Negative conflict of jurisdiction resolved; joined case remitted to Bucharest Tribunal.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled that no negative conflict of jurisdiction existed between the Bucharest Tribunal and the Suceava Tribunal, and sent the case file to the Bucharest Tribunal. The dispute arose from two related commercial cases: one filed by Company A against Company B and others seeking contract rescission, cancellation of land registry entries, and other relief, and another filed by Company C against Company A seeking set-off of mutual debts and suspension of execution. The Suceava Tribunal had ordered joinder of a claim from Company A’s case into Company C’s case, but the Bucharest Tribunal, finding the joinder improper because the case was still in the regularization stage, admitted an exception of unlawful referral and returned the file. The High Court held that joinder under Article 139 of the Civil Procedure Code operates as a legal prorogation of jurisdiction, and the interlocutory order granting joinder can only be challenged together with the merits under Article 139(2), so the Bucharest Tribunal lacked authority to review the joinder’s legality sua sponte. Consequently, the Bucharest Tribunal must proceed with the joined case.
Legislator headnote
AI generatedart. 139 alin. (1) C. proc. civ, art. 139 alin. (2) C. proc. civ, art. 139 C. proc. civ, art. 132 alin. (3) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction resolved; joined case remitted to Bucharest Tribunal: A mai reţinut că încheierea prin care se soluţionează excepţia conexităţii poate fi atacată de părţi numai odată cu fondul, conform art. 139 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 27.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii B., S.C. C. S.R.L. şi S.C. D. S.A., solicitând instanţei să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/20.11.2019, radierea acestui contract din cartea funciară, să declare inopozabile contractele de împrumut autentificate sub nr. x/02.07.2021, y/02.07.2021, z/05.07.2021 şi 1219/12.07.2021, rezilierea actului adiţional nr. x/16.07.2019 la contractul de închiriere din 09.05.2018 şi obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la restituirea chiriei în sumă de 543.973,99 RON.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la 04.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. C. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei să constate stingerea datoriilor reciproce izvorâte din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/20.11.2019 şi să dispună suspendarea executării acestui titlu executoriu.
Prin încheierea nr. 12/19.01.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia conexităţii şi, în consecinţă, a conexat primul capăt de cerere din dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.
Prin încheierea din 12.04.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia nelegalei sesizări cu soluţionarea dosarului nr. x/2021, pe care l-a restituit Tribunalului Suceava pentru continuarea judecăţii.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a evocat dispoziţiile art. 139 alin. (1) C. proc. civ., după care a reţinut că pentru a se dispune conexarea este necesar ca pricinile să fie în curs de judecată; în caz contrar, nu ar mai putea fi atins scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea conexării, care constă în asigurarea unei mai bune realizări a activităţii de înfăptuire a justiţiei.
În acest context, a apreciat că nu putea fi dispusă măsura conexării din moment ce în dosarul nr. x/2021 nu era fixat un termen de judecată, acesta fiind în procedura regularizării.
Ca atare, Tribunalul Bucureşti a reţinut că nu a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea sa, nefiind legal învestit cu soluţionarea dosarului conexat.
A mai apreciat că instanţa învestită cu soluţionarea dosarului conexat poate verifica cerinţele impuse de art. 139 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că încheierea prin care s-a luat această măsură nu are autoritate de lucru judecat.
Prin sentinţa nr. 99/17.05.2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale, a dispus trimiterea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi a constatat că s-a ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin luarea măsurii de conexare a operat o prorogare legală de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti cu privire la dosarul conexat.
A mai reţinut că încheierea prin care se soluţionează excepţia conexităţii poate fi atacată de părţi numai odată cu fondul, conform art. 139 alin. (2) C. proc. civ.
În acest context, a apreciat că Tribunalul Bucureşti a exercitat un veritabil control judiciar asupra încheierii de admitere a excepţiei conexităţii, cu încălcarea art. 139 alin. (2) C. proc. civ.
După evocarea deciziei nr. 170/24.03.2016 a Curţii Constituţionale, tribunalul a reţinut că art. 139 C. proc. civ. nu condiţionează măsura conexării de fixarea primului termen de judecat.
Totodată, a constatat că, la momentul conexării, dosarul nr. x/2021 era pe rolul Tribunalului Bucureşti, fiind finalizată procedura regularizării.
A mai apreciat că dispoziţia de restituire a dosarului conexat reprezintă în realitate o soluţie de declinare a competenţei, în condiţiile în care Tribunalul Bucureşti a apreciat că nu a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea sa.
În consecinţă, Tribunalul Suceava a reţinut că s-a ivit un conflict negativ de competenţă între cele două instanţe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 03.06.2022.
Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Din analiza acestui text de lege rezultă că pentru a exista conflict negativ de competenţă este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: două sau mai multe instanţe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză şi declinările de competenţă sunt reciproce.
Totodată, art. 132 alin. (3) C. proc. civ. prevede că, "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după, caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".
Aşadar, existenţa conflictului negativ de competenţă presupune pronunţarea unor soluţii de declinare a competenţei de către instanţele sesizate.
Verificând întrunirea acestor cerinţe, Înalta Curte constată că Tribunalul Suceava nu a trimis dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti prin declinare de competenţă, ci ca efect al admiterii excepţiei conexităţii în temeiul art. 139 C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti nu a pronunţat o soluţie de declinare a competenţei, ci, constatând greşita conexare a dosarelor, a reţinut că nu a avut loc o prorogare legală de competenţă, astfel că a admis excepţia nelegalei sesizări şi a restituit dosarul nr. x/2021 la Tribunalul Suceava.
Înalta Curte constată că, prin conexarea primului capăt de cerere aferent dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Bucureşti, a operat prorogarea legală de competenţă în favoarea acestui tribunal.
Dat fiind că prin încheierea nr. 12/19.01.2022 a fost soluţionată o excepţie procesuală, această încheiere are caracter interlocutoriu conform art. 235 teza finală C. proc. civ., care prevede că sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.
În plus, art. 139 alin. (2) teza finală C. proc. civ. stabileşte că încheierea prin care a fost soluţionată excepţia conexităţii poate fi atacată numai odată cu fondul.
Astfel, legalitatea măsurii de conexare poate fi cenzurată numai de către instanţa învestită cu soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care a fost dispusă această măsură.
În consecinţă, Tribunalul Bucureşti nu putea reţine din oficiu nelegalitatea măsurii de conexare, dezînvestirea sa pentru acest motiv fiind lipsită de temei legal.
Ca atare, nefiind o instanţă de control judiciar, Tribunalul Bucureşti nu putea verifica legalitatea/temeinicia soluţiei de admitere a excepţiei conexităţii dispuse de Tribunalul Suceava.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inexistenţa conflictului negativ de competenţă între cele două tribunale şi va trimite dosarul Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată inexistenţa conflictului negativ de competenţă.
Trimite dosarul la Tribunalul Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2022.