deplinei stabiliri a situaţiei de fapt, în sensul menţionat, se puteau face aprecieri obiective cu privire la supravieţuirea conducătorului auto în condiţiile în care airbagurile ar fi fost funcţionale, cu atât mai mult cu cât, potrivit probelor administrate, pe toată durata de exploatare a autoturismului nu s-au înregistrat defecţiuni la acest sistem de protecţie.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că se impune refacerea probatoriului administrat cu o nouă expertiză tehnică, cu obiectivele menţionate, probă relevantă pentru stabilirea vinovăţiei sau a nevinovăţiei pârâtei în instalarea unui sistem de protecţie airbag care nu a funcţionat.

În rejudecare, prin decizia nr. 19 din 27 ianuarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondat, apelul reclamanţilor A. în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorilor C. şi A. împotriva sentinţei nr. 797 din 17 aprilie 2015, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia civilă (dosar nr. x/2011), intimată fiind pârâta B. S.R.L.

În motivare, curtea de apel a reţinut că îndeplinirea în mod cumulativ a condiţiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale reprezintă o condiţie sine qua non de antrenare a acestei răspunderi.

Cu privire la fapta ilicită, astfel cum aceasta este reclamantă de către apelanţi, acesta vizează nefuncţionarea în parametri normali a sistemului airbag montat pe autovehiculul pus în vânzare de pârâtă. Sub acest aspect, s-a reţinut că sistemul airbag nu s-a declanşat la impactul cu obstacolele prezentate în descrierea accidentului produs la data de 07 iulie 2009. Însă pentru atragerea răspunderii civile delictuale este necesar ca nefuncţionarea sistemului airbag să se datoreze pârâtei, respectiv să fie determinată de un viciu de construcţie produs din culpa acesteia.

Curtea de apel a reţinut că un asemenea viciu de construcţie trebuie dovedit potrivit dispoziţiilor art. 1169 din C. civ. de către reclamanţi însă, acest lucru nu s-a materializat în cauză.

Referitor la prejudiciu, s-a constatat că prin decesul numitului D., apelanţilor le-a fost produs un prejudiciu, însă, în această etapă a rejudecării apelului, instanţa de apel nu a procedat la o individualizare a acestuia, întrucât, înainte de individualizarea prejudiciului, era evidentă oportunitatea stabilirii în raport de întreg probatoriul administrat în cauză dacă legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul reclamat există.

Curtea de apel a reţinut dispoziţiile art. 22 din C. proc. civ. care consacră în mod expres rolul activ al judecătorului în procesul civil, precum şi faptul că de-a lungul întreg parcursului procedurilor judiciare desfăşurate în prezentul litigiu s-au efectuat următoarele expertize tehnice judiciare:

În anul anul 2010, expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. O.;

În anul 2014, expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. M. şi, ca urmare a refuzului reclamantei de a preleva computerul de bord în vederea analizării acestuia de către constructorul B. şi furnizorul L. cu instrumentele tehnice optime similare celor de testare a conformităţii produsului pe linia de fabricaţie, punctul de vedere furnizat de către B. şi L. .

În anul 2016, expertizele tehnice judiciare efectuate de către ing. N. şi ing. P.;

În anul 2018, expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. Q.;

În anul 2020, expertiza de specialitate efectuată de către S.C. R.;

Finalmente, în anul 2021, expertiza thenică judiciară efectuată de către ing. S. .

Curtea de apel, în vederea soluţionării prezentului litigiu, a reţinut oportunitatea analizării în integralitate a tuturor expertizelor efectuate în cauză şi, de asemenea, coroborarea acestora cu aspectele care formează obiectul obiecţiunilor şi răspunsurilor la obiecţiuni formulate în raport de expertizele efectuate.

Din perspectiva expertizei tehnice extrajudiciară efectuată de către ing. O. în anul 2010, instanţa de apel a reţinut că în urma simulărilor efectuate de către expert, decelarităţile produse în urma celor două coliziuni succesive la nivelul părţii frontale a autoturismului, au depăşit 60g într-un interval de sub 200 milisecunde, fiind astfel cu mult peste limita maximă de suportabilitate a corpului uman iar, neactivarea sistemului airbag frontal al autoturismului s-a datorat unei cauze strict de natura intrinsecă acestuia, respectiv unei funcţionalităţi defectuoase sau unei nefuncţionalităţi.

Totodată, a reţinut că, prin raportare la întreg materialul probator administrat în cauză, de la momentul achiziţionării autoturismului (12 iunie 2018) şi până la momentul producerii nefericitului accident, au fost respectate de către numitul D. totalitatea condiţiilor de mentenanţă a autoturismului stabilite de către producător în Carnetul de întreţinere şi garanţie, respectiv prin antrenarea autoturismului în totalitatea procedurilor de revizie periodice prescrise .

