Cassation appeal on civil delictual liability for reputation damage: failure to establish denigratory conduct and insufficiency of reasoning under Art. 488 C. proc. civ.

Şedinţa publică din data de 27 mai 2021

Deliberând asupra recursului de faţă,

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 29 iunie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în nume propriu şi pentru reclamanta S.C. B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. şi SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI D., pentru grave prejudicii morale şi materiale aduse de către pârâte, solicitând instanţei să constate îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi, ca efect al acesteia: să fie obligate pârâtele, în temeiul art. 253 alin. (4) din C. civ., la plata sumei de 50.000.000 RON, despăgubiri civile, cu titlu de daune morale; pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie al reclamantului A. şi daune compensatorii pentru S.C. B. S.R.L. care să acopere prejudiciul creat de C. prin "fapta ilicită săvârşită cu vinovăţie, faptă rămasă definitivă şi irevocabilă"; să fie obligate pârâtele la prezentarea de scuze publice sub forma unui comunicat de presă; să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea acestui dosar.

În cadrul procedurii de regularizare, reclamantul a depus la dosar o precizare a obiectului cererii, prin care a arătat că daunele compensatorii cerute de B. sunt în sumă de 1 leu şi că fapta ilicită a C. constă în neintroducerea la plată a biletului la ordin, iar pârâtele au adus denigrări şi acuze grave la adresa celor doi reclamanţi.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2018 reclamantul a precizat că a solicitat daune morale în sumă de 50 milioane RON şi pentru societatea reclamantă B.. Faţă de această precizare, instanţa a pus în vedere reclamantei să achite taxă judiciară de timbru în sumă de 503.605 RON până la următorul termen de judecată.

În şedinţa publică din 15 ianuarie 2018 reclamanta B., prin administrator, a arătat că înţelege să nu achite taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina sa, motiv pentru care, tribunalul a admis excepţia netimbrării acestui capăt de cerere în ceea ce o priveşte pe reclamantă.

Reclamanţii au renunţat la capătul de cerere, prin care s-au formulat pretenţii întemeiate pe fapta ilicită constând în neintroducerea biletului la ordin, aspect care s-a consemnat în încheierea de şedinţă publică din data de 15 noiembrie 2018.

Tribunalul a constatat că acţiunea introductivă a rămas cu un singur capăt de cerere de judecat în continuare, respectiv daunele morale în valoare de 50.000.000 RON solicitate de reclamantul A. pentru fapta ilicită constând în prejudiciul adus imaginii şi reputaţiei sale şi daunele compensatorii de 1 leu cerute de reclamanta B., pentru fapta ilicită referitoare la imaginea negativă creată societăţii.

Prin încheierea de şedinţă din 15 noiembrie 2018 s-a luat act de renunţarea pârâtelor la discutarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi a excepţiei autorităţii de lucru judecat.

Tribunalul a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de şedinţă din 15 noiembrie 2018 şi a unit cu fondul cauzei excepţia inadmisibilităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3796/2018 din data de 13 decembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a anulat capătul de cerere privind daunele morale solicitate de S.C. B. S.R.L., ca netimbrat; a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L., aşa cum a fost precizată, în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi Societatea Civilă de Avocati "D.", ca nefondată.

3. Hotărârea recurată

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 237 din 16 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi S.C. B. S.R.L. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 3796 din 13 decembrie 2018 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. S.A. şi Societatea Civilă de Avocaţi "D.", ca nefondat.

Anterior, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 10 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de recuzare formulată de apelanţii-reclamanţi A. şi S.C. B. S.R.L., ca neîntemeiată; în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. s-a dispus sancţionarea petenţilor cu amendă judiciară în cuantum de câte 500 RON.

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, în termen, reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi, în principal, în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată; în subsidiar, recurenţii au cerut casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

S-a arătat că, în şedinţa publică din 2 martie 2020 apelanţii-reclamanţi au formulat verbal cerere de recuzare a completului de judecată C16 apel format din doamna judecător E. şi domnul judecător F., motivele fiind arătate, în scris, prin memoriul transmis la data de 6 martie 2020.

