Nullity of extraordinary appeal due to lack of substantive legal grounds and formal invocation of cassation criteria

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 16.02.2018 sub numărul x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B., prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nelegalitatea raportării informaţiilor negative cu privire la aceasta în Centrala Riscului de Credit, să oblige pârâta la radierea acestor informaţii din Centrala Riscului de Credit, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 13.300 euro, reprezentând contravaloarea a 50% din construcţia ce urma a fi edificată din fonduri nerambursabile acordate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020 şi a sumei de 23.831,50 euro, reprezentând contravaloarea a 50% din utilajul denumit "linie procesare seminţe cu selectorul EAC cu ambalare la sac", care urma să fie achiziţionat din aceleaşi fonduri. A mai solicitat actualizarea sumelor cu dobânda legală calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a debitului şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale produse ca urmare a înscrierii informaţiilor negative în Centrala Riscului de Credit, dar şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 345/Fca/10.10.2019, Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind constatarea nelegalităţii raportării informaţiilor negative în Centrala Riscului de Credit şi privind obligarea pârâtei la radierea informaţiilor negative din Centrala Riscului de Credit. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 13.300 euro, reprezentând contravaloarea a 50% din construcţia ce trebuia edificată de reclamantă prin accesarea fondurilor nerambursabile şi a sumei de 23.831 euro, reprezentând contravaloarea a 50% din utilajul ce urma a fi achiziţionat prin accesarea fondurilor P.N.D.R. 2014-2020, sume actualizate cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii acestora. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 100.000 RON, reprezentând daune morale. A compensat onorariul de avocat şi obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 5.665 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei primei instanţe, S.C. A. S.R.L. şi B., prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti, au declarat apel.

Prin decizia nr. 197/23.09.2020, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins cererea de obligare a apelantei-pârâte la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 13.300 euro, a sumei de 23.831,50 euro şi a dobânzii legale aferente acestor sume, a admis cererea de acordare a despăgubirilor pentru daunele morale şi a obligat-o pe apelanta-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 25.000 RON, cu acest titlu. A admis în parte cererile părţilor de acordare a cheltuielilor de judecată, a compensat sumele datorate reciproc până la concurenţa celei mai mici dintre ele şi a obligat-o apelanta-pârâtă la plata către apelanta-reclamantă a sumei de 1.437,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. şi B., prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti, au declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, S.C. A. S.R.L. a solicitat casarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului pe care l-a declarat şi modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii apelului declarat de partea adversă.

În motivare, după expunerea etapelor procesuale anterioare, recurenta-reclamantă a afirmat că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce priveşte modul în care instanţa de apel a analizat condiţia răspunderii civile delictuale privind legătura de cauzalitate şi a diminuat cuantumul daunelor morale solicitate.

În susţinerea primei critici, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa de apel a analizat existenţa legăturii de cauzalitate prin raportare la fapta ilicită şi la îndeplinirea de către reclamantă a condiţiilor de solicitare a sprijinului pentru investiţii în procesarea/marketingul produselor agricole şi nu prin raportare la fapta ilicită şi prejudiciul patrimonial, astfel cum prevăd dispoziţiile C. civ.

A subliniat că nu a susţinut în faţa instanţei de apel că înscrierea eronată, nelegală, a informaţiilor negative în Centrala Riscului de Credit a avut drept consecinţă neîndeplinirea condiţiilor pentru finalizarea proiectului şi accesarea de fonduri nerambursabile, ci imposibilitatea de accesare a creditelor pentru întocmirea şi depunerea proiectului de finanţare. A precizat că o dovadă în acest sens a constituit-o refuzul C. S.A. şi solicitarea acesteia de rambursare a creditului aflat în derulare, ceea ce a determinat reducerea lichidităţilor şi a capacităţii de susţinere a cheltuielilor generate de finalizarea proiectului de investiţii şi depunerea lui spre aprobare.

În continuare, a mai arătat autoarea acestei căi de atac că în raportul de expertiză contabilă s-a reţinut că îndeplinea condiţiile minime pentru obţinerea finanţării.

