Pension CASS Deduction Dispute; Appeal Peremption for One-Year Inactivity During Suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appellant’s appeal lapsed (perimat), rendering the Court of Appeal’s 2014 decision rejecting her cancellation action irrevocable and leaving the original lower court ruling that dismissed her pension claims in force. The dispute involved a civil claim challenging the Social Security House’s deduction of a 5.5% social health insurance contribution from the appellant’s pension and the refusal to refund amounts withheld between 2011 and 2012. Relying on Articles 248 and 312 of the Civil Procedure Code, the court determined that the appeal remained dormant for more than one year due to the appellant’s inaction following the 2020 suspension of the trial for non-compliance with procedural deadlines, triggering the statutory sanction of lapse which operates as a presumption of withdrawal due to lack of persistence.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ; Pension CASS Deduction Dispute; Appeal Peremption for One-Year Inactivity During Suspension: Prin încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenta A. conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 24 mai 2022
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 25.04.2012 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII -a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2012, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti să înceteze a calcula şi reţine cota CASS de 5,5% din întregul cuantum al pensiei începând cu luna aprilie 2012 şi să restituie sumele reţinute fără titlu în perioada ianuarie 2011 - martie 2012, indexate cu rata inflaţiei până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.
Prin sentinţa civilă nr. 10956 din 06.12.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a-VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012, s-a respins acţiunea formulată de reclamantă.
2. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A. prin care a solicitat admiterea acestuia iar, prin decizia civilă nr. 2188 din 31.03.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012, s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantă, pentru nemotivarea în termen.
3. Împotriva acestei decizii, la data de 03.04.2014, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 şi 318 din C. proc. civ. de la 1865.
Prin decizia civilă nr. 2960 din 24.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014, a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia în anulare declarată de recurentă.
4. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 4-9 C. proc. civ. de la 1865, prin care a susţinut, în esenţă, că acţiunea a fost respinsă prin încălcarea dreptului la apărare al acesteia şi în consecinţă solicită admiterea recursului.
Prin decizia nr. 35 din 24 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost disjunsă cererea de recurs, formându-se pe rolul aceleiaşi instanţe dosarul nr. x/2020.
Prin decizia nr. 56 din 09.09.2020, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea cererii de recurs şi în consecinţă a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
5. Cauza a fost înregistrată la 5 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2020.
Prin încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de recurenta A. conform dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. de la 1865.
Prin rezoluţia din 30 martie 2022, având în vedere referatul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375 din 17 decembrie 2015, s-a stabilit termen de judecată la 24 mai 2022, cu citarea părţilor cu menţiunea discutării perimării cererii de recurs.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, a luat în examinare, cu prioritate, excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:
Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în vigoare la data formulării acţiunii, "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedura urma să fie îndeplinit din oficiu" iar, potrivit alin. (2) "termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată".
Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an.
Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, respectiv 8 decembrie 2020.
Înalta Curte constată că prin încheierea de şedinţă din 8 decembrie 2020 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. de la 1865.
În considerarea celor ce preced, se constată că de la momentul suspendării şi până în prezent a trecut un termen mai mare de 1 an, iar recurenta nu a efectuat niciun act în vederea judecării recursului.
Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii, mai mult de 1 an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 249-250 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 248 şi art. 252 din acelaşi cod, va constata perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 2960 din 24 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 2960 din 24 aprilie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2014.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 mai 2022.