Astfel, prin aplicarea raţionamentului per a contrario instanţa de apel a reţinut că din moment ce nu au fost depistate defecţiuni ale sistemului airbag în toată această perioadă şi, mai mult, nefiind depistat nici alt soi de defecţiuni de natură să atragă suspiciozitatea unor deficienţe de funcţionare la nivelul sistemului airbag, era evident faptul că sistemul de airbag nu putea fi altfel, la momentul producerii accidentului, decât funcţional.

Pentru aceste considerente, Curtea, în relaţie de contiguitate cu motivele ce formează obiectul considerentelor instanţei de fond, a reţinut caracterul pro causa a expertizei tehnice extrajudiciare depusă de către apelanţii reclamanţi, concluziile acesteia, nefiind per a contrario confirmate de restul materialelor probatorii administrate în cauză.

Din perspectiva expertizei tehnice judiciare efectuată de către ing. M. în anul 2010 reiese faptul că acesta se poziţionează în urma cercetărilor efectuate pe poziţie de contiguitate cu aspectele reţinute de către instanţă de fond cu privire la prima experitză extrajudiciară efectuată de către ing. O., respectiv că sistemul airbag nu putea fi nefuncţional din moment ce toate reviziile au fost efectuate la timp şi în conformitate cu dispoziţiile carnetului de întreţinere şi garanţie a autoturismului.

De esenţa concluziilor expertului ing. M. este faptul că acesta a concluzionat şi în sensul modalităţii de depistare a cauzelor care au condus la neactivarea airbag-ului, respectiv prin prezentarea raportului cu datele cuprinse în memoria calculatorului de airbag de către firma L..

În continuare, sub un prim aspect, potrivit înscrisului de la dosarului de fond, Curtea a reţinut că reclamanta a refuzat prelevarea computerului de bord în vederea analizării acestuia de către constructorul B. şi furnizorul L. cu instrumentele tehnice optime similare celor de testare a conformităţii produsului pe linia de fabricaţie.

Sub un al doilea aspect, Curtea a reţinut că potrivit punctului de vedere formulat în cadrul aceluiaşi înscris, dat fiind faptul că accidentul a comportat două coliziuni, în urma primei coliziuni, datorită înălţimii calului, impactul şi, pe cale de consecinţă deformaţiile, s-au situat deasupra structurii de rezistenţă a autoturismului (transversa extremă - lonjeroane) şi din acest motiv, sub aspectul primei coliziuni, airbagul nu s-a deschis.

Sub aspectul coliziunii secundare, astfel cum reiese din analiza punctului de vedere formulat de către B. şi L., cutia de siguranţe şi relee care este amplasată în partea stânga faţă a compartimentului motor a fost astfel distrusă, calculatorul airbag rămânând fără alimentarea necesară cu energie electrică de la baterie pentru o perioadă superioară rezervei de energie, generând astfel, sub aspectul coliziunii secundare, imposibilitatea transmiterii comenzii de deschidere a airbagurilor.

Aspectele coliziunii secundare, sunt verosimile şi din considerentul faptului că expertul desemnat în cauză a arătat că măsurarea cablajului de alimentare a calculatorului de airbag nu se mai poate face deoarece toată partea frontală a autoturismului a fost distrusă, iar cablurile au fost rupte.

De asemenea, din investigările preliminare şi a măsurătorilor efectuate la data expertizei judiciare, s-a constatat faptul că atât calculatorul cât şi celelalte elemente pirotehnice (pretensionatoare, înfăşurători pirotehnici, airbaguri frontale) sunt funcţionale, acestea fiind lipsite de anomalii.

Aşadar, pe lângă prima cauză de nedeclanşare a airbagurilor (impactul cu calul) s-a concluzionat în sensul că, din cauza faptului că rezerva de energie de 200 ms prevăzută mai sus a fost epuizată în cele 4200 ms consumate în parcurgerea distanţei de 105,3 m dintre cele două coliziuni, sistemul airbag nu a fost de natură a fi funcţional în cazul celui de-al doilea impact (cu podeţul).

Mai mult, în răspunsul la obiecţiunile formulate de părţi, expertul judiciar a mai menţionat că luând în considerare că deceleraţia în cauză (adică variaţia vitezei în unitatea de timp) a fost de 6,59g. este posibil ca din impactul autovehiculului cu calul să nu se fi realizat o deceleraţie suficientă pentru declanşarea aibagurilor şi a pretensionatoarele centurilor de siguranţă.

Analizând datele expertizei tehnice judiciare efectuată de către ing. N., Curtea a reţinut în primul rând caracterul ambiguu al acesteia, caracter ce derivă din susţinerile expertului referitoare la faptul că, în momentul expertizării autoturismului, computerul airbag era demomntat de pe acesta şi se afla în posesia pârâtei, astfel încât, din moment ce demontarea computerului airbag a fost realizată în timpul efectuării expertizei tehnice judiciare anterioare, în condiţii ce nu i-au fost cunoscute acestuia, nu poate justifica un răspuns pertinent şi, până la evidenţă, pe cale de consecinţă, nu poate justifica dacă sistemul de reţinere suplimentar (airbag) era funcţional în momentul producerii accidentului.

