Security deposit return quashed and remanded for adversarial proceedings due to procedural nullity from failure to cite potentially prejudiced party
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the appellate court's decision, and remanded the case for retrial, ordering that the request for the return of a security deposit be resolved in adversarial proceedings involving both parties. The dispute concerned a company's application to recover a substantial sum deposited as security to suspend the enforcement of a civil judgment, which the lower court had rejected on the grounds that the underlying litigation was not yet final and that a new security deposit had been posted at the appellate level. The decisive legal basis was the public order ground of cassation under Article 304(5) of the Code of Civil Procedure, based on the violation of procedural forms; the Supreme Court held that under Article 7231(3), the release of the security is contingent upon the position of the potentially prejudiced party regarding damages, necessitating their citation to the proceedings despite the non-contentious nature of the specific motion, thereby rendering the prior decision procedurally null.
Legislator headnote
AI generatedart. 7231 alin. (3) C. proc. civ, art. 7231 C. proc. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 338 alin. (1) C. proc. civ; Security deposit return quashed and remanded for adversarial proceedings due to procedural nullity from failure to cite potentially prejudiced party: Potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022
Asupra recursului, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la 25.03.2022, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii în cuantum de 8.309.513,67 RON, consemnată pentru suspendarea executării sentinţei civile nr. 5611/14.10.2015, pronunţată de acelaşi tribunal în dosarul nr. x/2011.
Prin încheierea din 04.05.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de restituire a cauţiunii formulată de petenta S.C. A. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că petenta a achitat o cauţiune în cuantum de 8.309.513,67 RON pentru soluţionarea cererii de suspendare a executării sentinţei pronunţate în dosarul nr. x/2011, care a fost admisă, fiind suspendată executarea acestei sentinţe până la soluţionarea apelului.
Aceeaşi instanţă a reţinut că, prin decizia civilă nr. 222A/09.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a obligat pârâtă la plata către reclamanta S.C. B. S.R.L. a sumei de 4.677.313,33 RON şi a dobânzii legale aferente.
A apreciat că, din interpretarea art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, rezultă că numai după soluţionarea irevocabilă a cauzei se poate dispune restituirea cauţiunii, dacă persoana îndreptăţită nu a formulat o cerere pentru plata despăgubirii cuvenite prin întârzierea executării, în termen de 30 de zile de la soluţionarea irevocabilă a fondul cauzei.
A mai reţinut că decizia instanţei de apel nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs de ambele părţi.
Împrejurarea că petenta a achitat în recurs o nouă cauţiune în cuantum de 888.204,68 RON, pentru suspendarea executării deciziei instanţei de apel, nu poate conduce la admiterea cererii de restituire a cauţiunii, deoarece recursurile nu au fost soluţionate.
Prin urmare, curtea de apel a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 pentru restituirea cauţiunii.
Împotriva acestei încheieri, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de restituire a cauţiunii.
În motivare, autoarea recursului a relatat istoricul litigiului, după care a susţinut că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 7231 C. proc. civ. din 1865.
În concret, a susţinut că suma consemnată cu titlu de cauţiune are rolul de a acoperi paguba suferită de partea prejudiciată prin măsura suspendării executării.
Totodată, a arătat că restituirea cauţiunii este condiţionată de expirarea termenului de 30 de zile calculat de la pronunţarea hotărârii irevocabile, acesta fiind momentul de la care partea prejudiciată ar putea acţiona împotriva părţii căzute în pretenţii.
Recurenta a menţionat că în prezenta cauză cauţiunea consemnată iniţial pentru suspendarea executării sentinţei a fost înlocuită cu o nouă cauţiune pentru suspendarea executării deciziei instanţei de apel, care a preluat rolul de garanţie pentru partea prejudiciată prin măsura suspendării executării.
În acest context, a subliniat că restituirea cauţiunii consemnate iniţial nu ar contraveni art. 7231 C. proc. civ. din 1865, deoarece noua cauţiune va rămâne indisponibilizată până la soluţionarea irevocabilă a litigiului.