A menţionat recurenta-reclamantă că legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi nefinalizarea proiectului rezultă şi din faptul că, urmare a faptei ilicite a intimatei-pârâte, nu a putut asigura cofinanţarea proiectului şi dovada aportului propriu pentru susţinerea proiectului.

Totodată, evocând doctrina de specialitate, recurenta-reclamantă a relevat că stabilirea legăturii de cauzalitate trebuia realizată de instanţa de apel ţinând cont de toate împrejurările şi evenimentele cu rol de cauze propriu-zise sau condiţii, inclusiv de acţiunile sau inacţiunile victimei de a evita sau de a limita prejudiciul iminent, respectiv stoparea demersurilor de către societatea A. S.R.L. de întocmire şi depunere a proiectului de finanţare.

Conchizând, a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală din perspectiva respingerii cererii de reparare a prejudiciului patrimonial, întrucât instanţa de apel, procedând în mod simplist la stabilirea raportului de cauzalitate, nu a observat că producerea prejudiciului a fost precedată de mai multe acţiuni şi inacţiuni succesive, cu ponderi diferite, dar care au alcătuit un complex de împrejurări şi evenimente cu rol de cauze propriu-zise sau de condiţii aflate în strânsă interdependenţă.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică de nelegalitate, autoarea căii de atac a susţinut greşita aplicare de către instanţa de apel a normelor de drept material privind acoperirea integrală a prejudiciului produs, anume a art. 1.358 alin. (1) C. civ.

Sub acest aspect, a arătat că suma acordată de instanţa de prim control judiciar cu titlu de daune nepatrimoniale nu este proporţională cu prejudiciul suferit, prin raportare la efectele faptei ilicite, inclusiv asupra reputaţiei sale.

A menţionat recurenta-reclamantă că prejudiciul nepatrimonial, astfel cum a fost cuantificat în cererea de chemare în judecată, reprezintă o sumă rezonabilă şi echivalentă a prejudiciul pe care l-a suferit, iar cenzurarea acestuia de instanţa de apel nu se putea realiza decât dacă se constata că suma solicitată cu acest titlu era excesivă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin memoriul său de recurs, B., prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti, a solicitat casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, autoarea căii de atac a susţinut că hotărârea cuprinde motive străine de cauză şi a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Subsumat primului motiv de recurs, a arătat că instanţa de apel şi-a întemeiat decizia pe un înscris care nu are legătură cu obiectul cauzei. Astfel, a precizat că certificatul "Firma de Încredere", depus de S.C. A. S.R.L. în dovedirea reputaţiei sale şi reţinut de instanţa de prim control judiciar în motivarea hotărârii este emis de o societate cu răspundere limitată şi nu de un organism independent şi abilitat. A arătat că înscrisul nu are valoare juridică, faţă de modul în care a fost dobândit. În acest sens, recurenta-pârâtă a menţionat condiţiile şi procedura de emitere a certificatului, subliniind faptul că eliberarea acestuia s-a realizat fără efectuarea unor verificări obiective a societăţii pe portalul instanţelor de judecată, la A.N.A.F. sau la partenerii ei contractuali.

Totodată, a arătat că certificatul nu are forţă probantă, în lipsa unor referinţe din partea partenerilor de afaceri cu istoric contractual probat, a apariţiei în publicaţii de prestigiu sau a dovezii participării societăţii în cauze privind responsabilitatea socială.

În continuare, a menţionat că motivele avute în vedere de instanţa de apel cu privire la existenţa prejudiciului moral sunt străine de cauză, nefiind susţinute de materialul probator aflat la dosarul cauzei.

Sub acest aspect, a arătat că din răspunsul nr. x/18.10.2018, transmis de C. S.A., a rezultat că denunţarea contractului de creditare încheiat cu S.C. A. S.R.L. a intervenit ca urmare a deciziei băncii de a nu prelungi linia de creditare la scadenţă.