Pe de altă parte, concluzia expertului apare în susţinerea aspectului concluzionat şi de ceilalţi experţi, respectiv că datorită avariilor deosebit de mari ale autoturismului, nu s-a putut identifica şi verifica continuitatea circuitelor electrice ce asigură funcţionalitatea sistemului airbag.

Sub un ultim aspect, fără a fi decisiv sau fără să aibă contribuţie în economia problematicii referitoare la nefuncţionalitatea sistemului airbag, instanţa de apel a subliniat şi aprecierea expertului ce vizează faptul că decesul şoferului s-ar fi produs şi în condiţiile declanşării sistemului de reţinere suplimentar (airbag) deoarece "perna de protecţie" creată de umflarea airbagului nu ar fi împiedicat sau redus deplasarea spre înapoi si în sus a volanului, toracele şoferului fiind lovit în aceleaşi condiţii ca în cazul nedeclanşării airbagului.

Cu privire la conţinutul expertizei realizată de către ing. P., Curtea a reţinut de asemenea caracterul ambiguu, caracter ce reiese din susţinerile acestuia cu privire la faptul că din punct de vedere tehnic, experţii nu pot răspunde la întrebarea "dacă unitatea de control electric şi supraveghere era operaţională sau în stare de funcţionare în momentul producerii impactului", acest lucru datorându-se faptului că experţii nu au deţinut informaţii concrete despre algoritmul de declanşare presetat în memoria computerului airbag precum şi datele memorate la impact din cauza faptului că persoanele care au citit unitatea electronică de comandă nu au pus aceste date la dispoziţie, aceste aspecte rezultând din Procesul Verbal înceiat cu ocazia expertizării vehiculului de către reprezentanţii L..

Cu privire la expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. Q., Curtea a reţinut în primul rând faptul că aceasta conţine obiectivele trasate de instanţa de trimitere, respectiv cu privire la stabilirea "dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcţional şi dacă a stocat sau nu date, pe baza diagnozei computerizate ce va fi efectuată cu ajutorul datelor sistemului informatic (hardware şi software)".

În acest sens, Curtea a reţinut că simpla afirmaţie din partea expertului care vizează faptul că "autoturismul circula pe o porţiune neiluminată, utilizând doar lumina farurilor maşinii, iar în cazul unei avarii a cutiei de siguranţă în momentul impactului cu calul, martorii ar fi remarcat în mod spontan şi ar fi declarat că în momentul lovirii calului farurile maşinii s-au stins, rămânând în întuneric şi, în acest sens că această ipoteză exclude posibilitatea unei avarii a cutiei de siguranţe urmată de deconectarea de la sursa de curent", nu este de natură a fi decisivă sub aspect probator în ceea ce priveşte funcţionalitatea sau nefuncţionalitatea sistemului airbag.

Cu privire la cea de-a doua ipoteză a obiectivului trasat de către instanţa de trimitere, respectiv cu privire la întrebarea dacă au fost sau nu stocate date în calculatorul sistemului de airbag, Curtea a reţinut că, în relaţie de contiguitate cu răspunsurile din cadrul celorlalte expertize, expertul în cauză a arătat că nu se poate pronunţa asupra conţinutului şi a semnificaţiei datelor comunicate.

Cu privire la expertiza de specialitate efectuată de către S.C. R., Curtea a reţinut că din conţinutul acesteia reiese faptul că expertizarea calculatorului airbag se afla în starea "verrouille" (blocat) "par la messagerie/diagnostic" pentru a preveni declanşarea accidentală, aşa cum specifică şi documentaţia tehnică post-vânzare B..

De asemenea, s-a constatat că pentru realizarea acestei operaţiuni s-a utilizat software-ul de inginerie dezvoltare produs DDT2000 şi o priză de diagnostic pentru a interoga calculatorul de airbag cu scopul obţinerii de diverse informaţii legate de acesta, respectiv informaţii legate de transabilitate, erori trecute, prezente, stare de declanşare, configurare etc.

Mai mult, calculatorul a fost pus la dispoziţia expertizei de T. în ceea ce priveşte vehiculul x, astfel putând fi extrase ecranele DDT2000 corespunzătoare acestui calculator airbag, ecranele fiind ulterior analizare şi interpretate în sala, în prezenţa tuturor părţilor, astfel cum reiese din Astfel, prin prezentul raport de expertiză s-a concluzionat în sensul că nu au fost identificate erori care să conducă la o funcţionare defectuoasă a calculatorului de airbag expertizat, că valorile impedanţelor capselor pirotehnice au indicat faptul că acestea sunt contectate la calculatorul airbag al vehiculului şi sunt funcţionale, respectiv că nu au putut fi identificate anomalii şi neconformităţi tehnice cu privire la datele şi informaţiile extrase din calculatorul airbag expertizat (parametri, stări, configurări, defecte, date de identificare etc.) pus la dispoziţie de către apelanţii-reclamanţi.

