Admissibility of revision for violation of positive res judicata in civil proceedings predating procedural law amendments

Şedinţa publică din data de 8 iunie 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 octombrie 2017, pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanta A. S.R.L a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 185.974,3 RON (RON), reprezentând suma pretinsă în plus nejustificat de către locator în temeiul contractului de închiriere autentificat sub nr. x/05.08.2013.

Prin sentinţa civilă nr. 1630 din 17 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Botoşani a admis, în parte, acţiunea având ca obiect pretenţii băneşti, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.490,07 RON, reprezentând diferenţă cost energie electrică facturată în plus în cuprinsul facturilor fiscale emise în perioada 31.10.2014-14.07.2017 şi a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 277 A din 13 iulie 2020 Tribunalul Botoşani a respins apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1630 din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Botoşani.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L., a declarat recurs, care, prin decizia civilă nr. 55 din 18 februarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins.

Prin cererea înregistrată la 15 martie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x, A. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susţinut, în esenţă, că această decizie este contradictorie cu decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care a fost admis recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 294 din 05 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Botoşani, în dosar nr. x/2017.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în totalitate a deciziei civile nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru încălcarea efectului pozitiv al autoritaţii de lucru judecat stabilit prin decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, în vederea judecării recursului îndreptat împotriva deciziei nr. 277A din 13.07.2020 pronunţată de Tribunalul Botoşani în dosarul nr. x/2017, casării deciziei recurate ca fiind nelegală, admiterea apelului formulat de revizuent împotriva sentinţei civile nr. 1630 din 17 aprilie 2019 pronunţată de Judecătoria Botoşani şi reţinând cauza spre judecare, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Revizuenta subliniază că în prezenta cerere de revizuire face referire la aspectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care este consacrat de art. 430- 431 C. proc. civ., de acesta beneficiind oricare dintre părţile litigante, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Revizuenta consideră că, în raport de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., există posibilitatea revizuirii unei hotarâri definitive chiar daca autoritatea de lucru judecat este încălcată doar prin prisma efectului pozitiv, având în vedere prevederile art. 430-431 noul C. proc. civ., care vizează efectul negativ şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, referindu-se atât la dispozitivul, cât şi la considerentele pe care se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Totodată, a menţionat că, prin cererea de recurs a invocat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

A mai arătat că, anterior pronunţării deciziei atacate, chestiunea de drept litigioasă, şi anume că revizuenta trebuia să achite energia electrică facturată de pârâta intimată la preţul practicat de C. faţă de pârâta intimtă, fără prestări suplimentare de servicii sau alte comisioane, iar sumele achitate în plus au fost achitate fără temei în considerarea preţului majorat refacturat de proprietar, a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 3010/05.11.2018.

Astfel, susţine revizuenta, prima decizie pronunţată de Curtea de Apel Suceava tranşează definitiv această chestiune litigioasă, încadrându-se în dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi bucurându-se de efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Faţă de starea de fapt prezentată, în opinia revizuentei, este evident că, valorificând efectul pozitiv al autoritaţii de lucru judecat al Deciziei nr. 3010/05.11.2018, aceasta este îndreptaţită la restituirea sumelor achitate în plus şi încasate fără temei de pârâta intimată.

Mai susţine revizuenta că, potrivit art. 435 alin. (2) C. proc. civ., decizia civilă nr. 3010/2018 este opozabilă pârâtei intimate chiar dacă nu a fost parte în proces.

Revizuenta a arătat că principiul autoritaţii de lucru judecat corespunde necesitaţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţei a chestiunii litigioase deja rezolvate.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de revizuentă, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută daca există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.

În forma anterioară modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, analiza soluţiilor pe care instanţa de revizuire le putea adopta a impus concluzia că numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat putea fi valorificat ca motiv de revizuire.

Aceasta pentru că, în măsura identificării triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză între litigii, este justificată anularea ultimei hotărâri (care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi), căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de doua ori.

Efectul pozitiv poate fi invocat, ca temei al revizuirii, numai în procesele pornite după intrarea în vigoarea a Legii nr. 310/2018, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece procesul de faţă a început la 23 octombrie 2017.

Înalta Curte constată că noua formă a C. proc. civ., prin care art. 513 alin. (4) a fost completat, oferind instanţei de revizuire posibilitatea de a "trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat", nu este aplicabilă în cauză.

În acest sens, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, iar potrivit art. 27 C. proc. civ., hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.

