Insurance claim for highway landslide damages: cassation inadmissible due to failure to articulate specific legal errors regarding limitation period and procedural fairness.

Şedinţa publică din data de 15 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 29.03.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. LIDERUL ASOCIERE S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la: plata despăgubirilor în cuantum de 7.141.294,52 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. din data plăţii, în temeiul poliţei de asigurare seria x nr. x/25.11.2013, pentru prejudiciul cauzat ca urmare a producerii alunecării de teren din 09.07.2015-10.07.2015 pe sectorul km. 83+525 - km. 84+125 al Autostrăzii Lugoj-Deva, Lot x Ilia-Deva; plata dobânzii legale aferente sumei de 7.141.294,52 euro, de la data formulării cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective şi integrale a debitului principal; plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1735 din 13 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active; a respins cererea formulată de reclamanta ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., ca fiind formulată de către o persoană lipsită de legitimitate procesuală activă; a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respins apelul incident declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva încheierii din 16 noiembrie 2017 şi a sentinţei civile nr. 1735 din 13 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

A fost admis apelul reclamantei ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L împotriva încheierii din 30 mai 2019 şi a sentinţei civile nr. 1735 din 13 iunie 2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017.

A fost anulată hotărârea apelată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin decizia nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, formulată de apelanta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A., ca neîntemeiată.

Pârâta SOCIETATEA C. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Un prim motiv de recurs vizează faptul că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind şi nemotivată - motive de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, coroborat cu pct. 6 din C. proc. civ.

În susţinerea acestor motive de recurs, recurenta-pârâtă invocă lipsa motivării respingerii apelului său cu privire la obiectivele expertizei tehnice specialitatea rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor, stabilite prin încheierea din 16.11.2017.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că, în ceea ce priveşte motivul de apel subsidiar cu privire la modul de stabilire a obiectivelor expertizei, decizia instanţei apare ca fiind nemotivată, lipsind considerentele cu privire la această chestiune, fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Astfel, potrivit recurentei-pârâte, deşi Curtea de Apel Bucureşti a respins în integralitate apelul incident formulat de aceasta - şi care privea două chestiuni distincte, respectiv prescripţia, pe de o parte, şi chestiunile legate de obiectivele expertizei, pe de altă parte - aceasta nu a motivat în niciun fel respingerea apelului incident în ceea ce priveşte modul de stabilire a obiectivelor expertizei.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material - motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă invocă aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că termenul de prescripţie incident în materia asigurărilor este termenul de prescripţie de 2 ani, conform prevederilor art. 2.519 din C. civ.

Astfel cum arată recurenta, regula generală în ceea ce priveşte începutul termenului de prescripţie este reglementată de art. 2.523 din C. civ., potrivit căruia "prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui".

Prin raportare la normele care reglementează începutul termenului de prescripţie şi, în special, la prevederile art. 2.513 din C. civ., recurenta-pârâtă susţine că data de la care începe să curgă termenul de prescripţie trebuie stabilită în funcţie de descoperirea fisurilor terasamentului în anul 2014, primele dovezi în legătură cu descoperirea acestor fisuri datând din 27.05.2014.

Dispoziţiile art. 2.513 din C. civ., astfel cum susţine recurenta-pârâtă, se coroborează cu prevederile cuprinse în contractul de asigurare - art. 1.6. şi art. 42. alin. (2) din condiţiile de asigurare, art. 47 din contractul de asigurare, primul eveniment, care a modificat în mod fundamentul riscul în contractul de asigurare, a condus la necesitatea întreruperii lucrărilor, efectuării unor expertize/studii, şi, în final, a determinat schimbarea proiectului asigurat, şi, în cele din urmă, a cauzat prejudiciul constând în avarierea coloanelor de susţinere, fiind cel din luna mai 2014.

O altă critică vizează faptul că decizia este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precum şi încălcarea normelor de drept material - motive de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă arată că, prin decizia recurată, instanţa de apel a reţinut că sentinţa primei instanţe ar fi fost dată ca urmare a încălcării dreptului la apărare, a dreptului la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi al egalităţii părţilor în procesul civil, principii reglementate de prevederile art. 14 şi art. 175 din Codul de procedură civilă.

Astfel cum susţine recurenta-pârâtă, prin decizia recurată, instanţa de apel a încălcat şi aplicat greşit aceste principii, neexistând nicio încălcare a acestora de către prima instanţă.

În acest sens, recurenta arată că, în tot cursul procesului, inclusiv la termenul de judecată la care părţile au pus concluzii pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, reclamanta a fost reprezentată de avocat, şi a beneficiat astfel de o apărare adecvată şi efectivă.

Mai arată recurenta că notele scrise prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active au fost comunicate prin corespondenţă electronică reprezentanţilor convenţionali ai reclamantei, anterior termenului de judecată din data de 30.05.2019, astfel încât reclamanta a avut cunoştinţă de excepţia invocată anterior termenului de judecată.