Cu privire la expertiza tehnică judiciară efectuată de către ing. S., Curtea a reţinut că aceasta are de asemenea un caracter ambiguu în raport de obiectivul trasat de către instanţa de trimitere cu privire la funcţionalitatea sau nefuncţionalitate airbagului, acest caracter reieşind cu evidenţă din maniera în care aceasta a apreciat să răspundă, respectiv că "nu poate preciza cu exactitate dacă sistemul airbag era sau nu funcţional la data producerii accidentului, deoarece nu sunt informaţii suficiente în dosarul cauzei iar, fizic, astfel de informaţii trebuiau colectate imediat după accident, fără ca autoturismul să fie transportat".

De altfel, expertul a arătat că nu poate comenta expertiza efectuată de către S.C. R. deoarece nu a asistat la extragerea datelor şi nici la interpretarea acestora.

Cu privire la obiectivul cu caracter facultativ trasat de către instanţa de trimitere, Curtea a reţinut că efectuarea unei simulări, astfel cum evidenţiază şi ing. S. presupune realizarea condiţiilor în care s-a produs accidentul şi cu un autoturism care să includă sistemul airbag din structura autoturismului implicat în accident, aceasta putând fi realizată într-un centru de cercetare specializat sau la un producător de airbaguri.

Curtea a reţinut că, urmare a punerii în discuţie a oportunităţii efectuării unei simulări, astfel cum aceasta a fost preciazată de către instanţa de trimitere, nu s-au putut identifica instituţii abilitate şi competente în acest sens şi nici posibilitatea folosirii unui autovehicul similar, fapt pentru care, o astfel de simulare apare ca imposibil de efectuat.

Cu toate acestea, din cuprinsul expertizelor efectuate în cauză, în vederea desluşirii contextului de fapt în care s-a petrecut nefericitul accident, s-a constatat că au fost realizate o serie de simulări virtuale care însă nu au fost de natură a conduce la generarea unor concluzii pertinente în acest sens.

Curtea a reţinut că expertul ing. P. a afirmat prin prisma propriei grile de percepere a situaţiei de fapt că se poate concluziona că este posibil ca urmările acestui eveniment să nu fi fost aşa de grave, dacă sistemul SRS funcţiona în parametri, însă răspunsul privitor la şansele de supravieţuire nu pot fi decât subiective.

Prin raportare la totalitatea considerentelor expuse ad supra, Curtea a reţinut că pe lângă ambiguiteatea şi quasi-imposibilitatea de apreciere in concreto a cauzelor care au condus la nedeclanşarea airbagurilor, aceste cauze nu constituie veritabile premise în economia întâmplării accidentului şi, bineînţeles, a urmării imediate a acestuia, întrucât din analiza materialelor existente la dosarul cauzei, respectiv a raportului de necropsie şi a rapoartelor de expertiză, apare evident faptul că leziuline produse erau incompatibile cu viaţa, acest aspect reliefând inoportunitatea analizei motivelor referitoare la nefuncţionarea sistemului airbag, decesul numitului D. nefiind urmare a nedeclanşării airbagului.

Pe de altă parte, sub aspect decisiv probatoriu, ambiguitatea expertizelor efectuate în cauză generează imposibilitatea realizării sarcinii probei, respectiv aceea de a dovedi in concreto aspectele solicitate prin prisma obiectivelor la care experţii au fost puşi să răspundă, ceea ce echivalează cu imposibilitatea de apreciere din oficiu a existenţei unor cauze verosimile şi reale ale nedeclansării airbagului, fiind astfel incident principiul de drept dem non est esse et non probari potest (ceea ce nu poate fi probat, nu există).

Pe cale de consecinţă a acestui principiu, Curtea a constatat că se află în neputinţă legală de apreciere din oficiu a acestor cauze şi, mai mult, în lipsa unor elemente probatorii decisive, în imposibilitatea constatării existenţei legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâtei de a nu fi montat pe autoturismul în cauză sistemul airbag funcţional şi nedeclanşarea airbagului şi decesul numitului C. pe de o parte iar, pe de altă parte, în imposibilitatea aprecierii culpei producătorului în lipsa unor materiale probatorii îndestulătoare.

Aşadar, prin raportare la cele expuse anterior, Curtea a reţinut că în prezenta cauză, pe de o parte, au fost atinse toate obiectivele trasate în vederea soluţionării judicioase a cauzei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 707 iar, pe de altă parte, rolul activ al judecătorului a fost îndeplinit.

Finalmente, având în vedere că deşi reclamanţii apelanţi aveau potrivit dispoziţiilor art. 1169 din vechiul C. civ. sarcina probei, nu au reuşit să dovedească aşa cum prevăd dispoziţiile art. 998 şi 999 din vechiul C. civ. de la 1864 existenţa faptei ilicite a pârâtei, legătura de cauzlitate şi nici vinovăţia acesteia şi, mai mult, cum nici din probele administrate de instanţă nu reiese că au fost îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, Curtea, în temeiul art. 312 din vechiul C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A., C. şi A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată din toate ciclurile procesuale reprezentând onorariu de avocat, onorarii expertize tehnice.

