Action for realization of insolvency claim barred under Art. 75 Law no. 85/2014

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

În mod prioritar, se cuvine menţionat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la 18.11.2015, sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să-i achite despăgubiri calculate pentru perioada 19.05.2015-30.04.2018 şi indemnizaţia aferentă lunii martie 2015, în temeiul contractului de administraţie nr. x/26.08.2014, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data scadenţei obligaţiilor de plată şi până la îndeplinirea lor, potrivit O.G. nr. 13/2011. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei şi la plata contribuţiei de asigurări sociale pentru despăgubirile acordate.

La data de 02.12.2015 reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că valoarea primului capăt de cerere este de 9.304 RON, iar valoarea celui de-al doilea, de 1.163 RON.

Prin sentinţa nr. 2463/28.03.2016, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin încheierea din 26.09.2016, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a conexat cauza la dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe la secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect cererea reclamantei S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., prin administrator special B., prin care a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 1.727 RON, din care 1.670 RON reprezintă indemnizaţie încasată nelegal, iar 57 RON, penalităţi.

Prin sentinţa nr. 1745/17.10.2016, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 9771/15.12.2016, Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă a admis excepţia propriei necompetenţe materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, instanţă pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2016.

Prin decizia nr. 26/06.03.2017, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Craiova, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa nr. 60/07.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, pe rolul căruia cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016.

Prin sentinţa nr. 117/30.10.2017, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins ca nefondată acţiunea formulată de S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., a admis în parte acţiunea reclamantului A. şi, în consecinţă, a obligat pe S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A. la plata către reclamant a sumei de 1.163 RON, cu titlu de indemnizaţie aferentă lunii martie 2015, la care se adaugă dobânda legală şi la plata contribuţiei de asigurări sociale, aferentă acestei sume, a respins primul capăt de cerere şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 86,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.

Prin decizia nr. 601/08.05.2018, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelurile şi a anulat sentinţa apelată, cauza fiind trimisă pentru o nouă judecată primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 16/01.02.2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins acţiunea formulată de S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., prin administrator judiciar C.., a admis acţiunea reclamantului A. şi a obligat pârâta S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A. la plata către reclamant a sumei de 9.304 RON, reprezentând indemnizaţia netă lunară pentru calitatea de membru în consiliul de administraţie, pentru perioada mai 2015- decembrie 2015, a sumei de 1.163 RON, reprezentând indemnizaţia netă lunară pentru calitatea de membru în consiliul de administraţie aferentă lunii martie 2015, la care se va adăuga dobânda legală. A mai obligat pârâta la plata contribuţiei de asigurări sociale datorată pentru sumele acordate şi la plata către reclamant a sumei de 855,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., în insolvenţă, reprezentată prin administrator judiciar C.., a declarat apel.

Prin decizia nr. 476/25.06.2019, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A. şi l-a obligat pe intimatul A. la plata sumei de 1.670 RON, cu titlu de indemnizaţie încasată necuvenit; a trimis primei instanţe spre rejudecare cererea de chemare în judecată promovată de A., în vederea aplicării prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentinţa nr. 117/05.11.2019, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor enunţate anterior, a constatat încetată acţiunea reclamantului A..

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 80/11.03.2020 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi recunoaşterea creanţei sale, pentru a se putea înscrie la masa credală a societăţii intimate.

În motivare, recurentul a arătat că decizia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dreptului său de a i se recunoaşte creanţa şi a susţinut că, în cauză, au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material şi că motivarea instanţei de apel este în contradicţie cu prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2014, deoarece textul de lege se referă la acţiuni judiciare, extrajudiciare sau de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. În opinia sa, norma legală enunţată viza numai acele acţiuni care tind la realizarea creanţelor, nu şi cele care tind la recunoaşterea sau constatarea unui drept de creanţă, cum este cel din speţă.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 12.10.2020 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului; în ipoteza respingerii acesteia, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, susţinând că instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 în mod just.

Răspunzând întâmpinării, autorul căii de atac a invocat nulitatea acesteia.

În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor, care au fost înştiinţate că au dreptul de a-şi prezenta punctul de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; numai autorul căii de atac şi-a expus punctul de vedere.

