Unpaid stamp duty on appeal to cassation renders extraordinary remedy inadmissible

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1886 din 20 februarie 2017, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., în contradictoriu cu pârâtele J. S.A. şi K.; a constatat că prevederile art. 4.3 din contractul nr. x din 14 iunie 2007, din contractul nr. x din 17 octombrie 2007, din contractul încheiat la 27 mai 2008 cu E. şi F., din contractul nr. x din 8 mai 2008 şi prevederile art. 4.5 din contractul nr. x din 4 mai 2007 şi contractul nr. x din 6 septembrie 2007 sunt abuzive şi a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel pârâta J. S.A. şi reclamanţii A., B., C., D. E., F., G., H. şi I..

Prin decizia nr. 762 din 21 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ambele apeluri, ca nefondate.

Împotriva deciziei civile nr. 762 din 21 februarie 2018 au declarat recurs reclamanţii.

Prin încheierea de şedinţă din 16 octombrie 2018 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de Curtea Constituţională a României a excepţiei de neconstituţionalitate care face obiectul dosarului nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 624/R din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul declarat de reclamanţi.

Împotriva deciziei civile nr. 624/R din 29 iunie 2021 au declarat recurs reclamanţii G. şi H., solicitând admiterea căii de atac formulate.

Prin memoriul de recurs se arată că suspendarea judecăţii a fost dispusă de instanţă în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea de Curtea Constituţională a României a excepţiei de neconstituţionalitate care face obiectul dosarului nr. x/2018 şi că recurenţii nu aveau obligaţia de a formula cerere de repunere pe rol. Apreciază că faţă de dispoziţiile art. 413 şi art. 418 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

Intimaţii nu au depus la dosar întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost întocmit şi comunicat părţilor, cu menţiunea să depună puncte de vedere.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând, cu prioritate, chestiunea prealabilă a timbrajului recursului declarat de recurenţii-reclamanţi H. şi G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Din raportul comunicat la data de 04.03.2022, reiese obligaţia recurenţilor de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat acestei obligaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Conform art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, aşadar, că recursul nu a fost timbrat anticipat şi că recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat obligaţiei ce le revenea, deşi li s-a pus în vedere să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru.

În cauză nu operează scutirea legală - personală sau în considerarea obiectului - de la obligaţia timbrării.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, aşa încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi H. şi G..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi H. şi G. împotriva deciziei civile nr. 624/R din 29 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca netimbrat.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.