În drept, recurenţii-reclamanţi au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 1, 2, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Referitor la motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., recurenţii susţin că în cauză nu s-a asigurat o continuitate a completului de judecată pe parcursul derulării procesului, repunerea pe rol după rămânerea în pronunţare, făcându-se de alt complet de judecată, iar soluţionarea finală a cauzei la data de 27.01.2020 şi pronunţarea deciziei a fost dată de alt complet de judecată, în condiţiile în care domnul magistrat U. nu a participat şi nu a dispus administrarea de probe în acest dosar.

Cu privire la motivele de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., după o prezentare a situaţiei de fapt şi a hotărârilor pronunţate în cauză, recurenţii arată că, procedând la rejudecarea cauzei, curtea de apel în mod nelegal a respins apelul declarat de reclamanţi, fără a analiza şi a se pronunţa asupra tuturor expertizelor efectuate în cauză, considerându-le ambigue, fără a arăta în ce constă această ambiguitate.

Recurenţii prezintă în detaliu expertizele efectuate în cauză şi obiecţiunile formulate cu privire la aceste expertize, susţinând, în esenţă, că dispozitivul calculator de airbag "certificat ca fiind funcţional", în momentul accidentului auto nu a funcţionat - datorită unor erori (datorită unor deficiente de proiectare/de montaj).

În condiţiile în care nu s-a efectuat o simulare a declanşării sistemului de securitate care ar fi stabilit cu certitudine dacă este/sau nu este funcţional (în speţă calculatorul de airbag), acest dispozitiv nu poate fi considerat funcţional, în condiţiile în care acesta nu a declanşat pretensionarele şi airbag-urile, deci nu şi-a atins scopul pentru care a fost proiectat şi instalat pe autovehicul şi nu a asigurat protecţia/integritatea pasagerilor.

În speţă, constatarea R. nu explică nefuncţionarea calculatorului de airbag în raport de datele extrase din calculator (aşa cum a solicitat I.C.C.J. prin decizia de casare), refuzând să se pronunţe.

Consideră că intimata-pârâtă B. este vinovată exclusiv prin montarea pe autoturismele vândute a unor echipamente nefuncţionale de airbag, pentru care a încasat bani în plus şi care nu pot fi verificate sau controlate în caz de accidente, în condiţiile în care aceasta nu deţine instrumente de verificare a sistemului airbag si a memoriei computerului de airbag (respectiv un sistem informatic/harware şi software) pentru simularea activării airbagurilor.

Totodată, arată că intimata-pârâtă nu a depus suficiente diligenţe pentru ca reprezentantul L., producătorul echipamentului airbag montat pe autoturismele vândute să se prezinte la efectuarea expertizei, pentru a se stabili dacă sistemul de airbag montat pe autoturismul condus de victima accidentului era sau nu funcţional.

Astfel, nu se poate stabili dacă datele extrase de R. din calculator erau înregistrate de L. - sau nu, în condiţiile în care, datele extrase de R. nu corespund cu datele transmise de L..

Or, scopul instalării airbagurilor şi centurilor de siguranţă este în primul rând de protecţie a capului şi toracelui conducătorului auto şi pasagerului din dreapta, în cazul unei coliziuni, prevenind rănile şi vătămările cu părţile interioare ale autovehiculului (aşa cum este înscris în cartea tehnică a autoturismului).

În speţă, recurenţii susţin că este cert faptul că leziunile corporale ce au dus la decesul lui D. s-au datorat contactului dintre corpul acestuia şi volan şi planşa bord, cauza principală fiind neactivarea sistemului airbag, potrivit certificatului medical constatator al decesului 262/8.07.2009 şi raportului de necropsie 306/c/8.07.2009.

De asemenea, consideră că pârâta-intimată B. a obstrucţionat justiţia prin neprezentarea de probe privind localizarea senzorului de şoc şi privind datele înscrise în calculatorul de airbag, date pe care trebuia să le detină, precum şi prin neasigurarea unui sistem de verificare a funcţionalităţii calculatorului de airbag.

Referitor la expertiza tehnică efectuată de expert S. dispusă tot la solicitarea intimatei-pârâte B., prin Obiectiunile depuse la termenul din data de 2.12.2021, a precizat în mod expres... "Conform constatărilor, cablajul de alimentare a celor 2 airbaguri era prezent şi nu prezenta urme de avariere, rupere sau smulgere din prindere (extras din raport N.) pg. 10 alin. (5) - expertiza S.; în atare condiţii motivarea instanţei din considerentele deciziei recurate excede cadrului procesual dedus judecăţii.

Totodată, arată că în raportul de expertiză tehnică întocmit de M. se precizează la fila x din raport... "Procedându-se la verificarea sistemului de comandă al airbagurilor s-a constatat că, datorita deformărilor produse la impactul cu capătul de podeţ, calculatorul de airbag se găseşte în poziţie verticală, având cupla de alimentare şi legăturile cu celelalte elemente componente fixată la locul sau, după cum rezulta din foto 1, ...iar, la foto 2 este indicata mufa de cuplare a calculatorului de airbag şi se precizează, mufa de cuplare a calculatorului de airbag este în stare bună".