A mai arătat că a fost înlăturat caracterul executoriu al sentinţei primei instanţe în urma admiterii apelului, astfel încât nu mai subzistă riscul ca partea adversă să fie prejudiciată prin măsura suspendării executării acestei sentinţe.
În plus, a subliniat că inclusiv în încheierea prin care instanţa de apel a stabilit cauţiunea supusă restituirii s-a menţionat că măsura suspendării executării operează până la soluţionarea apelului.
În aceste condiţii, recurenta a învederat că, după soluţionarea apelului, a încetat măsura suspendării executării sentinţei, astfel încât se impune restituirea cauţiunii consemnate în acest scop.
În drept, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, "motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părţilor".
Printre motivele de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs figurează şi cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, în temeiul căruia se poate dispune casarea hotărârii date cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod.
Acest motiv de casare a fost invocat din oficiu din perspectiva nelegalei stabiliri a cadrului procesual în faţa curţii de apel învestite cu soluţionarea cererii de restituire a cauţiunii.
Potrivit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. din 1865, "cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate."
Textul de lege anterior evocat reglementează alternativ cazurile în care poate fi restituită cauţiunea celui care a consemnat-o la dispoziţia instanţei.
În primul caz, cauţiunea se eliberează dacă cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data soluţionării irevocabile a fondului cauzei.
În al doilea caz, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Astfel, ambele cazuri în care se poate dispune restituirea cauţiunii sunt condiţionate de poziţia procesuală a părţii care ar putea solicita despăgubiri pentru prejudiciile suferite prin luarea măsurii în baza căreia s-a consemnat cauţiunea.
Exprimarea poziţiei procesuale a părţii care ar putea pretinde despăgubiri este justificată de natura cauţiunii, care constituie o garanţie pentru repararea prejudiciilor suferite de această parte prin măsura dispusă.
Pentru ca partea respectivă să aibă însă posibilitatea reală de a-şi exprima poziţia procesuală, care influenţează modul de soluţionare a cererii de restituire a cauţiunii, este necesară citarea sa.
Pornind de la această interpretare, Înalta Curte constată că, prin sentinţa pentru suspendarea căreia a fost consemnată cauţiunea a cărei restituire se solicită, pârâta S.C. A. S.R.L. a fost obligată la plata unor sume de bani către reclamanta S.C. B. S.R.L.
Măsura suspendării executării sentinţei a fost dispusă în favoarea pârâtei, astfel încât partea care putea formula cererea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite prin luarea acestei măsuri era reclamanta.
Înalta Curte constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de restituire a cauţiunii a pronunţat încheierea recurată cu citarea exclusivă a pârâtei. Or, cererea de restituire a cauţiunii trebuia soluţionată în contradictoriu cu ambele părţi din moment ce poziţia procesuală a reclamantei putea influenţa soluţia dată acestei cereri.
Natura necontencioasă a cererii de restituire a cauţiunii nu poate conduce la concluzia contrară, întrucât modul de aplicare a dispoziţiilor art. 7231 alin. (3) C. proc. civ. din 1865 depinde de poziţia procesuală a părţii care ar putea pretinde despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin luarea măsurii vremelnice.
De altfel, conform dispoziţiilor art. 338 alin. (1) C. proc. civ. procedura de judecată a cererilor necontencioase se întregeşte cu dispoziţiile aplicabile procedurii contencioase, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a procedurii. În acest sens, fără a fi contrare naturii necontencioase a procedurii şi ca regulă de principiu a procesului, dispoziţiile art. 85 C. proc. civ. impun regula citării părţilor la proces, de la care nu există, în această privinţă, o normă derogatorie.
Pentru aceste motive, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte, în temeiul art. 313 C. proc. civ. din 1865, va admite recursul declarat împotriva încheierii atacate, pe care o va casa şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
În rejudecare, curtea de apel va soluţiona cererea de restituire a cauţiunii în contradictoriu cu ambele părţi, dispunând citarea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 04.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2011.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2022.