Cassation dismissed: non-relevance of personal hardship and sincere behavior as grounds for reducing sentence in repeat-offender robbery case

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 939 din 20 decembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat inculpatul M.R.P. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

În baza art. 864 C. pen., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1217 din 11 martie 2004 a Judecătoriei Iași și a dispus executarea acesteia în întregime, alături de pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca în final inculpatul M.R.P. să execute 6 ani și 6 luni închisoare.

A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen.

A constatat recuperat, prin restituire, prejudiciul cauzat prin infracțiune părții vătămate A.A.

S-a reținut, conform probatoriului administrat în cauză, că în data de 9 mai 2004, în jurul orelor 19,00, aflat în zona Școlii generale nr. 3 Iași, inculpatul menționat a deposedat partea vătămată, prin folosirea de amenințări și injurii, de suma de 1.250.000 lei, din care și-a însușit suma de 1.100.000 lei.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de gradul de pericol social concret ridicat al faptei, de condițiile concrete în care s-a desfășurat activitatea infracțională, de faptul că victima era un minor care se juca în apropierea școlii, de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul contact cu legea penală.

Curtea de Apel Iași, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 8/ MF din 10 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Sub un prim aspect, inculpatul invocă în susținerea recursului situația materială proastă a familiei și starea de sănătate precară a tatălui acestuia.

Or, aceste motive sunt lipsite de relevanță juridică, neconstituind criterii de individualizare a pedepsei, conform art. 72 C. pen.

Pe de altă parte, comportării sincere în cursul procesului penal, recunoașterii faptei și regretului exprimat cu privire la comiterea acesteia nu li se poate atribui valoare de circumstanțe atenuante judiciare și recunoașterea acestuia în favoarea inculpatului, atâta timp cât din datele personale ale acestuia rezultă că fapta săvârșită nu are un caracter accidental, că anterior acesta ar fi avut o conduită socială pozitivă. Totodată, perseverența infracțională dovedită exclude concluzia pericolului social concret al faptei, mai redus decât cel ilustrat de minimul normei incriminatoare.

Așadar, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată constituind o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și făptuitorului. Totodată din actele și lucrările dosarului, nu se constată existența unor temeiuri care să justifice, sub aspectul criticilor formulate, reducerea pedepsei aplicate.

Drept urmare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre nesupusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., vizat de inculpat.

În același timp, nici alte cazuri de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, nu se constată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ MF din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 august 2004 la 8 aprilie 2005.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2005.