Peremption of civil appeal due to inactivity following insolvency-related suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ordered the *ex officio* declaration of peremption for the appellant’s appeal against the final decision, thereby upholding the lower courts' rulings in favor of the defendant port authority; this procedural dismissal resolved the dispute between a private limited liability company and a national maritime port administration regarding unpaid invoices, contractual penalties, and counterclaims for port rental fees and late interest. The decisive legal basis was Article 248(1) and Article 252(1) of the Civil Procedure Code, which provide for the automatic peremption of appeals if they remain inactive for one year due to the party's fault, a condition met because the case remained suspended for over a year following the cessation of the suspension cause (the debtor's insolvency proceedings), which had only extended the deadline by three months pursuant to Article 250(2) of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 7201 C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ, art. 1551 C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ, art. 137 din C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ; Peremption of civil appeal due to inactivity following insolvency-related suspension: Prin încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2019, Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 256/2019 din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. faţă de împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a indicat valoarea obiectului cererii de recurs şi astfel nu s-a putut stabili de instanţă cuantumul taxei judiciare de timbru aferente recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 23 iunie 2022
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14.02.2012, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia comercială, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. la plata sumei de 281.220,31 RON reprezentând facturi achitate şi penalităţi calculate până la 13.02.2013, dar şi la penalităţi în continuare de 0,3% până la data plăţii efective, precum şi la plata prejudiciilor aduse ca urmare a nerespectării contractului ce vor fi stabilite prin expertiză.
Pârâta C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat necompetenţa materială a Tribunalului Constanţa, excepţia inadmisibilităţii cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii formulate de reclamantă.
Totodată, pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 34.785,4 RON reprezentând chirie domeniu portuar facturată conform art. 27 şi următoarele din contractul de închiriere nr. x/2010, precum şi la plata sumei de 5122,35 RON-penalităţi de întârziere calculate conform art. 29 din contract.
Prin sentinţa civilă nr. 1083/20.03.2012, Tribunalul Constanţa a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că, începând cu data de 01.10.2011, tribunalul, indiferent de specializarea pe materii, judecă litigiile al căror obiect are o valoare mai mare de 5 miliarde vechi, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., iar valoarea obiectului prezentei cereri este sub pragul de 500.000 RON.
La judecătorie, reclamanta A. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea reconvenţională în care subliniază că reclamanta răspunde pentru orice viciu asupra lucrului închiriat ce-i împiedică întrebuinţarea şi că a notificat permanent imposibilitatea accesului la teren astfel că nu a existat o folosinţă utilă a bunului închiriat.
La termenul de judecată din data de 11.07.2012, Judecătoria Constanţa a soluţionat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în sensul respingerii ca neîntemeiată pentru considerentele expuse în încheierea menţionată.
La termenul de judecată din 11.09.2012, pârâta-reconvenientă C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. şi-a majorat câtimea pretenţiilor cu suma de 69.590,88 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada 30.03 - 31.08.2012 cu titlu de plăţi restante şi penalităţi.
În raport de precizările reclamantei de la termenul de judecată din data de 10.10.2012, în ceea ce priveşte valoarea prejudiciului pretins prin cel de-al treilea capăt de cerere, respectiv suma de 1.240.000 euro, judecătoria a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială pe care a admis-o prin sentinţa civilă nr. 16642/24.10.2012, cu consecinţa declinării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Dosarul a fost înregistrat la secţia a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Constanţa la data de 21.01.2013, iar la termenul de judecată din data de 12.03.2013 s-a constatat natura maritimă şi fluvială a cauzei, dosarul fiind înaintat completului specializat în această materie.
Prin încheierea de şedinţă din data de 16.04.2013, completul specializat în materie maritimă a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă pentru a cărui soluţionare a înaintat dosarul Curţii de Apel Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 1/MF/15.03.2013, Curtea de Apel Constanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 2926 din 29 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2012, s-a respins acţiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., ca nefondată.
S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reconvenientă Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. în contradictoriu cu pârâta reclamantă S.C. A. S.R.L..
