Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific illegality arguments regarding interpretation and application of civil law.

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.08.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Tribunalului Timiş, reclamanta A. S.R.L. - în insolvenţă, a chemat în judecată pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 5.855.742 RON, reprezentând prejudiciul cauzat de către pârât prin fapta sa ilicită; obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii integrale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1043/06.11.2019, pronunţată de Tribunalul Timiş, secţia a II-a Civilă, în dosar nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată excepţia prescripţiei invocată prin întâmpinare; s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., prin administrator judiciar S.C. B.., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Timişoara prin Primar.

Prin decizia civilă nr. 262/A din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a Il-a Civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul exercitat de reclamanta A. S.R.L.

La 25 august 2020, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

In cuprinsul cererii de recurs, recurenta şi-a exprimat nemulţimirea faţă de împrejurarea că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a condiţiilor atragerii răspunderii civile delictuale pentru faptă ilicită.

Recurenta redă dispoziţiile art. 1349 şi art. 1357 C. civ. şi arată că intimatul a restrâns şi blocat accesul la C. din Timişoara, societatea fiind direct afectată, potenţialii clienţi fiind redirecţionaţi pe alte căi de acces în centrul oraşului, iar, în perioada în care accesul a fost doar restricţionat, acesta a fost impropriu folosinţei clientelei restaurantului.

Astfel, recurenta arată că limitarea şi blocarea accesului în incinta restaurantului constituie faptă ilicită. De asemenea, arată că intimatul are obligaţia legală de a-i asigura accesul din drumul public în imobilul deţinut în proprietate şi de a nu face nimic de natură a aduce atingere dreptului de acces în imobil.

Dovada prejudiciului, susţine recurenta, reiese din declinul activităţii comerciale, scăderea drastică a încasărilor si intrarea recurentei în insolvenţă, în luna aprilie 2016, solicitând în acest sens în faţa instanţei de fond, efectuarea unei expertize contabile, pentru dovedirea cuantumului prejudiciului, însă, în mod greşit, această probă a fost respinsă. A reiterat solicitarea privind administrarea probei cu expertiza contabilă şi în apel, solicitare respinsă de către instanţă.

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită, recurenta precizează că aceasta există şi este stabilită potrivit criteriului de determinare a sistemului indivizibilităţii dintre cauza şi condiţii, precum şi că putea dovedi această legătură prin expertiza contabilă, prin care un expert contabil ar fi arătat suprapunerea perioadei de limitare şi blocare a accesului cu declinul financiar al societăţii.

Prin adresa din 5 octombrie 2020, recurenta a precizat că este de acord ca în situaţia în care recursul va fi admis în principiu, să fie soluţionat de completul de filtru, în condiţiile prevăzute de art. 493 din C. proc. civ.

Recursul a fost comunicat intimatului Municipiul Timişoara prin Primar la 28.09.2020, care în termen legal, la 08.10.2020, a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, nulitatea recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 22.10.2020, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea de şedinţă din 06 aprilie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilitaţii în principiu a recursului întocmit în cauză cu menţiunea că părţile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, iar intimata a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat sa se constate nulitatea recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la data de 8 iunie 2021.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De principiu, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele instituite de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de "motive de casare."

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Pentru a putea fi circumscrise cazurilor de nelegalitate cuprinse în art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze soluţia şi argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată.

Recurenta nu a indicat în ce modalitate hotărârea instanţei de apel nu este conformă legii şi nu a adus niciun fel de argument de nelegalitate în sprijinul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., neindicând modul în care acestea au fost interpretate sau aplicate greşit de către instanţa de apel.

Mai mult decât atât, în expunerea argumentelor, recurenta face trimitere la situaţia de fapt reţinută de către instanţa de apel, la modul în care instanţa de judecată a înţeles să procedeze la administrarea probatoriului, în condiţiile în care încuviinţarea probelor, aprecierea caracterului pertinent, concludent şi util cauzei al unei probe este reprezentată de operaţiunea pe care o face judecătorul pentru a determina puterea probantă şi valoarea fiecărei probe în parte.

Se reţine că, deşi recurenta-reclamantă prezintă în mod amplu motivele de recurs, în realitate, aceasta aduce în discuţie doar chestiuni de temeinicie vizând probele, situaţia de fapt, conduita părţilor, aspecte care nu pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Aşadar, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Astfel, deşi invocă incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în argumentare, recurenta-pârâtă face aceleaşi susţineri care au facut obiectul cererii de apel, din cuprinsul cărora nu pot fi evidenţiate niciuna dintre tezele vizate de articolul menţionat, şi, în lipsa cărora, instanţa de recurs nu poate exercita controlul de legalitate.

Simpla susţinere referitoare la greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 1349 şi art. 1357 din C. civ., prin raportare la condiţiile răspunderii civile delictuale, nu se înscrie în motivul de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., câtă vreme nu se aduc critici de nelegalitate punctuale, ci se tinde la stabilirea unei alte situaţii de fapt, prin reevaluarea probatoriului, premisă a aplicării condiţiilor răspunderii civile delictuale.

Cu alte cuvinte, recurenta - reclamantă, deşi a invocat incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu a explicitat în ce constă greşeala instanţei care a pronunţat hotărârea atacată din perspectiva aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material, raportat la silogismul judiciar avut în vedere de Curtea de apel.

În aceste condiţii, cum susţinerile recurentei - reclamante nu constituie veritabile critici de nelegalitate, apte de a fi circumscrise motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., şi constatând că nu se identifică motive de ordine publică care să poată fi reţinute din oficiu în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B.., împotriva deciziei nr. 262/A din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar S.C. B.., împotriva deciziei nr. 262/A din 18 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.