Peremption of appeal for failure to cure stamp duty defect after suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă la 20 august 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. B. S.R.L. şi C. a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 55.616, 06 Euro, reprezentând rest de plată din suma de 59.991,20 Euro datorată în baza contractului de consultanţă nr. x/19.10.2012, suma de 44.439 Euro reprezentând parte din suma de 50.000 Euro datorată cu titlu de clauză penală, 150.000 RON TVA inclus datorată potrivit actului adiţional nr. x la care să se adauge dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 20 martie 2019, instanţa a calificat solicitarea referitoare la adaptarea contractului ca fiind o cerere reconvenţională, iar la termenul din 17 aprilie 2019 instanţa a respins ca nefondate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi a prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa nr. 23/LP/2020 din 19 februarie 2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă respinge ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi reconvenţionali S.C. B. S.R.L. şi C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională S.C. A. S.R.L..

Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţional S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi reconvenţional S.C. B. S.R.L. şi C..

Obligă pârâta de rândul 1 la plata în favoare reclamantei a sumei de 22.827,07 Euro plus TVA la care se va adăuga dobânda legală aferentă începând cu data de 20 august 2015 şi până la plata integrală a debitului.

Obligă pârâta de rândul 1 la plata în favoare reclamantei a sumei de 4086,33 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului de rândul 2 la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse ca nefondate celelalte pretenţii.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. şi pârâta S.C. B. S.R.L. SOLUTIONS S.R.L. au declarat apel.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a dispus suspendarea judecăţii apelului până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, desfiinţarea încheierii atacate prin care s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu consecinţa reluării judecăţii.

Criticile aduse încheierii atacate se referă la lipsa motivelor pentru care soluţia din dosarul nr. x/2019 este determinantă pentru soluţionarea prezentului dosar.

In prealabil, recurenta prezintă reperele esenţiale pentru buna înţelegere a litigiului şi arată că între A. S.R.L., în calitate de consultant şi B. S.R.L. şi D. S.R.L., în calitate de beneficiari s-a încheiat contractul tripartit de consultanţă nr. x/19.10.2020, având ca obiect recuperarea datoriei de la grupul de companii E. prin darea în plată a strungului SC 33 la valoarea totală a ambelor creanţe. Ulterior au fost încheiate între părţi 4 acte adiţionale.

Prin acţiunea principală formulată de B. S.R.L. în dosarul nr. x/2019 se solicită să se constate nulitatea absolută a Tranzacţiei judiciare încheiată în data de 14 februarie 2013.

Prin acţiunea reconvenţională din dosarul nr. x/2018 formulată de B. S.R.L. se solicită obligarea recurentei la plata sumei de 225.913,60 RON, ca urmare a unei pretinse activităţi frauduloase de reprezentare a intereselor societăţii B. S.R.L. de către numitul F. în legătură cu soluţionarea dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Dâmboviţa.

Recurenta arată că nu există nicio interdependenţă între raporturile juridice deduse judecăţii în dosarul nr. x/2018 şi dosarul nr. x/2019, în privinţa cărora, deşi există premisa că provin din acelaşi raport contractual, nu poate fi dedusă concluzia în sensul că soluţionarea acţiunii civile privind nulitatea absolută a tranzacţiei judiciare încheiată la 14 februarie 2013, influenţează soluţia din cererea reconvenţională în cadrul dosarului de faţă.

Astfel, nu este pusă în discuţie sub nicio formă legalitatea sau temeinicia Tranzacţiei judiciare din 14 februarie 2013, cea în care nu este prevăzut un raport de solidaritate pasivă în cuprinsul clauzei 1.2.7. şi al cărei conţinut nu este contestat de nicio parte semnatară.

Recurenta mai arată că, în ipoteza extremă a admiterii acţiunii civile din dosarul nr. x/2019, forma în care este stipulată solidaritatea pasivă la art. 1.2.7, raportul juridic generat de contractul de consultanţă nr. x/2012, cu privire la obligaţiile de plată a comisionului ori alte sancţiuni pecuniare contractuale, va fi neafectat, cât timp este în fiinţă şi necontestată forma tranzacţiei judiciare din 14 februarie 2013.

De asemenea, din maniera în care au fost argumentate, acţiunea civilă din dosarul nr. x/2019 şi cererea de suspendare a prezentului dosar au fost formulate cu rea-credinţă, în condiţiile în care tranzacţia din 14 februarie 2013 a fost contestată la aproape 6 ani de la data semnării ei şi de la data când B. S.R.L. a luat cunoştinţă de existenţa celei de a doua forme a aceleiaşi tranzacţii, ambele purtând semnătura reprezentanţilor săi.

In ultimul rând se arată că soluţia de suspendare a judecării apelului nu satisface exigenţele unui proces echitabil, conform art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, la 6 ianuarie 2021, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 18 martie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 aprilie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi a acordat termen la data de 10 iunie 2021, cu citarea părţilor.

Prin încheierea din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, la 16 iunie 2021, fixându-se termen de judecată la 7 octombrie 2021.

Prin încheierea pronunţată la 7 octombrie 2021 a fost anulată ca netimbrată cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menţinută măsura suspendării recursului dispusă prin încheierea din 10 iunie 2021.

Prin referatul întocmit la 12 mai 2022 s-a procedat la verificarea stadiului dosarului, în raport de dispoziţiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1374 din 17 decembrie 2015, fixându-se termen de judecată la 9 iunie 2022, cu citarea părţilor în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 10 iunie 2021.

Aşadar, faţă de data la care s-a dispus suspendarea judecăţii, respectiv 10 iunie 2021 şi prezentul termen de judecată 9 iunie 2022, reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părţilor.

Înalta Curte reţine, totodată, că cererea de repunere pe rol formulată la 16 iunie 2021 nu a produs efectul întreruptiv al curgerii termenului de prescripţie, având în vedere că recurenta nu a înţeles să îndeplinească obligaţie de achitare a taxei judiciare de timbru.

Se apreciază că, pentru a determina întreruperea curgerii termenului de perimare, actul procedural înfăptuit de parte trebuie să urmărească acest scop, un act procedural efectuat fără respectarea cerinţelor legale nu poate produce per se acest efect întreruptiv al termenului de perimare.

Prin urmare, faţă de cele ce preced, urmează să se admită excepţia perimării şi să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu consecinţa prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipseşte de efect toate actele de procedură îndeplinite în faţa instanţei care a aplicat această sancţiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi B. S.R.L..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.