Mai mult, recurenta susţine că, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 30.05.2019, la solicitarea apărătorului reclamantei, tribunalul a lăsat cauza la a doua strigare, pentru a-i permite apărătorului reclamantei să ia cunoştinţă de excepţia invocată, iar apărătorul care a reprezentat reclamanta la termenul de judecată din 30.05.2019 a depus un set de înscrisuri în combaterea excepţiei invocate, acestea fiindu-i comunicate în şedinţă publică.

Rezultă aşadar, în opinia recurentei, că reclamanta a avut cunoştinţă deplină, anterior termenului de judecată, de excepţia invocată, prezentându-se la termenul de judecată cu înscrisuri noi în combaterea excepţiei, în suficiente exemplare chiar pentru comunicare.

De altfel, potrivit recurentei, calitatea procesuală activă în procesul civil reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii civile, fiind definită de art. 36 din Codul de procedură civilă, reclamantul fiind cel care este obligat să justifice atât calitatea sa procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului sau a terţului chemat în judecată, prin chiar cererea de chemare în judecată, potrivit prevederilor art. 194 C. proc. civ.

Totodată, calitatea procesuală activă este o excepţie de ordine publică, care poate fi invocată oricând în cursul procesului, aceste prevederi reflectând viziunea legiuitorului cu privire la importanţa crucială a calităţii procesuale în economia procesului civil, motiv pentru care recurenta arată că putea invoca oricând această excepţie, aspect necontestat de reclamantă.

Recurenta arată că prima instanţă a respectat pe deplin principiul contradictorialităţii, părţile punând concluzii orale ample în susţinerea, respectiv combaterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, aşa cum aceste argumente sunt reţinute şi în cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 30.05.2019, iar instanţa a amânat pronunţarea două săptămâni, până în data de 13.06.2019, tocmai pentru a da părţilor posibilitatea să formuleze concluzii scrise, care de altfel au şi fost depuse de către ambele părţi la dosarul cauzei.

Recurenta concluzionează în sensul că procedura de judecată în faţa primei instanţe a fost caracterizată astfel de o deplină respectare a egalităţii armelor şi a respectării dreptului la apărare, instanţa neavând obligaţia de a amâna soluţionarea cauzei de fiecare dată când sunt invocate chestiuni noi de părţi într-un litigiu şi, mai mult decât atât, argumentele aduse de reclamantă pe fond nu sunt de natură să schimbe soluţia pronunţată.

Mai mult, contrar considerentelor deciziei recurate, recurenta apreciază că instanţa de fond nu avea nicio obligaţie de a repune cauza pe rol sau de primi la dosarul cauzei înscrisuri noi, după închiderea dezbaterilor, având în vedere regulile de procedură de ordine publică.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Intimata-reclamantă ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., prin liderul de asociere S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului, anularea recursului în parte ca nemotivat, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Pe aspectul tardivităţii recursului, intimata-reclamantă arată că, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul instanţei de apel, decizia recurată a fost comunicată şi primită de recurentă la data de 27.07.2020 (potrivit menţiunilor din cuprinsul dovezii de comunicare), iar recursul a fost transmis prin poştă, prin scrisoare de valoare cu confirmare de primire, la data de 28.08.2020.

În raport de dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de 30 de zile s-ar fi împlinit cel mai târziu la data de 27.08.2020, astfel încât cererea de recurs depusă la oficiul poştal la data de 28.08.2020 este tardiv formulată.

Intimata-reclamantă invocă şi inadmisibilitatea recursului, în raport de dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, precum şi nulitatea parţială a cererii pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. a motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8, sub aspectul încălcării principiilor procesului civil, respectiv a dreptului la apărare şi la un proces echitabil, a principiului contradictorialităţii şi al egalităţii părţilor în procesul civil.

La 22 martie 2021, recurenta-pârâtă a depus la dosar note scrise, în combaterea excepţiilor şi a apărărilor formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Părţile au depus puncte de vedere la raport.

Recurenta a declarat recurs şi împotriva deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, înregistrat sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motivele fiind următoarele:

Recurenta invocă lipsa motivării/motivarea implicită a respingerii apelului său cu privire la obiectivele expertizei tehnice specialitatea rezistenta şi stabilitatea te­renului de fundare a construcţiilor, stabilite prin încheierea din 16.11.2017.

Totodată, în ceea ce priveşte motivul de apel subsidiar cu privire la modul de stabilire a obiectivelor expertizei specialitatea rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor, consideră că decizia nr. 838 din 13 iulie 2020 este nemotivată, lipsind cu desă­vârşire considerentele cu privire la această chestiune.

Recurenta susţine că, prin decizia recurată, instanţa a încercat, de fapt, să motiveze implicit omisiunea de a se pronunţa cu privire la apelul său incident. O motivare "implicită" a unei hotărâri judecătoreşti este o motivare nelegală, care conduce la nulitatea acelei hotărâri, fiind o nulitate necondiţionată de vătămare. De asemenea, este inadmisibilă - şi nelegală - şi motivarea unei hotărâri judecătoreşti printr-o altă hotărâre, ulterioară şi sub­secventă.

