Annulment of unreasoned cassation appeal against peremption decision for failure to file grounds within statutory deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appeal on cassation filed by the defendant against a decision of the Bucharest Court of Appeal, leaving the lower court’s ruling intact. The dispute arose from a civil labor case where the appellate court had declared the defendant’s appeal perempted (time-barred) following a period of suspension and subsequent lapses in procedural deadlines; the defendant had initially filed an unreasoned appeal against this perimatio decision, promising to submit reasons later. Relying on the mandatory provisions of the Civil Procedure Code, specifically Articles 421(2), 487(1), and 489(1), the Court determined that the appeal was null because the defendant failed to submit the required grounds of cassation within the statutory five-day deadline following the communication of the contested decision. Consequently, the Court imposed the sanction of annulment for the failure to substantiate the appeal, rendering the defendant the losing party in this procedural instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 421 alin. (2) C. proc. civ, art. 489 alin. (1) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 487 alin. (1) C. proc. civ; Annulment of unreasoned cassation appeal against peremption decision for failure to file grounds within statutory deadline: Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), apicabile şi în recurs, potrivit cărora, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la 24 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului B. la plata sumei totale de 66.763,47 RON, din care 30.745 RON, reprezentând sume încasate de pârât cu titlu de avansuri de trezorerie în perioada 1 ianuarie 2014 - 30 noiembrie 2015; 23.084,9 RON, reprezentând contravaloarea taxelor aferente, derivate din asimilarea sumelor respective cu veniturile din salarii; 2.321 RON, reprezentând penalităţi de întârziere datorate bugetului de stat şi 10.612,27, RON reprezentând sume calculate potrivit art. 36 din Decretul nr. 209/1976.
Prin sentinţa civilă nr. 10205 din 14 noiembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, sub acelaşi număr de dosar.
Prin sentinţa civilă nr. 987 din 29 martie 2018, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de 66.763,47 RON reprezentând prejudiciu cauzat fostului angajator.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul B..
Prin încheierea din 10 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, constatând că la acel termen de judecată niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a dispus, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului.
Prin încheierea din 12 iunie 2019, a fost respinsă cererea de repunere pe rol a pricinii, menţinându-se măsura suspendării cauzei dispusă la termenul de judecată din 10 aprilie 2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, în condiţiile în care însăşi repunerea cauzei pe rol este condiţionată de solicitarea părţilor de soluţionare a cauzei în lipsa lor, iar niciuna dintre părţi, legal citate, nu a solicitat judecarea pricinii în lipsă.
La 28 octombrie 2019, reclamanta A. S.R.L a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Prin încheierea din 22 ianuarie 2020 s-a dispus amânarea judecării cererii de repunere pe rol a cauzei pentru termenul din 19 februarie 2020, data la care s-a dispus amânarea judecării cererii la 01 aprilie 2020.
Ca urmare a instituiii stării de urgenţă pe teritoriul României, s-a fixat termen de judecată la 24 iunie 2020, termenul la care, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia perimării apelului.
Prin decizia nr. 1729 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul declarat de pârâtul B..
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul, precizând ca va depune ulterior motivele de recurs.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Recurentului-pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.
Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.
Analizând recursul declarat de recurentul-pârât sub aspectul îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 487 şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere şi dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Articolul 421 alin. (2) teza I C. proc. civ. statuează că hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), apicabile şi în recurs, potrivit cărora, în cazul în care termenul pentru exercitarea recursului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.
Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (1) C. proc. civ., se reţine că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).
Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 05.05.2021, însă acesta nu a depus la dosar motivele de casare în susţinerea recursului declarat.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care va anula recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1729 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 1729 din 24 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.