Creditor’s recusal appeal for judge’s lack of insolvency specialization dismissed as unfounded, preserving challenged ruling.

Şedinţa publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 5026 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019, s-au respins ca neîntemeiate contestaţiile la tabelul definitiv publicat în BPI nr. 13475 din 8 iulie 2019 formulate de creditoarea A. S.R.L. şi debitoarea B. S.R.L. prin administratorul special C. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.., s-a admis în parte contestaţia la tabelul definitiv publicat în BPI nr. 13475 din 8 iulie 2019 formulată de creditorul E. în contradictoriu cu debitoarea debitoarea B. S.R.L. prin lichidator judiciar D.., s-a dispus înscrierea creditoarei A. S.R.L. la masa credală a debitoarei B. S.R.L. cu suma de 677.907,17 RON în categoria creanţelor garantate, în limita valorii de piaţă a acţiunilor şi conform art. 103 în categoria creanţelor chirografare prevăzute de art. 161 pct. 10 lit. b) din Legea nr. 85/2014 şi s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de creditorul E. de înlăturare de la masa credală a creditoarei A. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel A. S.R.L. şi B. S.R.L. prin administratorul special C..

La termenul de la 28 noiembrie 2019, E. a invocat excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată din care făcea parte domnul judecător F., arătând că acesta nu avea specializarea necesară pentru a face parte din complet, în sensul dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. Faţă de faptul că acesta nu a înţeles să se abţină, E. a formulat cerere de recuzare a domnului judecător F., susţinând existenţa motivului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ., iar instanţa a dispus înaintarea cererii de recuzare completului competent în vederea soluţionării. Prin încheierea de şedinţă din 28 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţie nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată pentru nespecializarea preşedintelui completului de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins cererea de recuzare privind pe domnul judecător F..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs E., solicitând admiterea căii de atac formulate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că dosarul nr. x/2019 face parte din dosarul de insolvenţă al B. S.R.L. şi are ca obiect contestaţiile la tabelul definitiv publicat în BPI nr. 13475 din 8 iulie 2019, formulate de creditoarea A. S.R.L. şi de debitoarea B. S.R.L. prin administratorul special C. în contradictoriu cu debitoarea B. S.R.L. prin lichidatorul judiciar D.. Arată că în cadrul apelului a invocat excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată din care făcea parte domnul judecător F. întrucât acest magistrat nu era specializat în soluţionarea litigiilor de insolvenţă şi că această excepţie a fost soluţionată la 28 noiembrie 2019 de completul format din domnul judecător F. şi doamna judecător G., înainte de a fi soluţionată cererea de recuzare. Menţionează că cererea de recuzare a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 3 decembrie 2019 de completul format din doamna judecător G. şi doamna judecător H.. În opinia recurentului, au fost încălcate dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 43 alin. (2) C. proc. civ. deoarece, faţă de respingerea excepţiei nelegalei compuneri a completului, doamna judecător G. era obligată să se abţină de la soluţionarea cererii de recuzare.

Autorul căii de atac afirmă că din considerentele încheierii recurate rezultă că instanţa a soluţionat excepţia nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată, şi nu cererea de recuzare formulată de acesta, motivarea fiind străină de natura cauzei.

Mai invocă şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor prevăzute de art. 6 alin. (1) C. proc. civ., de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ., arătând că prin respingerea cererii de recuzare, curtea de apel nu a asigurat toate garanţiile unui proces echitabil. Precizează că în dosarul nr. x/2017 acelaşi judecător a formulat declaraţie de abţinere de la soluţionarea excepţiei nelegalei compuneri sau constituiri a completului de judecată, iar această declaraţie a fost admisă, excepţia fiind soluţionată de un complet cu o compunere diferită.

Recurentul a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatele A. S.R.L. şi B. S.R.L. prin administrator special C. au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs şi a întâmpinărilor depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reţinut că recursul declarat în cauză este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 februarie 2022 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul E. împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă şi s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la 30 martie 2022.

La termenul de la 30 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus amânarea judecării cauzei la 25 mai 2022, faţă de lipsa de procedură cu intimatele B. S.R.L. prin administrator special I. şi prin lichidator judiciar J..

