Cassation appeal against procedural stay of enforcement: failure to develop illegality grounds specific to interlocutory order
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the cassation appeal filed by the appellant, effectively leaving the lower court's refusal to suspend the provisional enforcement of the first-instance judgment in force. The dispute arose from a pension recalculation litigation, where the appellant challenged the appellate court's procedural order rejecting its request to stay enforcement while seeking a stay of proceedings due to ongoing criminal investigations; the appellant had improperly criticized the merits of the initial judgment rather than the procedural ruling. The court applied the restrictive grounds for cassation and procedural nullity rules, determining that the appeal failed to develop valid grounds of illegality specific to the procedural incident, improperly invoked substantive legal violations in a context where only procedural requirements for suspension were at issue, and exceeded the procedural scope by requesting a stay of the main proceedings, resulting in the appeal being annulled without a determination on litigation costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 450 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 27 din Legea nr. 18/1991, art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ; Cassation appeal against procedural stay of enforcement: failure to develop illegality grounds specific to interlocutory order: În final, a susţinut că se impune suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece s-a început urmărirea penală în dosarul nr. x/2021 pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea prezenta cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022
Asupra recursului, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 29.04.2021, contestatoarea A. a chemat-o în judecată pe intimata Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, solicitând instanţei să dispună anularea deciziilor nr. 1610811/26.03.2021 şi nr. 1610812/26.03.2021 şi menţinerea pensiei în cuantumul stabilit de anterior emiterii deciziilor contestate.
Prin sentinţa nr. 303/14.12.2021, Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis contestaţia, a anulat deciziile contestate, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară şi a obligat-o pe intimată la plata către contestatoare a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a declarat apel în cadrul căruia a solicitat şi suspendarea executării provizorii a sentinţei atacate, în temeiul art. 450 C. proc. civ.
Prin încheierea din 01.03.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea privind suspendarea executării provizorii a sentinţei apelate.
Împotriva acestei încheieri, Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, a susţinut, în esenţă, că pensia se acordă pe baza datelor, elementelor şi informaţiilor conţinute în carnetul de asigurări sociale şi a actelor doveditoare eliberate de primăria care deţine arhiva fostelor unităţi agricole.
În continuare, a subliniat că lipsa carnetului de asigurări sociale şi a unei adeverinţe emise de primăria deţinătoare a arhivei fostelor unităţi agricole au condus la neincluderea în calcul pensiei a perioadei în care contestatoarea pretinde că a desfăşurat activităţi agricole.
A mai arătat că persoanele care au lucrat în cadrul fostelor cooperative agricole de producţie beneficiază de o pensie calculată pe baza timpului util la pensie, care nu poate depăşi numărul anilor calendaristici în care asiguratul a prestat activitatea la unitatea agricolă cooperatistă.
După evocarea dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991, art. 47-49 din H.G. nr. 131/1991 şi art. 121 din H.G. nr. 257/2011, recurenta a precizat că nu deţine arhiva fostelor cooperative agricole de producţie.
Ca atare, a subliniat că intimata trebuia să prezinte actele care dovedeau perioada în care a desfăşurat activităţi agricole în vederea stabilirii cuantumului pensiei.
În final, a susţinut că se impune suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece s-a început urmărirea penală în dosarul nr. x/2021 pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea prezenta cauză.
Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat solicitarea de admitere a recursului.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".
De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului.
Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.
Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.
De asemenea, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. presupune formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva hotărârii recurate.
Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În concret, criticile din cererea de recurs vizează aspecte referitoare la fondul raportului juridic dedus judecăţii, fiind criticată, în realitate, sentinţa primei instanţe. Or, recursul declarat în prezenta cauză nu are ca obiect sentinţa primei instanţe, ci încheierea de respingere a cererii privind suspendarea executării provizorii.
În plus, în cadrul recursului declarat împotriva încheierii pronunţate în procedura reglementată de art. 450 C. proc. civ. nu poate fi invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Aceasta deoarece în procedura reglementată de art. 450 C. proc. civ. se verifică exclusiv cerinţele de ordin procedural pentru suspendarea executării provizorii a hotărârii atacate, neputând fi pusă în discuţie încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât nu se rejudecă cauza în fond.
De asemenea, susţinerile referitoare la necesitatea suspendării judecăţii cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., depăşesc prezentul cadru procesual stabilit chiar de recurentă prin exercitarea căii de atac împotriva încheierii de respingere a cererii privind suspendarea executării provizorii.
Având în vedere că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să vizeze încheierea recurată, rezultă că recurenta nu s-a conformat cerinţei imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.
Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiaşi articol.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentă împotriva încheierii din 01.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.
Cu privire la cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine că suspendarea executării provizorii are natura unui incident procedural în cadrul căruia nu se poate stabili partea care a pierdut procesul, astfel cum impune art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, cheltuielile de judecată solicitate în cadrul acestui incident procedural vor fi avute în vedere la momentul soluţionării definitive a procesului, când va putea fi stabilită partea care a pierdut procesul, în funcţie de soluţia dată asupra apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi împotriva încheierii din 01.03.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 iunie 2022.