Automated termination of insolvency-linked litigation upon finality of the opening decision

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Banat a chemat în judecată A. S.R.L. solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 1.188.900,42 RON din care 964.083.23 RON reprezentând paguba efectivă produsă reclamantei, ca urmare a executării defectuoase a contractului de lucrări nr. x din 14 februarie 2008, iar 224.817,19 RON reprezintă foloasele nerealizate aferente ca urmare a aprobării unei plăţi nelegale către pârâtă.

Tribunalul Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din 26 februarie 2016, a constatat suspendată de drept judecata cauzei, reţinând din informaţiile furnizate că împotriva pârâtei a fost deschisă procedura insolvenţei, conform soluţiei pronunţate prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2015 în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2242 din 12 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a încetat judecata cauzei privind pe reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Banat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator judiciar CI.I. B., în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Curtea de apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 579/A din 31 martie 2021, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Banat.

Împotriva deciziei nr. 579/A din 31 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Banat a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În argumentarea cererii de recurs, recurenta a susţinut că instanţa de apel a reţinut în mod eronat faptul că situaţia la data pronunţării sentinţei apelate nu ar fi fost identică cu cea de la data când instanţa a dispus suspendarea judecăţii în sensul că, la data când s-a dispus suspendarea judecăţii, hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei nu ar fi fost definitivă, spre deosebire de data pronunţării sentinţei apelate.

Astfel, recurenta a arătat că prin încheierea de şedinţa din 1 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului S.C. A. S.R.L., însă aceasta era definitivă la 26 februarie 2016, când s-a dispus suspendarea judecaţii cauzei în litigiul pendinte.

Aşadar, s-a solicitat a se reţine că, faţă de temeiul juridic al suspendării judecaţii cauzei, subzistă motivele care au determinat suspendarea judecăţii, întrucât S.C. A. S.R.L. se afla încă în procedura insolvenţei. Pe cale de consecinţă, recurenta a considerat că acest motiv este străin de natura cauzei, sens în care în cauza este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 ultima teză din C. proc. civ.

Totodată, recurenta a arătat că, în speţă, instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi a încălcat dispoziţiile tezei I a art. 75 alin. (1) din acelaşi act normativ, fapt care determină incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta a arătat că nu se poate reţine incidenţa art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 şi apreciază că se impune menţinerea suspendării judecăţii cauzei prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014.

Faţă de data începerii procesului, în temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; părţile nu au depus punct de vedere.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, s-a admis în principiu recursul şi s-a fixat termen în şedinţă publică, în vederea soluţionării acestuia.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor. Repunerea pe rol a acestora este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii sau în cazul închiderii procedurii în condiţiile art. 178. În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din analiza literală şi logico-gramaticală a dispoziţiilor art. 75 alin. (1) mai sus enunţate rezultă că în măsura în care deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva unei societăţi care are calitatea de pârâtă într-o acţiune prin care un creditor urmăreşte să îşi realizeze o creanţă asupra sa intervine în timp ce un asemenea proces se află pe rol, judecata trebuie obligatoriu suspendată, iar la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii acţiunea judiciară încetează.

Această dispoziţie legală imperativă îşi găseşte resortul în caracterul colectiv şi concursual al procedurii de insolvenţă; creditorilor le este interzis nu numai să iniţieze noi acţiuni judiciare ori extrajudiciare, pentru a-şi realiza creanţele asupra averii debitorului, ci şi să le mai continue, dacă erau deja începute, urmând ca valorificarea drepturilor de creanţă să aibă loc în cadrul procedurii speciale de insolvenţă.

Prin încheierea de şedinţă din 1 octombrie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva pârâtei din prezenta cauză, ceea ce a avut drept consecinţă suspendarea cauzei conform art. 75 din legea nr. 85/2014.

Ulterior, ca efect al rămânerii definitive a încheierii anterior menţionate, s-a dispus încetarea judecăţii cauzei, în temeiul alin. (1) ultima teză al art. 75 din Legea nr. 85/2014.

Întrucât textul anterior menţionat prevede că singură condiţie pentru a se dispune încetarea judecăţii este rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei, în mod just instanţele de fond au dat eficienţă art. 75 din Legea nr. 85/2014; din această perspectivă, hotărârea instanţei de apel este legală, iar criticile recurentei care vizează reţinerea unui motiv străin de natura pricinii şi aplicarea greşită a legii nu au caracter întemeiat, urmând a fi înlăturate.

Faţă de cele ce preced, constatând că nu poate fi reţinută nelegalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor invocate, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Administraţia Bazinală de Apă Banat împotriva deciziei nr. 579/A din 31 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2022.