Recession claim for service contracts: Cassation appeal annulled for failure to develop valid illegality grounds

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la 29.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 478.448,8 RON şi la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 219/15.10.2020, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1384/13.09.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată în sensul că: a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 478.448,80 RON şi a dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu 28.01.2020 şi până la plata integrală a debitului principal; a mai obligat-o pe intimata-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 17.084,48 RON către apelanta-reclamantă.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea căii de atac şi casarea deciziei atacate.

În motivare, a arătat că situaţia de fapt stabilită de instanţa de apel este eronată. Astfel, a învederat că înţelegerea părţilor în litigiu a fost în sensul de a încheia un contract de prestări servicii.

În continuare, a arătat a transportat cele 3 utilaje în locaţia indicată de intimata-reclamantă în aceeaşi perioadă în care au fost achitate facturile.

A subliniat că a suferit un prejudiciu în urma folosirii necorespunzătoare a acestor utilaje de către intimata-reclamantă şi că a fost nevoită să efectueze reparaţii în valoare de aproximativ 70.000 RON.

A mai susţinut că părţile nu au putut încheia contractul de prestări servicii în formă scrisă, deoarece reprezentantul legal al intimatei-reclamante nu cunoştea data finalizării lucrărilor.

În continuare, a subliniat că negocierile purtate de părţi nu au vizat încheierea unui contract de vânzare a utilajelor, intimata-reclamantă cunoscând interdicţia de înstrăinare a acestor bunuri de care era ţinută recurenta-pârâtă.

A mai arătat că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 249 C. proc. civ., apreciind în mod eronat că recurenta-pârâtă ar fi trebuit să-şi dovedească susţinerile.

În final, a conchis că partea adversă trebuia să-şi probeze susţinerile referitoare la situaţia de fapt expusă prin cererea de chemare în judecată.

În drept, a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că deşi recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., ea nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în acest motiv.

Astfel, cererea de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate care să poată fi subsumate vreuneia dintre ipotezele reglementate de acest motiv de casare, respectiv nemotivarea hotărârii atacate sau existenţa unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Ca atare, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

Autoarea recursului a invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile sale din cererea de recurs vizează numai temeinicia deciziei atacate.

Astfel, recurenta-pârâtă nu îşi fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greşita aplicare a unor norme de drept material, ci numai pe aspecte factuale ale cauzei, susţinând că situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel este eronată. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot fi reevaluate probele administrate în cauză în vederea stabilirii unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţele devolutive.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În plus, recurenta-pârâtă nu a indicat în cererea de recurs vreo normă de drept material pretins încălcată sau greşit aplicată de către instanţa de apel.

Ca atare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat strict formal.

Susţinerea referitoare la greşita interpretare a art. 249 C. proc. civ. nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece acest motiv de nelegalitate sancţionează încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Or, recurenta-pârâtă invocă greşita interpretare a art. 249 C. proc. civ.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei instanţei de apel.

Cu privire la cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că chitanţa privind plata onorariului de avocat nu cuprinde menţiuni cu privire la numărul de dosar şi nici cu privire la numărul contractului de asistenţă juridică în legătură cu care a fost achitat acest onorariu. În consecinţă, nefiind întrunite exigenţele impuse de art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de intimata-reclamantă privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1384/13.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea formulată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. privind obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2022.