Inadmissibility of cassation in social security cases barred by statutory limit to appeal

Şedinţa publică din data de 24 mai 2022

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2020 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara la recalcularea drepturilor de pensie, începând cu luna noiembrie 2020, prin valorificarea veniturilor din adeverinţa nr. x din 29.10.2020 eliberată de B. S.R.L., în sensul de a include în calcul şi sumele reprezentând veniturile realizate, în care sunt incluse totalitatea sporurilor şi a stimulentelor băneşti de care a beneficiat pentru perioada iulie 1981 - aprilie 1990, sume care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă, dar pentru care s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale şi pensia suplimentară, dar care nu au fost incluse în calculul iniţial al pensiei.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să emită o nouă decizie de pensie, rectificativă, în care să includă şi veniturile brute/salariile brute pentru perioada iulie 1981 - aprilie 1990, rezultate din adeverinţa menţionată mai sus.

Prin sentinţa civilă nr. 493 din 31 martie 2021, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, s-a admis acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a fost obligată pârâtă la emiterea unei decizii prin care să recalculeze drepturile de pensie aparţinând reclamantului prin valorificarea veniturilor reprezentând venituri brute pentru perioada iulie 1981 - aprilie 1990, conform adeverinţei nr. x din 29.10.2020 emisă de B. S.R.L., începând cu data de 01.12.2020. De asemenea, pârâta a fost obligată la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

2. Împotriva acestei decizii a formulat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, prin care a solicitat schimbarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii.

Prin decizia civilă nr. 1682 din 10 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâtă, a fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că a fost admisă în parte cererea reclamantului şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta să valorifice veniturile brute realizate de reclamant în iunie- septembrie 1983 şi martie 1984, conform adeverinţei nr. x din 29.10.2020, eliberată de B. S.R.L.

De asemenea, a fost respinsă în rest acţiunea.

3. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivare, recurentul susţine că instanţa de apel nu a stăruit în aflarea adevărului în ceea ce priveşte solicitarea acestuia de recalculare a drepturile de pensie prin valorificarea veniturilor reprezentând venituri brute pentru perioada iulie 1981 - aprilie 1990, conform adeverinţei nr. x din 29.10.2020, emisă de B. S.R.L., începând cu data de 01.12.2020.

Recurentul invocă în susţinerea motivelor de recurs prevederile art. 52 alin. (1) din Constituţia României.

La 21 februarie 2022 intimata Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii extraordinare de atac ca inadmisibilă în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul a formulat la 9 martie 2022 răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului şi admiterea acestuia.

Cauza a fost înregistrată la 25.01.2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 9 martie 2022, s-a fixat termen de judecată la 24 mai 2022.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul formulat împotriva unei decizii pronunţate în apel, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale, prin care se solicită recalcularea drepturilor de pensie şi emiterea unei noi decizii rectificative.

Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" iar conform art. 153 din acelaşi act normativ "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii".

De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Prin urmare, instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind drepturi de asigurări sociale, decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, fiind incident principiul legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1682/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1682/2021 din 10 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.