Negative jurisdiction conflict resolved in consumer contract litigation: jurisdiction allocated to consumer's domicile due to nullity of pre-dispute clause

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuş sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L. şi C. să se constate caracterul abuziv şi implicit să se constate nulitatea absolută a clauzei conţinută de art. 1.9 din capitolul "termeni şi condiţii generale" prin care se stabileşte obligaţia reclamantei să achite pârâtei penalităţi în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi calendaristică, pentru sumele datorate în baza contractului nr. x/10.12.2014, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000 şi ale Legii nr. 296/2004, iar în probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În data de 19.10.2021 pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Beius, exceptia autoritatii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată.

În motivarea excepţiei, a precizat pârâta că sunt incidente dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., iar potrivit art. 9 din contractul încheiat între părţi, competenţa soluţionării litigiilor revine instanţelor de judecată de pe raza Municipiului Bucureşti, şi că, din moment ce competenţa a fost stabilită prin contract, nu mai este incidentă competenţa alternativă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 din C. proc. civ., Decizia ANCOM nr. 158/2015, art. 4 şi următoarele din Legea nr. 193/2000, art. 14 alin. (2) din C. civ., iar în probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin sentinţa civilă nr. 963/24.11.2021, pronunţată de Judecătoria Beiuş a fost admisă excepţia necompentenţei teritoriale şi s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei s-a precizat faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 107 şi art. 126 C. proc. civ. şi ale art. 9 din contractul încheiat între părţi, în sensul că prin contractul de prestări servicii părţile au convenit asupra instanţei competente aceasta fiind Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Prin sentinta nr. 3871 din 14.04.2022 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş. A fost constatată existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Beiuş. S-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit art. 113 alin. (1) pct. 8 în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Totodată, potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă. Potrivit alin. (2), în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

Fiind vorba de un litigiu având ca obiect protecţia drepturilor consumatorilor clauza inserată la art. 9 din contract este considerată nescrisă, iar pârâta nu se poate prevala de ea pentru a atrage compentenţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Cum reclamantul are alegerea între mai multe instanţe compentente, în speţă fiind vorba de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, competentă în temeiul art. 107 al 1 C. proc. civ. şi Judecătoria Beiuş, competentă în temeiul dispoziţiilor art. 113 al 1 pct. 8 C. proc. civ., iar reclamanta a ales să introducă acţiunea la această din urmă instanţă, competenţa aparţine Judecătoriei Beiuş.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă şi Judecătoria Beiuş s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă.

Litigiul are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, prin urmare este un litigiu cu consumatorii.

Prin clauza stipulată la art. 9 din contractul încheiat de părţi s-a prevăzut că, litigiile care decurg sau sunt în legătură cu contractul, vor fi soluţionate de instanţele de judecată aflate în raza teritorială a Municipiului Bucureşti.

Potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

În cauză, se constată că nu poate fi invocată clauza atributivă de competenţă inserată în contractul părţilor, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de credit, iar nu după naşterea dreptului la despăgubire, cum impune textul de lege în mod imperativ. În consecinţă, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite.

Conform dispoziţiilor de drept comun, regula în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, potrivit art. 113 pct. 8 C. proc. civ., în afara de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Norma citată este o normă de protecţie a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanţa judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază teritorială de competenţă domiciliază) această normă de competenţă fiind o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor. Or, prin declinarea competentei teritoriale în favoarea instanţei de la sediul profesionistului, aceasta prevedere legală a fost golită de conţinut.

Astfel, se reţine că în această materie s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având alegerea între două sau mai multe instanţe simultan competente, conform art. 116 C. proc. civ.. Odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă de competentă, respectiva instanţă este legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

În cauză, în exercitarea dreptului prevăzut de art. 116 C. proc. civ., reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Beiuş, ca instanţă de la domiciliul său.

În raport de considerentele mai sus arătate, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 126 alin. (2) raportat la art. 135 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuş.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2022.