Or, în cauză, este evident că procesul a început anterior modificărilor legislative prin care a fost extinsă sfera de aplicare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv la 23 octombrie 2017, conform înscrisului de la dosar Judecătoria Botoşani.

Aşadar, în speţă, revizuenta poate invoca doar autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei negativ şi, astfel, trebuie verificată existenţa triplei identităţi evocată mai sus, de părţi, obiect şi cauză.

Pentru a invoca motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitor la hotărâri potrivnice, trebuiesc îndeplinite cumulativ mai multe condiţii şi anume: să fie vorba de hotărâri potrivnice, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei faţă de reglementarea înscrisă şi art. 509 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile să fie pronunţate în aceiaşi pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, ori dacă a fost invocată să nu se fi discutat excepţia; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Condiţiile anterior menţionate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerinţe conducând la respingerea cererii de revizuire.

În speţă, aceste condiţii nu sunt însă îndeplinite, neputându-se reţine că prin decizia civilă nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost încălcată autoritatea lucrului judecat faţă de decizia civilă decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, deoarece în cele două litigii nu există identitate de părţi şi obiect.

Astfel, se constată că, deşi în ambele dosare reclamantă este A. S.R.L., în dosarul nr. x/2017 în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 3010 din 5 noiembrie 2018, pârâte au fost Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Botoşani, iar în dosarul nr. x/2017 soluţionat prin decizia civilă nr. 55 din 18 februarie 2021, pârâta este B. S.R.L.

Instanţa supremă observă că dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2017 nu au acelaşi obiect, ele vizând cereri diferite, respectiv o contestaţie împotriva unor acte de natură fiscală şi o acţiune de pretenţii băneşti.

În speţă nu se poate reţine contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, instanţa supremă reţine că, şi în situaţia în care, în cauză, ar fi fost aplicabile dispoziţiile Codului de procedură în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, prezenta revizuire nu ar fi fost admisibilă, întrucât nu este îndeplinită condiţia ca în al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Pentru speţa dedusă judecăţii prezintă interes condiţia privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor anterioare.

Dacă în al doilea proces, instanţa a analizat chestiunea autorităţii de lucru judecat a hotărârii din primul proces, inclusiv sub aspect pozitiv, partea nu mai poate reitera aceeaşi apărare pe calea revizuirii, deoarece se opune însăşi autoritatea de lucru judecat asupra dezlegării date chestiunii respective.

Or, această condiţie, care decurge din raţiunea şi finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză.

Analizând decizia civilă nr. 55/18.02.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 3010/05.11.2018, se constată că în judecarea recursului, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a analizat motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., formulat de recurent, privind încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Astfel, S.C. A. S.R.L. a criticat în faţa instanţei de recurs că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea puterii de lucru judecat stabilită prin decizia nr. 3010/05.11.2018 de către Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa de recurs a reţinut că, în ceea ce priveşte încălcarea autorităţii de lucru judecat, în dosarul în care s-a pronunţat hotărârea invocată de recurentă, a fost analizată o situaţie diferită de cea din prezenta cauză.

Prin urmare, prin decizia atacată, instanţa a respins motivul de recurs privind încălcarea autoritaţii de lucru judecat invocată de revizuentă în raport de existenţa deciziei nr. 3010/05.11.2018.

Astfel, se reţine că, prin hotărârea a cărei anulare s-a solicitat pe calea revizuirii, nu s-au ignorat cele statuate jurisdicţional anterior, instanţa de recurs reţinând că decizia nr. 3010/05.11.2018 nu a pus în discuţie situaţia juridică analizată în cadrul dosarului nr. x/2017

Instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei.

Or, în cauză, în realitate, revizuenta este nemulţumită de modalitatea în care instanţa s-a pronunţat prin hotărârea supusă revizuirii, tinzând la obţinerea unui control de legalitate asupra acesteia.

În acest context, întrucât dezlegările date prin hotărârea invocată au făcut obiectul judecăţii în cel de-al doilea dosar, nu se poate susţine că există posibilitatea valorificării lor şi prin intermediul revizuirii, altfel decât ca o cenzură de legalitate împotriva soluţiei astfel pronunţate; or, instanţa de revizuire nu poate, raportat la dispoziţiile legale invocate, să efectueze un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorităţii de lucru judecat de către cea de-a doua instanţă în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

Cu alte cuvinte, nu îi este permis instanţei de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 55 din 18.02.2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 55 din 18 februarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2021.