Peremption of appeal for lack of prosecution exceeding six months under Article 416 of the Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra perimării cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la 2 noiembrie 2017 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub număr de dosar x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Tulcea - Direcţia de întreţinere şi Administrare Patrimoniu, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 83.266 RON, reprezentând prejudiciul pe care aceasta i 1-a adus prin neexecutarea obligaţiilor asumate prin contractul de concesiune nr. x/15.10.2001; rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei din imobil, în temeiul art. 1756, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentinţa civilă nr. 180 din 28 ianuarie 2019, Judecătoria Tulcea a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 83.266 RON, formată din 53.217,31 RON redevenţă şi 30.048,69 RON majorări de întârziere şi totodată, a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. x/15.10.2001 şi evacuarea pârâtei din imobilul ce face obiectul acestui contract de concesiune.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 595/2019 din 4 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 595/2019 din 4 iulie 2019 pronunţată de Tribunalul Tulcea, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr de dosar.

Pe parcursul soluţionării recursului, constatând că la termenul din 27 mai 2020, deşi legal citate, părţile nu s-au prezentat şi nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, Curtea de Apel Constanţa, secţia a Ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea de la acea dată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecăţii recursului.

La 28 iulie 2020, împotriva încheierii de suspendare din 27 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluţionare înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs s-a susţinut nelegalitatea acesteia, motivat de împrejurarea că instanţa a suspendat în mod greşit judecata recursului pentru lipsa părţilor, întrucât se solicitase judecarea cauzei şi în lipsă, la care a ataşat înscrisuri, respectiv cererea de amânare a cauzei, motivată de existenţa protestului magistraţilor, şi cerere de precizare a temeiului juridic al recursului, depusă la curtea de apel.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021, a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin viza din 11 mai 2022 a fost acordat termen astăzi, 22.06.2022, pentru discutarea perimării.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării recursului, urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire şi orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepţie de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepţia de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află şi este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părţilor dar şi în interesul unei bune administrări a actului de justiţie.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părţii, existând în acest sens o prezumţie simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruinţă în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speţa de faţă, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condiţiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 416 alin. (1) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Faţă de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părţii, Înalta Curte constată incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. şi urmează să constate perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 27 mai 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2022.