Restitution of purchase prices after nullity of construction association: appellate decision quashed for insufficient motivation failing to address underlying contract's absolute nullity

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 15 decembrie 2017, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator B., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., a solicitat obligarea pârâţilor la plata: sumei de 167.000 USD, la cursul în RON din ziua plăţii, aferentă contractului de vânzare-cumpărare nr. x/17.09.2002, încheiat între pârâtul C. şi E. S.R.L.; sumei de 1.260.000 USD, la cursul în RON din ziua plăţii, aferentă contractului de vânzare-cumpărare nr. x/11.12.2003, încheiat între pârâtul C. şi F. S.A.; dobânzii legale calculate până la data plăţii efective a sumelor datorate.

Prin sentinţa civilă nr. 1489 din 03 iunie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1489 din 03 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii.

În acest sens, recurenta-reclamantă susţine că prin cererea de apel formulată a arătat faptul că în primă instanţă, la termenul de judecată din data de 26.03.2019, completul de judecată, din care făcea parte un alt judecător faţă de cel care a pronunţat sentinţa apelată, a rămas în pronunţare, iar cauza a fost repusă pe rol la 06.05.2019, completul de judecată fiind alcătuit din dna. judecător G..

În raport de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că judecătorul este incompatibil de a judeca în situaţia în care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece, iar potrivit art. 43 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul care ştie că există un motiv de incompatibilitate în privinţa sa este obligat să se abţină de la judecarea pricinii.

Astfel, recurenta-reclamantă concluzionează în sensul că, deşi avea obligaţia de a se abţine, instanţa a ignorat dispoziţiile procedurale mai sus menţionate, în condiţiile în care dna. judecător pronunţase sentinţa civilă nr. 9884 din 22 iunie 2009 în dosarul nr. x/2008, dosar ce a avut ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/17.09.2002, încheiat între pârâtul C. şi E. S.R.L.

Ca atare, susţine că, în mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că nu este întemeiat acest motiv pentru faptul că reclamanta nu a formulat cerere de recuzare, în condiţiile în care cauza fusese repusă pe rol, după ce rămăsese în pronunţare, fără ca partea să poată cunoaşte numele judecătorului care urma să intre în şedinţă.

Recurenta-reclamantă arată şi faptul că judecătorul are în principal obligaţia de a se abţine şi nu partea, aspect care rezultă din topografia textelor de lege, precum şi din art. 45 C. proc. civ.

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a trecut la judecarea cauzei, în contextul în care lichidatorul judiciar B. era decedat la momentul soluţionării apelului, or conform dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanţa de apel era obligată să suspende de drept judecarea cauzei, având în vedere faptul că acesta decedase din data de 31.10.2020.

Un alt motiv de recurs invocat vizează faptul că hotărârea recurată nu este motivată, recurenta-reclamantă arătând că, deşi decizia are 8 pagini, motivarea se rezumă la o singură frază, fiind reluate în considerente susţinerile părţilor, fără a indica motivele concrete pe care se întemeiază soluţia dispusă şi fără a argumentata soluţia din dispozitiv.

Recurenta-reclamantă susţine şi că hotărârea recurată este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material, sens în care arată că nu s-a solicitat repunerea în situaţia anterioară ca urmare a anulării celor două contracte de vânzare-cumpărare (nr. x/17.09.2002 şi nr. y/11.12.2003), ci ca urmare a anulării contractului de asociere în construcţii nr. x/01.02.2001, în baza căruia intimatul-pârât C. a fost considerat proprietar şi a încheiat celelalte acte subsecvente (contractele nr. x/17.09.2002 şi nr. y/11.12.2003).

Potrivit recurentei-reclamante, în ipoteza în care restituirea prestaţiilor în baza contracţului de asociere în construcţii nr. 1/01.02.2001 nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios (aspect incident în speţă), aceasta se face prin echivalent.

Ca atare, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a reţinut eronat faptul că, efect al nulităţii contractului de asociere în construcţii 1/01.02.2001, în temeiul principiului restabilirii situaţiei anterioare, aceasta poate pretinde de la cocontractantul său - intimatul C. - exclusiv restituirea prestaţiilor în baza contractului de asociere şi nu sumele de bani primite cu titlu de preţ în baza contractelor autentificate cu nr. x şi nr. 2222/11.12.2003 de B.N.P. H..

Recurenta-reclamantă apreciază că, în condiţiile în care în cele două contracte de vânzare încheiate (contractul nr. x/17.09.2002 şi nr. y/11.12.2003) se menţionează faptul că intimatul C. a dobândit întreaga construcţie situată în str. x, în baza contractului de asociere în construcţii nr. x/01.02.2001, încheiat cu A. S.R.L., (aceasta fiind proprietara terenului), nu se poate susţine că nu poate solicita preţul primit de intimaţi, în baza vânzărilor realizate.

În raport de prevederile art. 996 vechiul C. civ. şi de art. 1.641 din noul C. civ., recurenta-reclamantă arată că, în baza contractului de asociere în construcţii nr. x/01.02.2001 şi a procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/16.12.2002, prin încheierea nr. 6531/12.06.2003, emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară al Sectorului 1 Bucureşti, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra construcţiei în favoarea intimatului-pârât.