În continuarea expertizei, expertul M. precizează că ... "La verificarea interiorului autoturismului am constatat că butonul de decuplare al airbagului de pe partea dreapta (pasager) era in poziţie cuplat (foto 3). S-au verificat apoi toate sistemele de declanşare (capsele explozive) ale tuturor airbagurilor şi s-a constatat că sunt funcţionale şi nedetonate. S-au verificat sistemele de pretensionare ale centurilor de siguranţă şi s-a constatat că centurile de siguranţă au fost cuplate la accident (de altfel, aceste centuri au fost tăiate de operatorii SMURD pentru a putea scoate victimele din maşină)".

Raportul de expertiză efectuat de inginer O. precizează la fila x expertiză ... "Din foto 3 se observă că, sistemul airbag frontal al autoturismului este în poziţia cuplat, iar la capitolul "concluzii", acesta arată că "Neactivarea sistemului airbag frontal al autoturismului s-a datorat unei cauze de natura intrisecă a acestuia, respectiv funcţionalitatea defectuoasa sau nefuncţionalitatea uneia din componentele acestuia (calculatorului de airbag) ."

În expertiza efectuată de Doctor Inginer P. (la data de 1 21.10.2016) se arată . . . . . . . . . ."Cablajul de alimentare al celor 2 airbaguri era prezent şi nu prezenta urme de a variere, rupere sau smulgere din prindere traseul de la computer la echipamente periferice nefiind afectate", sens în care recurenţii au depus la dosar un set de fotografii din care rezultă că, cablajul electric de alimentare a calculatorului era integru şi nu fusese distrus în accident.

Recurenţii-reclamanţi susţin că în mod greşit Curtea de Apel Suceava a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Cu privire la fapta ilicită a reţinut că . . . . . . . . . . . ."apare până la evidenţă faptul că sistemul airbag nu s-a declanşat, însă reţine că, pentru atragerea răspunderii civile delictuale era necesar ca ... "nefuncţionarea sistemului airbag să se datoreze pârâtei respectiv să fie determinată de un viciu de construcţie produs din culpa acesteia, viciu ce nu a fost dovedit."

Recurenţii arată că nu pot fi de acord cu acest raţionament, în condiţiile în care sistemul airbag nu a funcţionat, nu s-a declanşat şi nu a asigurat protecţia conducătorului auto şi a pasagerilor, iar nefuncţionarea acestuia nu poate aparţine decât producătorului care l-a instalat pe autoturismul implicat în accident, respectiv intimatei-pârâte.

Nefuncţionarea sistemului nu poate fi imputată altei persoane, în condiţiile în care, producătorul a încasat preţul pentru produsul - Sistem de airbag - şi acesta este cel care a garantat funcţionarea sistemului de airbag, asigurând cumpărătorul de protecţia si securitatea acestui sistem.

Recurenţii consideră că vinovăţia pârâtei îmbracă forma neglijenţei sau imprudenţei, constând în amplasarea pe autoturism a unor dispozitive nefuncţionale, neconforme cu înscrierile din manualul autoturismului (cartea tehnică), neverificate din punct de vedere al funcţionalităţii lor şi care nu asigură protecţia pe care o garantează.

Fapta ilicită atrage răspunderea şi obligarea la daune-interese în caz de prejudiciu, întrucât intimata-pârâtă a asamblat în mod conştient pe autoturism echipamente nefuncţionale, care nu s-au declanşat în momentul accidentului şi nu au asigurat protecţia minimă şi securitatea pasagerilor şi a conducătorului auto, dar, pentru care, a încasat în plus sume de bani.

Prejudiciul este mai mult decât evident, prin decesul conducătorului auto şi a altor pasageri aflaţi în autoturism, decesul producându-se ca urmare a nefuncţionării sistemului de protecţie de airbag amplasat pe autoturism, aşa cum rezultă din Raportul de necropsie depus la dosarul cauzei.

Raportul de cauzalitate este dat în cauză, raportat la probatoriul administrat, expertizele şi constatările efectuate.

Or, refuzul Curţii de Apel Suceava care se declară "în neputinţă legală de apreciere din oficiu, a cauzelor de nedeclanşare/nefuncţionare a sistemului airbag şi în imposibilitatea constatării existentei legăturii de cauzalitate între fapta pârâtei şi nedeclanşarea airbagurilor şi decesul lui D."- reprezintă un refuz de a se pronunţa în cauză, iar motivarea instanţei excede cadrului procesual dedus judecăţii.