Recurenţii au mai criticat încheierea din Camera de Consiliu de la 10 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a reţinut că apelanţii-reclamanţi au formulat cererea de recuzare cu rea-credinţă, deturnând instituţia recuzării de la scopul recunoscut de lege, respectiv acela de a fi înlăturate eventualele suspiciuni întemeiate asupra imparţialităţii judecătorului, ipoteză care nu se regăseşte în cauză.

De asemenea, au susţinut că prin această încheiere s-a aplicat apelanţilor-reclamanţi o amendă judiciară în cuantum de 500 RON, ocazie cu care magistraţii au dat dovadă de rea-credinţă, abuz de putere şi abuz în serviciu, deşi, actul de justiţie trebuie să fie înfăptuit doar în litera şi spiritul legii, şi nu în baza unui conformism subiectiv sau a unei convingeri personale.

În cuprinsul cererii de recurs, au prezentat, pe larg, parcursul procesual al cauzei şi situaţia de fapt care îi determină pe reclamanţi să solicite daune morale pârâtei C. S.A.

S-a relevat faptul că la termenul din 2 martie 2020 completul de judecată învestit cu soluţionarea apelului a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate de către intimatele-pârâte referitoare la timbraj, la proba cu martori şi proba cu interogatoriul pârâtelor.

De asemenea, în susţinerea recursului lor, recurenţii- reclamanţi au redat numeroase pasaje din considerentele deciziei Curţii de Apel Bucureşti, iar, în final, au solicitat să se constate faptul că sentinţa apelată şi apelul nu au fost motivate, potrivit exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte C. S.A. şi SOCIETATEA CIVILĂ DE AVOCAŢI D. au depus la dosar întâmpinări, invocând excepţia nulităţii recursului, întrucât recurenţii indică formal motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., fără a arăta, în concret, sub ce aspect sunt aplicabile aceste motive de casare. S-a menţionat faptul că recurenţii au înţeles să reia susţinerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a formula critici punctuale de nelegalitate împotriva deciziei instanţei de apel. În subsidiar, intimatele au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

III. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, faţă de conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

III.1. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

Prin încheierea din 1 aprilie 2021, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinări, şi recursul a fost admis în principiu, fiind acordat termen pentru judecata acestuia pe fond, la data de 27 mai 2021.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază că instanţa de recurs este ţinută, potrivit disp. art. 499 C. proc. civ., civ., să analizeze şi să motiveze exclusiv cu privire la motivele de casare invocate şi analiza acestora.

În articolul 488 sunt prevăzute limitativ motivele de recurs, fiind subliniat faptul că exercitarea controlului are în vedere doar legalitatea, pentru că scopul recursului, prevăzut şi în art. 483, este acela de a supune instanţei de recurs examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile in fiecare din cazurile prevăzute.

Ca motive de nelegalitate, recurenţii invocă la modul general prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

În susţinerea recursului lor, recurenţii reclamanţi au redat numeroase pasaje din considerentele deciziei recurate, solicitând să se constate faptul că aceasta un a fost motivată, potrivit exigenţelor impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 21 alin. (33) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurentă, are în vedere situaţia în care "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Textul arată toate ipotezele în care, de fapt, soluţia nu este motivată: fie că motivarea lipseşte cu totul, fie că este străină de cauză, fie că este contradictorie. Este vizată nu numai ipoteza în care lipsesc considerentele hotărârii, dar şi când acestea sunt contradictorii sau nu au legătură cu cauza, deoarece şi această situaţie poate fi calificată ca nemotivare a hotărârii, motivul de recurs vizând atât lipsa motivării, cât şi motivarea inexactă sau insuficientă.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., invocat de recurenţi, prevede obligaţia pentru instanţă de a indica în considerentele hotărârii, obiectul cererii, susţinerile părţilor, pe scurt expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, în motivarea hotărârii recurate, instanţa de apel a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii.

Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludentei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului garantează părţilor dreptul la un proces echitabil care presupune, printre altele, şi obligaţia instanţelor de a-şi motiva hotărârile.

O motivare corespunzătoare presupune că instanţa poate să nu răspundă tuturor susţinerilor părţilor, însă este imperativ necesar ca susţinerile esenţiale ale acestora să fie analizate şi să se indice în hotărârea judecătorească motivele pentru care instanţa le-a apreciat ca fiind întemeiate sau neîntemeiate.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare, exigente pe care, în cauza de faţă, hotărârea instanţei de apel le respectă.

În cauza de faţă, Înalta Curte observă că, în analiza sa, instanţa de apel a făcut un examen amănunţit al tuturor elementelor probatorii, dar şi al susţinerilor părţilor pentru a stabili situaţia de fapt din cauză, situaţie ce nu poate fi repusa în discuţie în calea extraordinara a recursului. Astfel, se constată că nu există nicio contradicţie în expunerea argumentelor instanţei de apel, aceasta procedând la examinarea şi interpretarea probatoriului si, pe cale de consecinţă, la stabilirea situaţiei de fapt. Că recurenţii sunt nemulţumiţi de rezultatul acestei analize nu este un motiv suficient care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din analiza deciziei recurate se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată, în sensul că hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conţinând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac, neexistând contradicţii ori motive străine de natura pricinii în cuprinsul considerentelor.

Recurenţii nu au explicat in niciun mod pretinsa nemotivare a hotărârii atacate, ci doar au redat fragmente întregi din aceasta hotărâre, invocând formal prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Prin urmare, în condiţiile în care nu s-a demonstrat că există considerente contradictorii, străine de natura cauzei sau neconcordanţa între acestea şi soluţia din decizia instanţei de apel, iar argumentele recurentului vizează aspecte ce ţin de fondul litigiului, criticile subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vor fi înlăturate.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. Aşa fiind, motivarea trebuie să fie coerentă, clară şi lipsită de ambiguităţi şi de contradicţii. Ea trebuie să permită urmărirea unui raţionament care a condus judecătorul la aceasta, de natură a susţine şi justifica soluţia adoptată.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, la pronunţarea hotărârii recurate, instanţa de apel a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor invocate de părţi, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii, decizia fiind dincolo de orice critică de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cel de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularităţi de ordin procedural şi care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ. Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se pot include mai multe neregularităţi de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părţi, nesemnarea cererii reconvenţionale, nesocotirea principiilor publicităţii, oralităţii, contradictorialităţii etc. Casarea unei hotărâri în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine în condiţii diferite, după cum este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, cu alte cuvinte, după cum suntem în prezenţa unei nulităţi absolute sau a uneia relative.

Nici critica întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, nu poate fi primita.

Recurenţii-reclamanţi nu indică în mod concret normele de procedură ce ar fi fost încălcate de instanţa de apel în soluţionarea apelului său. În motivele de recurs se face vorbire despre modul în care instanţa de apel, într-un alt complet, a soluţionat cererea de recuzare, prin încheierea de la 10.03.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, recurenţii fiind nemulţumiţi de faptul că au fost sancţionaţi cu o amenda judiciara in cuantum de 500 RON. S-a mai făcut trimitere la masurile dispuse de instanţa de apel prin încheierea de la data de 2 martie 2020, fără sa se indice in mod clar vreo normă de procedură încălcată şi să se explice în ce măsură această încălcare atrage sancţiunea nulităţii.

Or, dezlegarea data de instanţa de apel nu constituie per se o încălcare a dispoziţiilor legale, în sensul pretins de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. si invocate de recurenţi, în condiţiile în care nulitatea reprezintă principala sancţiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispoziţiilor legale.