Recurenta face referire la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând şi faptul că obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o con­diţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale; dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observaţiile părţilor sunt examinate de către instanţă, care are în mod nece­sar obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă.

Pe de altă parte, arată că nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti echivalează practic cu soluţiona­rea procesului fără a intra în fondul acţiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare, în temeiul prevederilor art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta susţine că, deşi Curtea de Apel Bucureşti a respins în integralitate apelul incident formulat de recurenta-pârâtă - şi care privea două chestiuni distincte, respectiv prescripţia, pe de o parte, şi chestiunile legate de obiectivele expertizei specialitatea rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor, pe de altă parte - nu a motivat în niciun fel respingerea apelului său incident în ceea ce priveşte modul de stabilire a obiectivelor expertizei specialitatea rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor.

Practic, nici în decizia nr. 1353/2020, nici în decizia nr. 838/2020, Curtea de Apel Bucureşti nu prezintă motivele concrete pentru care a respins apelul său incident, în condiţiile în care argumentele au vizat modalitatea în care instanţa fondului a "rescris", a modificat obiectivele expertizei solicitate de pârâtă.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii recursului; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Totodată, a solicitat admiterea excepţiei litispendenţei şi transmiterea pe cale administrativă a prezentului dosar de recurs la dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de filtru nr. 2, în vederea judecării împreună a recursurilor formulate împotriva deciziei civile nr. 838/2020 şi a deciziei nr. 1353/2020, ambele pronunţate în acelaşi dosar.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor şi apărărilor intimatei.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Intimata a depus punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus înaintarea dosarului completului nr. 2 al secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe rolul căruia se află dosarul nr. x/2017.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost reunit dosarul nr. x/2020 la dosarul nr. x/2017. Au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, invocate de intimata ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, invocată de aceeaşi intimată. Au fost admise în principiu recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020 şi a deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Analizând recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, se impune a se arăta că motivele expuse de recurenta-pârâtă în susţinerea recursului declarat împotriva deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020 sunt identice cu cele expuse în susţinerea motivelor de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. în recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, motiv pentru care vor fi analizate împreună.

În susţinerea acestor motive de recurs, recurenta-pârâtă invocă lipsa motivării soluţiei de respingere apelului său cu privire la obiectivele expertizei tehnice specialitatea rezistenţa şi stabilitatea terenului de fundare a construcţiilor, stabilite prin încheierea din 16.11.2017.

Argumentele recurentei-pârâte nu pot fi reţinute, în condiţiile în care, în considerentele deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020, instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la probatoriul care a fost încuviinţat şi administrat în faţa primei instanţe până la termenul de judecată din data de 30.05.2019, în sensul că acesta rămâne câştigat cauzei şi va fi menţinut, întrucât, până la această dată, procesul s-a desfăşurat cu respectarea principiului contradictorialităţii, cu respectarea dreptului la apărare al părţilor şi al egalităţii în procesul civil.

Acesta a fost şi motivul pentru care, prin decizia nr. 1353 din 12 octombrie 2020, instanţa de apel a respins cererea de completare a deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020.

De altfel, caracterul succint al motivării nu poate atrage incidenţa motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Critica invocată de recurenta-pârâtă ce vizează nelegala respingere a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune nu poate fi, de asemenea, reţinută.

Susţinerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, dar care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestite cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanţa de apel, recurenta-pârâtă tinde să obţină o nouă verificare a susţinerilor sale, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, iar nu şi al treilea grad devolutiv.

Motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar.

O ultimă critică vizează nelegalitatea hotărârii instanţei de apel din perspectiva soluţiei pronunţate pe apelul declarat de reclamantă, fiind invocate motivele de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă, în expunerea acestor motive de recurs, nu a dezvoltat motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată, ci a expus argumente care susţin corectitudinea hotărârii primei instanţe, ce nu pot fi analizate în prezenta cale de atac.

De altfel, aceste critici sunt identice cu argumentele expuse de pârâta SOCIETATEA C. S.A. în întâmpinarea formulată în apel .

Or, aşa cum Înalta Curte a arătat mai sus, acestea nu pot constitui critici de nelegalitate, în condiţiile în care reprezintă o reluare a criticilor deja cenzurate de instanţa de apel.

Având în vedere cele reţinute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020 şi a deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă. În raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 8.827,89 RON către intimata ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-pârâtă SOCIETATEA C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 838 din 13 iulie 2020 şi a deciziei nr. 1353 din 12 octombrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondate.

Obligă recurenta SOCIETATEA C. S.A. la plata sumei de 8.827,89 RON către intimata ASOCIEREA DINTRE S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L., cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2022.