În argumentarea incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după invocarea practicii instanţelor judecătoreşti privind art. 252-257 C. civ., recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că instanţa de apel a interpretat şi a aplicat greşit aceste dispoziţii legale, întrucât reputaţia unei persoane juridice nu se încadrează în valorile sociale protejate de aceste prevederi legale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 15.03.2021 intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de partea adversă. În susţinerea excepţiei, aceasta a menţionat că motivele cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea căii de atac.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul de a depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; doar recurenta-pârâtă şi-a expus punctul de vedere.

Constatând că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu poate fi soluţionat în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., instanţa supremă va dispune disjungerea judecăţii acestui recurs şi formarea unui nou dosar în vederea soluţionării, în care va acorda termen astăzi, 26.01.2022, în complet de filtru.

În continuare, Înalta Curte va analiza cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului recurentei-pârâte B., prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti şi va reţine următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, un prim motiv de recurs invocat de autoarea căii de atac a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în argumentarea căruia recurenta-pârâtă a dezvoltat critici legate de pronunţarea hotărârii atacate pe baza unor motive străine de natura cauzei.

În prezentarea acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă a criticat, în esenţă, modalitatea în care instanţa de apel a valorificat probatoriul administrat în cauză, însă astfel de critici nu au valenţe concrete de nelegalitate împotriva deciziei recurate, ci reflectă, în realitate, nemulţumirea recurentei-pârâte faţă de interpretarea dată elementelor probatorii de către instanţa de apel, aspect care nu este supus cenzurii instanţei de recurs, al cărei control este limitat la verificarea legalităţii hotărârii atacate în raport cu motivele de casare prevăzute de expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, cazul de casare invocat de recurenta-pârâtă vizează situaţia în care hotărârea ar cuprinde numai motive care nu au legătură cu cauza, situaţie neincidentă în cauză.

Totodată, deşi aspectele sesizate în cadrul acestui motiv de recurs privesc probatoriul administrat din prima etapă procesuală şi puteau fi puse în discuţie încă din apel, criticile privind valoarea probatorie a certificatului "Firma de încredere" sunt invocate pentru prima dată în recurs, cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Al doilea motiv de casare, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, vizează petitul acţiunii privind prejudiciul moral care, în opinia recurentei, nu putea fi admis, potrivit art. 257 C. civ.

În argumentarea incidenţei cazului de casare, autoarea căii de atac a făcut referire la hotărârile pronunţate de alte instanţe de judecată, susţinând că reputaţia persoanei juridice nu se încadrează în ipotezele reglementate de textul de lege pretins încălcat de instanţa de prim control judiciar.

Faţă de aceste argumente, Înalta Curte subliniază că invocarea motivului de recurs presupune dezvoltarea explicativă a conţinutului legii, a modului de interpretare şi aplicare a acestuia, comparativ cu cele statuate în hotărârea criticată, de natură să justifice greşeala de judecată a instanţei devolutive.

Or, invocarea normelor de drept material pretins încălcate de către instanţa de prim control judiciar prin raportare la practica instanţelor judecătoreşti nu echivalează cu respectarea cerinţei prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în măsura în care simpla referire la texte de lege sau la încălcarea acestora nu este urmată de explicitarea modului în care acestea au fost greşit aplicate.

De aceea, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, Înalta Curte reţine că argumentele expuse sunt doar formal invocate, că ele reflectă nemulţumirea părţii faţă de hotărârea pronunţată de instanţa de apel şi urmăresc numai o nouă verificare a susţinerilor sale, dar o asemenea apreciere nu este suficientă pentru exercitarea recursului, cale de atac de reformare, al cărei obiect este limitat exclusiv la controlul de nelegalitate a hotărârii atacate.

Prin urmare, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmăreşte să supună examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

O astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă din moment ce analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 197/23.09.2020, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă şi dispune formarea unui nou dosar în vederea soluţionării acestuia, în care acordă termen astăzi, 26 ianuarie 2022, în complet de filtru.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. prin B. AMSTERDAM - Sucursala Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.