În acest context recurenţii susţin că nimeni nu răspunde de nefuncţionalitatea sistemului airbag amplasat pe un autoturism, implicat într-un accident cu victime, însă producătorul (vânzător) încasează in continuare sume de bani foarte mari garantând protecţia si securitatea pasagerilor autoturismului in condiţiile in care airbagurile-nu se declanşează şi nu există sistem de verificare la intimata-pârâtă.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de recurs, Înalta Curte arată că această cale de atac are o configuraţie aparte, neputând atrage o rejudecare a procesului în întregul său, astfel că instanţa verifică dacă faptelor declarate ca stabilite de hotărârea atacată, li s-a făcut o corectă aplicare a legii, iar chestiunile de fapt rămân astfel cum au fost statuate de instanţele inferioare.

Din acest punct de vedere, chestiunea contestării concluziilor rapoartelor de expertiză, nu poate fi analizată de către instanţa de recurs, reprezentând o chestiune de fapt care este lăsată la libera apreciere a instanţei de apel, în virtutea efectului devolutiv al aceste căi de atac.

Potrivit art. 304 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 cu referire la art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când a fost dată de alţi judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.

Se susţine de către recurenţii-reclamanţi că în apel nu au fost respectate dispoziţiile din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanţelor Judecătoreşti, fiind încălcat principiul continuităţii completului de judecată.

Astfel, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. de la 1865 nu se poate invoca în acest context, întrucât vizează compunerea instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004 "activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective."

Respectarea acestui principiu nu implică însă ca judecătorii ce au pronunţat hotărârea să fi participat şi la termenele anterioare judecăţii în fond a pricinii, singura condiţie cerută de lege fiind aceea ca ei să fi luat parte la dezbaterile asupra fondului.

Ca atare - aspect reţinut constant atât de doctrină cât şi de practica instanţelor - este posibilă schimbarea ulterioară a completului de judecată, cu singura condiţie ca judecătorii care au participat la dezbaterile asupra fondului, să pronunţe şi hotărârea.

Or, în speţă, judecătorul U. care a pronunţat soluţia a participat şi la dezbaterea pe fond a cererii de apel, fiind irelevant, faţă de dispoziţiile art. 11 al Legii nr. 304/2004, că în faţa acestui judecător nu s-au administrat probe.

Prin urmare, în ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că este nefondat, întrucât părţile prezentei cauze au avut parte de o judecată legală şi corectă de către o instanţă independentă şi imparţială instituită prin lege, fiind respectat atât principiul continuităţii completului de judecată, cât şi dreptul fundamental consacrat în art. 124 din Constituţia României şi prevăzut prin art. 6 pct. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Totodată, normele de organizare judiciară nu reprezintă norme procesuale şi cu atât mai puţin norme de drept material, astfel că, din acest motiv, criticile concepute din perspectiva acestora, nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate indicate de recurentă (art. 304 pct. 1 şi 2) şi nici în celelalte ipoteze din art. 304 C. proc. civ. de la 1865, constatare ce se impune instanţei de recurs în conformitate cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, acestea neputând fi cenzurate din perspectiva legalităţii deciziei recurate, nu vor fi analizate.

Înalta Curte va analiza strict motivele ce vizează aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, în considerarea caracterului extraordinar al căii de atac a recursului.

Aşa fiind, toate aspectele ce vizează netemeinicia hotărârii recurate nu vor fi avute în vedere. Recursul, desi amplu motivat, nu este structurat foarte clar şi concis, astfel încât Înalta Curte va răspunde motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. de la 1865 prin argumente comune.

Sunt nefondate criticile recurenţilor vizând nemotivarea deciziei recurate, referitor la faptul că instanţa de apel nu a explicat în considerente nefuncţionarea sistemului SRS.

Se constată că în considerentele deciziei sunt redate, de către instanţa de apel, argumentele de fapt şi de drept care au condus-o la soluţia pronunţată, raportat la criticile cu care a fost învestită, ceea ce respectă exigenţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, în fundamentarea concluziei privind îndeplinirea în cauză a condiţiilor răspunderii civile delictuale, instanţa de apel a atins obiectivele trasate de Înalta Curte şi a analizat motivele referitoare la nefuncţionarea sistemului airbag invocate de reclamanţi, raportându-se la toate expertizele efectuate în cauză, obiecţiunile şi răspunsurile la obiecţiuni, sens în care a reţinut că "pe lângă ambiguitatea şi quasi-imposibilitatea de apreciere in concreto a cauzelor care au condus la nedeclanşarea airbagurilor, aceste cauze nu constituie veritabile premise în economia întâmplării accidentului şi, bineînţeles, a urmării imediate a acestuia, întrucât din analiza materialelor existente la dosarul cauzei, respectiv a raportului de necropsie şi a rapoartelor de expertiză, apare evident faptul că leziunile produse erau incompatibile cu viaţa, acest aspect reliefând inoportunitatea analizei motivelor referitoare la nefuncţionarea sistemului airbag, decesul numitului D. nefiind urmare a nedeclanşării airbagului."

Motivarea unei hotărâri este contradictorie atunci când există considerente contradictorii, din care să rezulte atât temeinicia cât şi netemeinicia cererii de chemare în judecată, ori atunci când există contradicţie între considerente şi dispozitiv.

