Distinction between drug trafficking for personal consumption and circulation for others under Romanian Law No. 143/2000
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant's cassation appeal as unfounded, thereby upholding the 5-year imprisonment sentence and maintaining the criminal qualification under Article 2(2) of Law No. 143/2000, while ordering the deduction of preventive detention from the sentence and imposing 1,600,000 lei in judicial costs. The dispute concerned the correct legal classification of the defendant's procurement of a dose of heroin, with the defendant arguing for recharacterization under Article 4 of Law No. 143/2000 (drug trafficking for personal consumption) rather than Article 2 (circulation for consumption by others). The Court determined that because the defendant purchased the drug for another person and sold it for a profit, the acts did not constitute personal consumption but rather circulation for another's use, confirming the legality of the conviction and the applied mitigation under Article 16 of Law No. 143/2000 and the individualization of the penalty under Articles 71 and 72 of the Penal Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 64 C. pen, art. 2 din Legea nr. 143/2000, art. 3859 pct. 17 C. proc. pen, art. 72 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Distinction between drug trafficking for personal consumption and circulation for others under Romanian Law No. 143/2000: Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeași lege, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1651 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului București a fost condamnat inculpatul M.I. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a computat prevenția de la 18 februarie 2004 la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la 18 februarie 2004, inculpatul M.I. a procurat o doză de heroină pentru martorul B.M.D. contra sumei de 500.000 lei. Martorul și inculpatul au fost imediat imobilizați după efectuarea tranzacției, asupra lor găsindu-se drogul respectiv banii reprezentând prețul acestuia.
Prin decizia penală nr. 79/ A din 2 februarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului Marin Ion care a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei și reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeași lege, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea dispozițiilor art. 2 și 4 din Legea 143/2000 rezultă că diferența de esență între infracțiunile reglementate în aceste dispoziții este aceea că în timp ce operațiile privind circulația drogurilor în cazul art. 4 din aceeași lege, se face în scopul consumului propriu pentru care legea prevede o pedeapsă mai ușoară în cazul art. 2 din aceeași lege, operațiile privind circulația acestor substanțe se face în alt scop decât consumul propriu adică pentru consumul altuia.
Or, în cauză este evident că inculpatul a procurat o doză de heroină lui B.M.D. căruia i-a vândut-o cu 500.000 lei.
Așa fiind, fapta lui constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 și nu aceea prevăzută de art. 4 din aceeași lege.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 16 din aceeași lege și s-au redus limitele pedepsei în cauză.
În raport și de dispozițiile art. 72 C. pen., instanța a făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Prin urmare, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat, și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa detenția preventivă din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 79/ A din 2 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 februarie 2004 la 8 aprilie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2005.