Inadmissibility of cassation appeal in labor conflict claims for contractual damages

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 24.12.2020 sub nr. x/2020 reclamantul CENTRUL JUDEŢEAN de CULTURĂ şi ARTĂ OLT în contradictoriu cu pârâţii: A. în calitate de moştenitor (soţie supravieţuitoare) a defunctului B., C. în calitate de moştenitor (fiică) a defunctului B., D., E., F. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de; 46.952,18 RON sumă compusă din 40.772,18 RON cu titlu de prejudiciu şi suma de 6.180 RON, compusă din 4.120 RON dobânzi şi 2.060 RON penalităţi, prejudiciu material generat prin încheierea şi prelungirea unor contracte de servicii telefonie mobila cu operatorul de telefonie mobilă S.C. G. S.A., după cum urmează:

1. - obligarea pârâtelor A. în calitate de moştenitor (soţie supravieţuitoare) a defunctului B., C. în calitate de moştenitor (fiică) a defunctului B. - fost director- manager în perioada 01.01.2014-06.11.2015, decedat la 20.06.2020 la plata sumei de 15.816,73 RON din care: 13.590,73 RON prejudiciu şi 2.226 RON accesorii (dobânzi şi penalităţi);

2. - obligarea pârâtei D. - director cu delegare de atribuţii în perioada ianuarie- februarie 2016-la plata sumei de 2.014,76 RON din care:1.979,76 RON prejudiciu şi 35 RON accesorii (dobânzi şi penalităţi);

3. - obligarea pârâtului E.-director-manager în perioada 01.03.2016-30.06.2017 la plata sumei de 13.303,96 RON din care: 11.610,96 RON prejudiciu şi 1.693 RON accesorii (dobânzi şi penalităţi);

4. - obligarea pârâtului F. - director adjunct, care a vizat CFP ordonanţarea la plată a facturilor de telefonie în perioada 01.01.2016-30.06.2017 la plata sumei de 15.816,73 RON din care: 13.590,73 RON prejudiciu şi 2.226 RON accesorii (dobânzi şi penalităţi).

La data de 23.03.2021 reclamanta a depus precizare, prin care a indicat temeiurile de fapt şi de drept pentru care a formulat cererea, arătând că pârâtele C. şi A. au fost chemate în judecată pentru faptele exercitate de autorul acestora, B., în calitate de fost manager al instituţiei reclamante, pârâtul E. a fost chemat în judecată atât pentru exercitarea atribuţiilor de fost manager, cât şi pentru exercitarea atribuţiilor de execuţie, pârâtul F. a fost chemat în judecată pentru faptele exercitate în calitate de fost manager, iar pârâta D. a fost chemată în judecată, de asemenea, pentru faptele exercitate în calitate de fost manager delegat.

Prin încheierea de şedinţa din data de 11.05.2021, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce priveşte solicitarea faţă de pârâţii E., în perioada 01.03.2016-13.06.2016 şi faţă de pârâţii F. şi D. şi formarea unui nou dosar, înregistrându-se dosarul nr. x/2021.

Prin sentinţa nr. 530/2021 din 4 octombrie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Olt, secţia Civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocata de pârâţi.

A respins acţiunea formulata de reclamantul CENTRUL JUDEŢEAN DE CULTURĂ ŞI ARTĂ OLT în contradictoriu cu pârâţii E., F., şi D., având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială disjuns din dosarul x/2020, ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul CENTRUL JUDEŢEAN DE CULTURĂ ŞI ARTĂ OLT, criticând soluţia Tribunalului Olt pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin decizia nr. 34/2022 din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul CENTRUL JUDEŢEAN DE CULTURĂ ŞI ARTĂ OLT a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.

Intimaţii-pârâţi F. şi D. au transmis, fiecare, câte o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimaţilor.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 34/2022 din 11 ianuarie 2022 a Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

De asemenea, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Aşa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă şi asigurările sociale, pentru acţiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speţei la dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibila de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant CENTRUL JUDEŢEAN DE CULTURĂ ŞI ARTĂ OLT.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant CENTRUL JUDEŢEAN DE CULTURĂ ŞI ARTĂ OLT împotriva deciziei nr. 34/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2022.