Astfel, situaţiile în care se poate ajunge la o nemotivare în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. pot fi existenţa unei contrarietăţi între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că acţiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv şi considerente, cum este cazul admiterii acţiunii prin dispozitiv şi justificarea în considerente a soluţiei de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluţiei din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii.

Argumentele instanţei de apel în acest sens nu se circumscriu unei motivări contradictorii, deoarece nu contrazic soluţia din dispozitivul deciziei, care este de respingere a căii de atac exercitată de reclamanţi, iar pasajele din motivare invocate de recurenţi implică o interpretare a expertizelor de către instanţa de apel şi care, în recurs, se constituie într-o critică de netemeinicie a hotărârii atacate, nesusceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea de atac dedusă judecăţii, pentru argumentele anterior expuse.

Contrar susţinerilor recurenţinţilor-reclamanţi, prin decizia de casare Înalta Curte nu s-a pronunţat asupra vreunei probleme de drept, ci a pronunţat soluţia de casare cu trimitere tocmai pentru a se administra o expertiză asupra calculatorului airbag, în sensul de a stabili dacă sistemul airbag de pe autoturism era sau nu funcţional şi dacă a stocat sau nu date, pentru a se constata dacă există legătură de cauzalitate între faptă şi efectele pe care le-a suferit victima.

Se constată că instanţa de apel a făcut o evaluare proprie a situaţiei de fapt deduse judecăţii pe baza expertizelor efectuate în rejudecare, acestea fiind coroborate cu toate expertizele efectuate în cauză şi cu aspectele care au format obiectul obiecţiunilor şi răspunsurilor la obiecţiuni, argumentând judicios motivul pentru care a statuat că nu au fost îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, în cuprinsul deciziei recurate regăsindu-se toate aspectele invocate de reclamanţi în cererea de apel, care au fost examinate, aspect ce se desprinde din expunerea raţionamentului pe care se fundamentează soluţia adoptată.

Aşa fiind, şi această critică apare ca nefondată şi nu poate fi primită.

În contextul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cercetarea modului de aplicare a legii de către instanţa de apel poate avea în vedere doar criteriile pe baza cărora a ajuns la o anumită concluzie pe acest aspect, însă nu şi concluzia în sine, care este rezultatul unei aprecieri a situaţiei de fapt, pe baza probatoriului administrat.

Or, temeinicia hotărârii nu poate fi cenzurată de către instanţă de control judiciar, deoarece nu se circumscrie cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., întrucât după abrogarea pct. 10 şi 11 ale art. 304 reaprecierea situaţiei de fapt, pe baza reanalizării probelor administrate în fazele procesuale anterioare, de către instanţa de recurs nu mai este permisă.

Prin urmare, instanţa de recurs verifică doar dacă, în raport de situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de către curtea de apel au fost corect aplicate dispoziţiile legale incidente în cauză.

Totodată, în această verificare, Înalta Curte este ţinută de criticile formulate de recurenţi şi care se pot subsuma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Or, susţinerile recurenţilor expuse în motivarea recursului privesc reinterpretarea concluziilor expertizelor efectuate în cauză, în ceea ce priveşte răspunderea juridică şi obligaţia persoanei vinovate de a repara prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta sa.

Deşi aveau sarcina probei, recurenţii-reclamanţi nu au reuşit să dovedească în concret, potrivit art. 1169 C. civ. de la 1864, existenţa unui prejudiciu şi raportul de cauzalitate între prejudiciu şi fapta pârâtei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 996-999 C. civ. de la 1864.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că nici din probele administrate de instanţă nu reiese că au fost îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, curtea făcând o corectă aplicare a principiului de drept dem non est esse et non probari potest ca urmare a imposibilităţii de apreciere din oficiu a existenţei unor cauze verosimile şi reale ale nedeclanşării airbagului şi a culpei producătorului, în lipsa unor materiale probatorii îndestulătoare.

Se constată, în aceste condiţii, că recurenţii tind la reevaluarea situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat, privind gravitatea faptei de nedeclanşare a airbagului, aspect ce a fost reţinut de către instanţa de apel în ansamblul faptic pe baza căruia a fost adoptată decizia recurată, concluzionându-se că "nu constituie o veritabilă premisă în economia întâmplării accidentului şi a urmării imediate a acestuia, întrucât din analiza materialelor existente la dosarul cauzei, respectiv a raportului de necropsie şi a rapoartelor de expertiză, apare evident faptul că leziunile produse erau incompatibile cu viaţa", iar decesul numitului D. nu s-a produs ca urmare a nedeclanşării airbagului.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia se poate cere modificarea soluţiei recurate atunci când instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii sau a schimbat natura şi înţelesul acestuia, a fost invocat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acest motiv o reglementează.

Drept urmare, Înalta Curte, în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi A. împotriva deciziei nr. 19 din 27 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi A. împotriva deciziei nr. 19 din 27 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.