Pension revision: inadmissibility of res judicata conflict due to prior appellate analysis of contradictory judgments

Şedinţa publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 27 decembrie 2017, sub dosar nr. x/2017, A. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2031 din 30 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece această hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3876 din 15 septembrie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă.

Prin decizia nr. 170 din 23 ianuarie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire, în favoarea Curţii de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018.

Prin decizia nr. 1194 din 17 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 1876 din 23 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1194 din 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cauza fiind reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă sub dosar nr. x/2018.

Prin decizia nr. 3356 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 şi 7 C. proc. civ.

Prin încheierea din 23 septembrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen în şedinţă publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2246 din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 3356 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 13 mai 2021, sub nr. x/2018.

În şedinţa publică din 7 septembrie 2021, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac formulate, în raport de condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţă, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 2031 din 30 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2017, ca urmare a casării deciziei civile nr. 3356 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, prin decizia nr. 2246 din 11 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele Casa Judeţeană de Pensii Dolj, Casa Naţională de Pensii Publice-Comisia Centrală de Contestaţii, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A..

Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de apel formulată împotriva sentinţei nr. 2031 din 30 mai 2017 apelantul A. a invocat nelegalitatea sentinţei în sensul încălcării autorităţii de lucru judecat, cu referire la sentinţa civilă nr. 3876 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Dolj.

Din considerentele deciziei nr. 3449/2017 se constată faptul că instanţa de control judiciar învestită cu apelul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 2031/2017 pronunţată de Tribunalul Dolj nu s-a considerat învestită cu excepţia procesuală a autorităţii de lucru judecat reprezentată de sentinţa civilă nr. 3876/2015, nefiind pusă în dezbaterea contradictorie a părţilor, dovadă că nici nu a fost analizată îndeplinirea condiţiilor de existenţă ale acesteia, în raport cu obiectul, cauza şi părţile litigiului soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2031/2017, apelată.

Mai mult, instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat printr-o soluţie de respingere a acestei excepţii procesuale de fond, absolută, de ordine publică, reţinând că prin susţinerile referitoare la faptul că Tribunalul trebuia să aibă în vedere că acţiunea iniţială a fost admisă în totalitate şi nu în parte, cele referitoare la considerentele sentinţei pronunţată în anul 2015 şi cele referitoare la faptul că hotărârea Casa Naţională de Pensii Publice nu trebuia să aibă în vedere acelaşi indice de corecţie de 1,17 ce a fost contestat în primul litigiu soluţionat în anul 2015, apelantul solicita în realitate exercitarea unui control judecătoresc asupra considerentelor hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiul anterior, ceea ce nu se impune în actualul cadru procesual.

Recurentul arată că este evident faptul că deşi autoritatea de lucru judecat a fost invocată în al doilea proces, totuşi respectiva instanţă de control judiciar a calificat greşit susţinerile apelantului, în sensul că acesta urmăreşte exercitarea unui control judecătoresc asupra considerentelor unei hotărâri judecătoreşti anterioare.

Consecinţa acestei calificări greşite a susţinerilor apelantului a avut ca rezultat tocmai omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată.

Având în vedere aceste considerente, recurentul apreciază că în cauza pendinte, cererea de revizuire împotriva sentinţei nr. 2031 din 30 mai 2017 a Tribunalului Dolj este admisibilă.

Al doilea motiv de recurs vizează motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În primul ciclu procesual instanţa de revizuire a dispus respingerea cererii ca nefondată. Împotriva acestei soluţii a formulat recurs numai revizuentul, intimatele neformulând recurs împotriva considerentelor sentinţei prin care să fi susţinut că cererea de revizuire este inadmisibilă, nu nefondată, iar prin întâmpinarea la recursul formulat de A., intimatele au solicitat respingerea căii de atac ca nefondată pe motiv că cele două hotărâri judecătoreşti invocate nu sunt potrivnice, iar prin sentinţa nr. 2031 din 30 mai 2017 nu a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 3876/2015.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea recurată pentru ca revizuentul să poată beneficia de garanţia procesuală a motivării hotărârii şi de beneficiul dublului grad de jurisdicţie.

În consecinţă, în rejudecare, revizuentul trebuia să beneficieze de o analizare pe fond a cererii de revizuire şi de o motivare corespunzătoare a soluţiei adoptate.

În rejudecare, intimatele au depus o nouă întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, arătând că excepţia autorităţii de lucru judecat a fost invocată de revizuent şi prin apelul formulat împotriva sentinţei nr. 2031 din 30 mai 2017.

Prin respingerea ca inadmisibilă a căii de atac, revizuentul a fost privat de analiza pe fond a cererii de revizuire, astfel încât i s-a înrăutăţit situaţia în propria cale de atac, încălcându-se dispoziţiile prevăzute de art. 502 C. proc. civ.

