Jurisdiction for challenging sectoral pension fund decisions under Law 263/2010

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş la 11.02.2011, contestatorul A. a chemat-o în judecată pe intimata Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, solicitând instanţei să dispună anularea deciziei nr. 137215/27.12.2010 şi obligarea intimatei la plata pensiei reactualizate, precum şi a dobânzii penalizatoare aferente, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1764/28.09.2011, Tribunalul Argeş a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă sesizată a reţinut că decizia contestată a fost emisă de intimată în temeiul Legii nr. 119/2010, fiind incident art. 7 alin. (1) din acelaşi act normativ care face trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000.

După evocarea conţinutului art. 156 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a apreciat că este incidentă teza finală a acestui articol, care stabileşte competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

A mai reţinut că nu este aplicabil art. 87 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, întrucât acest text de lege vizează numai deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în temeiul art. 86 alin. (1) din aceeaşi lege.

Prin urmare, constatând că intimata are sediul în Bucureşti, Tribunalul Argeş a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 3234/11.05.2022, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa sesizată ulterior a evocat dispoziţiile art. 2 şi art. 7 din Legea nr. 119/2010, art. 86-87 şi art. 156 din Legea nr. 19/2000, după care a apreciat că deciziei contestate îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 19/2000.

A mai reţinut că acţiunea vizează o decizie emisă de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor a Sectorului 4, contestatorul solicitând recalcularea pensiei cu luarea în calcul a adeverinţelor de venit depuse la casa de pensii.

În acest context, a apreciat că este incidentă prima teză a art. 156 din Legea nr. 19/2000, care stabileşte competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul sau sediul reclamantului.

Constatând că domiciliul contestatorului este în Piteşti, Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27.05.2022.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 pct. 1 C. proc. civ. din 1865, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

Înalta Curte constată că în cauză există conflict negativ de competenţă, întrucât două instanţe s-au dezînvestit, declinându-şi reciproc competenţa, astfel încât se impune emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul are ca obiect o contestaţie împotriva unei decizii de recalculare a pensiei, emisă în baza Legii nr. 119/2010 de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la 27.12.2010, iar contestaţia a fost formulată la 11.02.2011.

Deşi la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, aceasta a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv la 01.01.2011.

Ca atare, la data sesizării instanţei era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154, aplicabile în cauză conform art. 725 C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul ori sediul reclamantul", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul".

Astfel, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, s-a modificat în sensul că acestea se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.

În consecinţă, introducerea acţiunii împotriva unei case de pensii sectoriale atrage incidenţa art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care stabileşte competenţa în favoarea instanţei de la domiciliul reclamantului.

Având în vedere că, la momentul declanşării litigiului, domiciliul contestatorului era în Piteşti, care se află în raza teritorială a Tribunalului Argeş, rezultă că acestui tribunal îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2022.