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la excepţia nulităţii recursului, instanţa supremă, constatând că din cererea de recurs se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Referitor la cererea de recurs, Înalta Curte reţine că, deşi recurentul a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., criticile formulate se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din acelaşi cod şi că autorul căii de atac nu a dezvoltat argumente care să justifice încălcarea sau greşita aplicare a normei de drept material.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurentul susţine că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare a aplicat greşit dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi ale art. 43 alin. (2) C. proc. civ. întrucât autorul căii de atac invocă aceste argumente cu privire la doamna judecător G., susţinând că aceasta se afla într-un caz de incompatibilitate relativă, care ar fi împiedicat-o să soluţioneze cererea de recuzare.

Conform prevederilor art. 44 şi art. 45 C. proc. civ., incompatibilitatea absolută, reglementată de art. 41 din acelaşi cod, poate fi invocată în orice stare a pricinii, dar incompatibilitatea relativă, reglementată de art. 42 C. proc. civ., poate fi invocată în faţa instanţei de recurs numai de partea care a formulat o cerere de recuzare, dar aceasta a fost respinsă sau curtea de apel a omis să se pronunţe asupra ei.

Dispoziţiile art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375 din 17 decembrie 2015 stabilesc că în situaţia în care recuzarea se referă la o parte din membrii completului de judecată, incidentul procedural va fi soluţionat de către un complet constituit prin includerea judecătorului care figurează în planificarea de permanenţă, păstrându-se astfel celălalt membru al completului de judecată.

Faţă de aceste prevederi legale, recurentul E. avea posibilitatea de a o recuza pe doamna judecător G., invocând incompatibilitatea determinat de faptul că doamna judecător G. a făcut parte şi din completul care, la 28 noiembrie 2019, a respins excepţia nelegalei compuneri/constituiri a completului şi din completul care, la 13 decembrie 2019, a respins cererea de recuzare a domnului judecător F.. Deoarece recurentul nu a formulat cerere de recuzare a doamnei judecător G., instanţa de recurs nu poate avea în vedere criticile referitoare la incompatibilitatea judecătorului învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a domnului judecător F., ulterior pronunţării încheierii din 3 decembrie 2019.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanţa supremă va înlătura criticile prin care se arată că încheierea recurată conţine o motivare străină de natura cauzei întrucât curtea de apel a reţinut că motivul invocat de petent prin cererea de recuzare, respectiv lipsa specializării judecătorului, nu se circumscrie prevederilor art. 42 alin. (1). pct. 2 sau pct. 13 C. proc. civ., indicate de petent. Existenţa unui interes în legătură cu pricina care se judecă şi existenţa altor elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului reprezintă cazuri de incompatibilitate relativă, menţionate limitativ de lege. A mai reţinut curtea de apel că modalitatea de constituire/compunere a completului de judecată este reglementată de lege, expunând o serie de argumente şi temeiuri legale în susţinerea acestui considerent. Nu se poate reţine că instanţa de apel a motivat soluţia de respingere a excepţiei nelegalei compuneri a completului de judecată, şi nu soluţia de respingere a cererii de recuzare, întrucât prin raţionamentul construit, curtea de apel a demonstrat de ce specializarea judecătorului nu este motiv de incompatibilitate în sensul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) C. proc. civ. şi de ce nu poate justifica admiterea unei cereri de recuzare.

Înalta Curte reţine că încheierea recurată cuprinde motivele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia de respingere a cererii de recuzare, fiind astfel respectate exigenţele motivării impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Instanţa supremă va înlătura criticile prin care se susţine că încheierea recurată încalcă prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil prin nesancţionarea lipsei de imparţialitate a judecătorului raportat la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 2 şi pct. 13 C. proc. civ. întrucât recurentul reiterează argumentele legate de incompatibilitatea judecătorului F. de a soluţiona excepţia nelegalei compuneri/constituiri a completului de judecată din cauza lipsei specializării acestuia, argumente cărora Înalta Curte le-a răspuns deja în considerentele precedente. Referinţele jurisprudenţiale menţionate de recurent nu justifică reformarea încheierii recurate întrucât autorul căii de atac nu formulează veritabile critici de nelegalitate, ci menţionează, cu titlu de practică judiciară, o situaţie dintr-un alt dosar în care a fost parte.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul E. împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul E. împotriva încheierii din 3 decembrie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2022.