La termenul din 10.11.2021 au fost respinse excepţiile nulităţii întâmpinării şi inadmisibilităţii recursului şi a fost admis în principiu recursul, în condiţiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând recursul şi decizia atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 80/11.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în cel de-al treilea ciclu procesual.

În primul ciclu procesual, prima instanţă a admis în parte demersul judiciar al reclamantului A. şi a respins acţiunea formulată de S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., iar apelurile declarate de ambele părţi au fost admise, sentinţa atacată fiind anulată, iar cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe.

În al doilea ciclu procesual, rejudecând cauza, tribunalul a admis cererea reclamantului A. şi a respins-o pe cea formulată de S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A.

Instanţa de prim control judiciar a admis apelul declarat de S.C. UNITATEA DE EXECUŢIE FORAJE MOTRU S.A., a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea acesteia; totodată, a trimis spre rejudecare primei instanţe cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în vederea aplicării art. 75 din Legea nr. 85/2014, reţinând că în cauză acest text este incident, dat fiind că obiectul acţiunii acestui reclamant vizează valorificarea unui drept de creanţă împotriva unei societăţi aflate în procedura insolvenţei.

În al treilea ciclu procesual, prima instanţă, dând eficienţă dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ. şi îndrumărilor instanţei de apel stabilite prin hotărârea pronunţată în calea de atac devolutivă, a constatat încetată acţiunea recurentului-reclamant, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Această hotărâre a fost atacată cu apel, calea de atac astfel exercitată fiind respinsă prin decizia care formează obiect al recursului de faţă, prin care autorul căii de atac a invocat greşita calificare a acţiunii sale, susţinând că aceasta era una în constatare şi nu în realizare, precum şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Criticile autorului căii de atac sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ., hotărârile instanţei de apel date asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Ca atare, prima instanţă are obligaţia de conformare la statuările instanţei de apel, ea fiind ţinută de respectarea dezlegărilor în drept, în temeiul textului evocat mai sus.

Transpunând aceste consideraţii preliminare la decizia atacată şi constatând că ceea ce se aduce în dezbatere pe calea recursului de faţă vizează aspecte asupra cărora curtea de apel a statuat în al doilea ciclu procesual, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, instanţa de prim control judiciar a reţinut că incidenţa ipotezei art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu mai poate fi cenzurată în al treilea ciclu procesual, limitându-se la a valorifica natura obligatorie a aspectelor statuate prin decizia civilă nr. 476/25.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin care s-a stabilit că dreptul dedus judecăţii este unul personal, de creanţă şi că dispoziţiile enunţate sunt aplicabile în cauză.

Aşadar, în al treilea ciclu procesual instanţa de apel nu putea să realizeze un nou examen al naturii acţiunii, deoarece problema de drept dedusă judecăţii în apel fusese deja dezlegată în ciclul procesual anterior.

Deşi împotriva considerentelor deciziei curţii de apel din al doilea ciclu procesual, era deschisă calea recursului, aceasta nu a fost exercitată, iar recurentul a invocat nelegalitatea lor abia în cel de-al treilea ciclu procesual, când, pentru considerentele expuse mai sus, repunerea lor în discuţie nu mai este posibilă, ele fiind definitiv dezlegate.

Din perspectiva expusă în precedent, nu sunt fondate criticile autorului căii de atac îndreptate împotriva dispoziţiei de încetare a acţiunii, de vreme ce este necontestat că societatea intimată se află în procedura insolvenţei şi s-a statuat deja, în ciclul procesual anterior, asupra naturii demersului judiciar, privit ca acţiune în realizarea creanţei asupra averii debitoarei.

Aplicarea art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, nu este de natură să nege recurentului, aşa cum consideră acesta, dreptul la a participa la procedura insolvenţei, deoarece sub rezerva respectării cerinţelor Legii nr. 85/2014, creditorii au dreptul să-şi prezinte declaraţiile de creanţă, acestea urmând a fi verificate şi, eventual, înscrise în tabel.

În concluzie, deciziei atacate nu i se poate imputa niciun viciu de legalitate din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sau a naturii acţiunii recurentului-reclamantul, astfel că, pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 80/11.03.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 ianuarie 2022.