Totodată, la data încheierii contractului de vânzare nr. x/17.09.2002 s-a avut în vedere extrasul de carte funciară nr. x/16.09.2002, care atestă că intimatul-pârât C. este proprietarul construcţiei situate la adresa mai sus menţionată.

Astfel cum susţine recurenta-reclamantă, contractele de vânzare-cumpărate nr. x/17.09.2002 şi nr. y/11.12.2003 încheiate de către pârâtul C. cu E. S.R.L. şi F. S.A. au avut la baza contractul de asociere în construcţii nr. x/01.02.2001 şi, în vederea restabilirii situaţiei anterioare acestui contract de asociere, prin restituirea prestaţiilor prin echivalent, se impune ca intimaţii-pârâţi să restituie sumele de primite ca urmare a încheierii contractelor de vânzare-cumpărare.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă arată că în cuprinsul contractului de vânzare nr. x/17.09.2002 se menţionează că intimatul-pârât a dobândit întreaga construcţie în baza contractului de asociere nr. x/01.02.2001, convenţie ce a fost anulată.

Potrivit recurentei-reclamante, principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal este o consecinţă a celorlalte două principii ale nulităţii, şi anume retroactivitatea şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea dispoziţiilor art. 996 din C. civ. fiind invocată omisso medio. În subsidiar, au solicitat respingerea recursului.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 8 decembrie 2021, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fixat termen la 15 iunie 2022, în şedinţă publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepţia regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiţionată sau nu de existenţa unei vătămări.

Înalta Curte reţine că, în susţinerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a invocat două critici, respectiv nelegala compunere a completului de judecată în primă instanţă şi încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte nelegala compunere a completului de judecată în primă instanţă, Înalta Curte arată că aceasta a constituit una din criticile expuse în cererea de apel formulată de către reclamantă.

Susţinerile recurentei-reclamante prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Nici critica ce vizează încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu poate fi reţinută.

Astfel cum reiese din dispoziţia procedurală mai sus indicată, judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul reprezentantului sau al mandatarului uneia dintre părţi, survenit cu mai puţin de 15 zile înainte de ziua înfăţişării, până la numirea unui nou reprezentant sau mandatar.

Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanţa de apel a acestei norme de procedură, arătând că lichidatorul judiciar B. era decedat la momentul soluţionării apelului, însă, astfel cum reiese din practicaua hotărârii recurate, la termenul din 9.12.2020, reclamanta a răspuns prin avocat, care nu a adus la cunoştinţa instanţei decesul lichidatorului judiciar.

Ca atare, nu poate se poate reţine încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Motivul de recurs reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum şi în cazul în care lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă şi necontradictorie, aceste cerinţe înlăturând arbitrariul şi făcând posibil controlul judiciar, precum şi exercitarea căilor de atac de retractare.

Înalta Curte constată că, în motivarea hotărârii, instanţa de apel s-a limitat la expunerea situaţiei de fapt, reţinând că cererea dedusă judecăţii este o cerere în pretenţii şi că simpla susţinere din cuprinsul acesteia, în sensul că se impune anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. x nr. 2222/11.12.200 nu a învestit instanţa de judecată cu un capăt de cerere având ca obiect constatarea nulităţii acestor contracte, aspect care reiese şi din indicarea cadrului procesual pasiv de către reclamantă.

Ca atare, instanţa de apel a apreciat corect considerentul decisiv al primei instanţe pentru respingerea cererii de chemare în judecată, acela al validităţii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate cu nr. x nr. 2222/11.12.200, ce face inaplicabil principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară.

Totodată, Curtea a reţinut că, efect al nulităţii contractului de asociere în construcţii nr. x/01.02.2001, în temeiul principiului restabilirii situaţiei anterioare, apelanta-reclamantă A. S.R.L. poate pretinde de la cocontractantul său - intimatul C. - exclusiv restituirea prestaţiilor în baza contractului de asociere, şi nu sumele de bani primite cu titlu de preţ în baza contractelor autentificate cu nr. x nr. 2222/11.12.200 de B.N.P. H..

În raport de aceste considerente ale instanţei de apel, reiese lipsa de motivare, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de argumentele expuse în cererea de apel, reclamanta solicitând restabilirea situaţiei anterioare ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de asociere în construcţii nr. x/01.02.2001, precum şi cu privire la puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 936A din 30 iunie 2014, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2011, prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere, considerentele hotărârii recurate fiind străine de natura cauzei.

Or, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze la obiectul cererii de chemare în judecată, la susţinerile şi apărările părţilor, la probatoriul administrat, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, aceste cerinţe nefiind îndeplinite în cauză.

Întrucât a fost reţinut motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi analizate.

Faţă de cele de preced, potrivit art. 497 teza I C. proc. civ., art. 496 alin. (2), raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă I., împotriva deciziei civile nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă şi va casa decizia atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă I., împotriva deciziei civile nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia civilă nr. 1735A din 9 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.