Recurenţii reclamanţi sunt, însă, în fapt, nemulţumiţi de raţionamentul logico-juridic expus de instanţa de apel, nefiind în măsură să demonstreze încălcarea vreunei norme de procedura, fie ea imperativa sau dispozitiva, care să atragă incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Se constată, astfel, că instanţa de apel în virtutea efectului devolutiv a procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, în raport de normele legale incidente şi de întregul probatoriu administrat în cauză.

Astfel, s-a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată de către apelanţii reclamanţi a vizat obligarea în solidar a intimatelor pârâte la plata sumei de 50.000.000 RON daune morale, prejudiciu nepatrimonial, din care 49.000.990 RON pentru vătămarea adusă dreptului la onoare, reputaţiei, demnităţii umane - persoanelor fizice, respectiv administratorul societăţii comerciale S.C. B. S.R.L, fiindu-i afectată inclusiv şi capacitatea managerială, şi în sumă de 1 leu daune pentru afectarea imaginii persoanei juridice B. S.R.L, cu obligarea pârâţilor la publicarea integrală a hotărârii de sancţionare, sub titlul "Anunţ patrimonial" pe cheltuiala lor în cotidienele centrale.

Instanţa a procedat la încuviinţarea şi administrarea probelor analizând, pe fond, cele patru condiţii pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: săvârşirea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita şi prejudiciu, precum şi vinovăţia, în conformitate cu prevederile art. 1349 alin. (1) şi (2) C. civ.

Instanţa de apel a apreciat, astfel, că pentru a putea obţine despăgubirile solicitate, în primul rând, reclamanţii trebuiau să facă dovada faptelor ilicite săvârşite de pârâte care să conducă la vătămarea dreptului la onoarea, a reputaţiei, demnităţii umane, diminuarea capacităţii manageriale, producerea unei imagini negativă a societăţii comerciale în circuitul economic, însă, din analiza probatoriului administrat instanţa de apel a constatat că această condiţie nu este îndeplinită, după cum a reţinut şi prima instanţă. Aşadar, deşi reclamanţii au solicitat daune morale determinate de conduita pârâtelor în contextul soluţionării dosarului nr. x/2007, aceştia nu au făcut dovada existentei unor afirmaţii denigratoare, ofensatoare, care să depăşească limitele libertăţii de exprimare şi astfel să prejudicieze demnitatea reclamantului persoană fizică.

Or, într-adevăr, aşa cum au învederat şi intimatele prin întâmpinările depuse, recurenţii erau obligaţi nu numai să menţioneze în cadrul recursului care dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. sunt incidente în cauză, ci şi să demonstreze de ce este aplicabil respectivul motiv, însă nu au făcut acest lucru, rezumându-se să invoce doar în mod formal dispoziţiile art. 488 pct. 5 si 6 C. proc. civ.

În realitate, în motivarea recursului, se reiau toate aspectele de fapt invocate prin cererea de chemare în judecată în faţa primei instanţe şi sunt criticate instanţele de fond cu privire la modul în care s-au pronunţat asupra unor probe respingându-le şi pentru modul în care au apreciat probatoriul administrat, susţinerile recurenţilor vizând, în realitate, temeinicia hotărârii pronunţate, si nu legalitatea acesteia, urmărindu-se o reantamare a fondului.

Prin urmare, faptul că soluţia criticată nu coincide cu modul în care recurenţii şi-au structurat argumentaţia, încercând, practic, în recurs să repună în discuţie chestiunile de fapt tranşate de instanţa de apel, nu constituie un motiv de nelegalitate care să conducă la casarea deciziei recurate, în lipsa unor susţineri clare şi aplicate în concordanta cu motivele de recurs invocate.

Faţă de cele expuse mai sus, reţinând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe toate aspectele invocate de recurenţi, Înalta Curte constată ca recursul nu este fondat, urmând a îl respinge ca atare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 237 din 16 martie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2021.