Employee's labor dispute appeal inadmissible; Court of Appeal dismissal upheld as final.

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat: anularea Deciziei nr. 78/12.03.2021 de concediere; reîncadrarea acesteia în funcţia deţinută anterior concedierii; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data concedierii (15.03.2021) şi până la reîncadrare; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate; obligarea intimatului INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la transferarea sa, de îndată, în interesul învăţământului pe postul său de titular Geografie-prima facultate, post de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" sector 2.

Prin sentinţa civilă nr. 5115 din 2 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii contestaţiei, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva Deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021 şi, în consecinţă, a respins această contestaţie formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5115 din 2 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea fondului cauzei, apreciind că în mod greşit a soluţionat litigiul de faţă, instanţa de apel.

Prin cererea formulată la 4 mai 2022, recurenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (1) lit. d), art. 257-259, art. 262 (1) şi art. 280 alin. (3) şi alin. (7) din Legea nr. 1/2011.

Prin întâmpinarea depusă, la 10 mai 2022, intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social şi art. 483 alin. (2) C. proc. civ., solicitând în acest sens respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond respingerea recursului ca neîntemeiat. La întâmpinarea formulată, intimatul a depus - dosar recurs, delegaţia de reprezentare semnată şi ştampilată de către inspectorul şcolar general, B., prin care se împuterniceşte consilierul juridic C. să reprezinte interesele instituţiei emitente

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului, depus la 12 mai 2022, recurenta a solicitat înlăturarea susţinerilor acestuia ca fiind nefondate şi admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

Prin punctul de vedere, depus la 23 mai 2022, intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de sesizare a CCR.

La termenul din 9 iunie 2022, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5115 din 2 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021 are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin contestaţia formulată, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat: anularea Deciziei nr. 78/12.03.2021 de concediere; reîncadrarea acesteia în funcţia deţinută anterior concedierii; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data concedierii (15.03.2021) şi până la reîncadrare; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate; obligarea intimatului INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la transferarea sa, de îndată, în interesul învăţământului pe postul său de titular Geografie-prima facultate, post de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" sector 2.

In drept au fost invocate dispoziţiile din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine că aceste litigii, nu sunt supuse recursului, întrucât aceste decizii pronunţate de instanţele de apel sunt hotărâri definitive, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/'2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin raportare la dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa supremă va admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimaţii INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.