S-a dispus obligarea pârâtei-reclamante S.C. A. S.R.L. la plata către pârâta reconvenientă C.N. A.P.M. S.A. a sumei de 232.424,64 RON, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 03.11.2011-31.01.2013 şi penalităţi de întârziere aferente chiriei restante, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9861,7 RON constând în taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.
Prin decizia civilă nr. 256/2019 din 22 mai 2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L, împotriva sentinţei civile nr. 2926 din 29.10.2013 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2012, în contradictoriu cu intimata pârâtă C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME CONSTANŢA S.A.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi obligării pârâtei CN ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. la plata sumei de 281.220,31 RON reprezentând facturile şi penalităţile de întârziere achitate până la 13.02.2011, plata penalităţilor de întârziere convenţionale în cuantum de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal pe perioada cuprinsă între 13.02.2012 şi data plăţii efective, plata prejudiciilor aduse în urma nerespectării contractului aşa cum au fost acestea cuantificate în raportul de expertiză, prejudicii cuantificate la suma de 1.240.000 euro, a cheltuielilor ocazionate de fond, apel, recurs reprezentând taxa de timbru şi onorariu de expert, precum şi respingerea cererii reconvenţionale formulate de pârât.
În drept, recurenta-reclamantă a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. de la 1865.
Prin încheierea de şedinţă din data de 28 noiembrie 2019, Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L împotriva deciziei civile nr. 256/2019 din 22 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ. faţă de împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a indicat valoarea obiectului cererii de recurs şi astfel nu s-a putut stabili de instanţă cuantumul taxei judiciare de timbru aferente recursului.
Prin cererea formulată de intimata-pârâtă C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., la 17 septembrie 2020, s-a solicitat repunerea cauzei pe rol faţă de împrejurarea că împotriva recurentei a fost deschisă procedura simplificată a insolvenţei, sens în care s-a ataşat extras din Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. 13311/13.08.2020, apreciindu-se că recursul formulat este perimat de drept având în vedere că a rămas în nelucrare mai mult de şase luni.
Prin încheierea din 28 ianuarie 2021, Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol şi a menţinut măsura suspendării judecăţii recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. B. împotriva deciziei civile nr. 256/2019 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CN ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A., dispuse prin încheierea din 28 noiembrie 2019.
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 23.06.2022, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Analizând cu prioritate excepţia perimării recursului, faţă de dispoziţiile art. 137 din C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru considerentele care succed:
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se poate constata şi din oficiu.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În speţă, la termenul din 28 noiembrie 2019, judecata recursului a fost suspendată conform prevederilor art. 1551 C. proc. civ. faţă de împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a indicat valoarea obiectului cererii de recurs şi astfel nu s-a putut stabili de instanţă cuantumul taxei judiciare de timbru aferente recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. "orice cerere de … recurs se perimă de drept … dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu."
Totodată, art. 243 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "judecata pricinilor se suspendă de drept: (...) pct. 5 prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile."
Conform art. 250 alin. (2) C. proc. civ., cursul perimării este suspendat timp de 3 luni, în cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ., de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin încheierea din data de 28 noiembrie 2019, iar termenul de perimare s-ar fi fost împlinit la data de 28 noiembrie 2020, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
În raport de actele dosarului, Înalta Curte a constatat că prin încheierea nr. 428 din 10 august 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de debitoarea S.C. A. S.R.L. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 71 şi art. 145 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei împotriva acesteia.
Faţă de dispoziţiile evocate şi de faptul că în cursul termenului de perimare a intervenit intrarea în faliment a recurentei-reclamante, termenul de perimare a fost prelungit cu încă trei luni, acesta urmând a se împlini la data de 28 februarie 2021.
În speţă, însă, de la data dispariţiei cauzei de suspendare, respectiv 28 februarie 2021 şi până la data repunerii pe rol din oficiu şi anume 23 iunie 2022, nici una din părţi nu a întrerupt cursul suspendării, astfel că recursul a fost lăsat, din culpa părţii, în nelucrare mai mult de un an de la încetarea cauzei de suspendare.
Reţinând că în cauză sunt întrunite condiţiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă, faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (1) teza I din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. B. împotriva deciziei civile nr. 256/2019 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. B. împotriva deciziei civile nr. 256/2019 din 22 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.N. ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2022.