Cum în primul ciclu procesual, cererea de revizuire nu a fost respinsă ca inadmisibilă, ci ca nefondată, recurentul apreciază că această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât, instanţa de rejudecare nu ar putea să respingă calea de atac a revizuirii, ca inadmisibilă.

Se mai arată că, aceleaşi observaţii se impun şi cu privire la sentinţa nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în ultimul ciclu procesual, hotărâre ce face obiectul prezentului recurs.

Ultimul motiv de nelegalitate este reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât în primul ciclu procesual cererea a fost respinsă ca nefondată şi nu ca inadmisibilă, acest aspect intrând în puterea lucrului judecat, astfel încât instanţa de rejudecare nu putea să respingă calea de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, revizuentul se consideră îndreptăţit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formula în scris şi depus la dosar.

Prin întâmpinarea, depusă la 8 decembrie 2021, intimata-pârâtă Casa Naţională de Pensii Publice a formulat care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A solicitat judecarea cauzei şi în eventuala lipsă de la dezbateri.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 24 februarie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 7 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale şi a acordat termen la data de 9 iunie 2022, cu citarea părţilor.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reţine că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În argumentarea acestui motiv de nelegalitate, recurentul apreciază că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care consideră că aceasta este nelegală având în vedere că în mod greşit instanţa a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Prealabil analizării acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că prin critica evocată se susţine aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspecte ce vizează de fapt încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, context în care critica formulată se va analiza din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aşadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziţii ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură şi care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În acest context, nu se poate reţine nemulţumirea recurentului cu privire la respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora, se poate cere revizuirea unei hotărâri în situaţia existenţei unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, având în vedere că instanţa, în mod corect a reţinut că aceste condiţii nu sunt îndeplinite cumulativ, astfel că inexistenţa uneia dintre ele atrage inadmisibilitatea cererii, fără a fi necesar să fie examinate şi celelalte.

Prin urmare, s-a reţinut că în cadrul celui de-al doilea dosar nr. x/2017, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 3449/2019 din 29 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Craiova a fost invocată, analizată şi respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de apelant, în raport cu sentinţa civilă nr. 3876 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2015, context în care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire, reglementate de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Tot în cadrul acestui motiv de nelegalitate, recurentul susţine că prin respingerea ca inadmisibilă a căii de atac, revizuentul a fost privat de analiza pe fond a cererii de revizuire şi de o motivare corespunzătoare a soluţiei adoptate, astfel încât i s-a înrăutăţit situaţia în propria cale de atac, încălcându-se astfel dispoziţiile prevăzute de art. 502 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea recurată pentru ca revizuentul să poată beneficia de garanţia procesuală a motivării hotărârii şi de beneficiul dublului grad de jurisdicţie.

Faţă de aceste aspecte, recurentul susţine că aceste chestiuni se impun a fi analizate şi cu privire la sentinţa nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în ultimul ciclu procesual, hotărâre ce face obiectul prezentului recurs.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că prin decizia nr. 2246 din 11 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3356 din 10 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre o nouă judecată, reţinându-se întemeiat motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât instanţa de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, cauza fiind soluţionată cu încălcarea normele imperative referitoare la compunere, respectiv 513 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că revizuirea se soluţionează, potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

Din această perspectivă, nu se poate reţine critica recurentului, potrivit căreia i s-ar fi înrăutăţit situaţia în propria cale de atac, încălcându-se astfel dispoziţiile prevăzute de art. 502 C. proc. civ., întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a casat hotărârea recurată, tocmai pentru ca cererea de revizuire să se soluţioneze, conform prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează procedura de judecată referitoare la dispoziţiile procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată.

În acest context, cu privire la criticile întemeiate pe pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se constată că în cadrul memoriului de recurs normele de procedură ce ar fi fost nerespectate de instanţă nu pot fi primite, sens în care se apreciază că acestea au fost invocate în mod formal.

Astfel, din perspectiva cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural ce ar putea conduce la nulitatea hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte ultima critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., ce vizează încălcarea autorităţii de lucru judecat, recurentul arată că, întrucât în primul ciclu procesual cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată şi nu ca inadmisibilă, acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat, astfel încât, instanţa de rejudecare nu putea să respingă calea de atac a revizuirii ca inadmisibilă.

Această critică este nefondată şi nu poate fi primită, având în vedere că decizia nr. 1194 din 17 aprilie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire nu se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât împotriva acestei decizii, revizuentul A. a exercitat calea extraordinară de atac a recursului, iar prin decizia nr. 1876 din 23 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a admis recursul, a casat decizia atacată pentru nemotivare şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, context în care nu se poate reţine caracterul definitiv al hotărârii evocate de către revizuent, în sensul celor prevăzute de art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora "sunt hotărâri definitive, orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs", caracterul definitiv al acestor hotărâri constând în faptul că nu sunt susceptibile de a mai fi atacate cu recurs.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 30/2021 din 14 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele-pârâte CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE-COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII DOLJ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2022.