Competence for payment order over unpaid accommodation services assigned to creditor's seat court

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 28.10.2021 sub nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună emiterea unei ordonanţe de plată care să oblige debitoarea la plata sumei de 21.199,55 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate conform facturii nr. x din 20 ianuarie 2019 şi a facturii nr. x/21.02.2019.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1013-1024 C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Jiu, în raport cu dispoziţiile art. 132, art. 1016 raportat la art. 107 C. proc. civ., solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 6720/03.11.2021 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, secţia Civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi declinată competenţa de solutionare a cererii de emitere a ordonanţei de plată, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Instanţa a reţinut că reclamanta se prevalează de o înţelegere verbală, contestată de către debitoare, astfel încât în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, deşi există unele situaţii în care, pe lângă instanţa de la domiciliul sau, după caz, sediul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe, instanţa a reţinut că, în cauză, nu este aplicabil niciun caz de competenţă teritorială alternativă, motiv pentru care competenţa se stabileşte prin raportare la sediul pârâtei la momentul formulării cererii, ca regulă de drept comun.

Având în vedere că sediul pârâtei se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti şi faptul că, în speţă, nu se poate reţine incidenţa vreunei norme legale care să atragă vreo competenţă specială, instanţa a apreciat că nu este competentă teritorial în soluţionarea cauzei, ci Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, care, prin sentinţa nr. 2370 din 09.03.2022, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinatat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 135 C. proc. civ., şi a dispus înaintarea dosarului cauzei Înaltei Curti de Casaţie si Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivarea acestei soluţii, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă ordonanţă de plată privind dreptul de creanţă afirmat de creditoare reprezentând valoarea totală a facturilor emise şi neachitate de către debitoare.

Pârâta a declarat prin întâmpinare că au existat raporturi juridice anterioare între părţi, iar una dintre facturi a fost achitată, fapt ce determină concluzia că locul prestării serviciilor menţionate de către reclamanta creditoare a fost în comuna Turcineşti, jud. Gorj.

Creanţa invocată de creditoare reiese din facturile ataşate la dosar în cuprinsul cărora există menţiunea că au fost prestate servicii de cazare la sediul creditorului din localitatea Turcineşti, jud. Gorj, aspect necontestat, în esenţă, de către debitor.

Din cuprinsul adeverinţei nr. x/25.01.2022, emisă de Primăria Comunei Turcineşti reiese că în această localitate s-au executat lucrări de reabilitare ale sediului Primăriei comunei Turcineşti, jud. Gorj, în baza contractului de execuţie lucrări nr. x/06.06.2018 încheiat cu debitorul, iar pe perioada derulării contractului, cazarea salariaţilor societăţii B. S.R.L. a fost asigurată de A. S.R.L., la recomandarea acestora.

Aşadar, deşi debitoarea susţine că între părţi nu a intervenit încheierea unui contract, aceasta recunoaşte o factură anterioară pe care a şi achitat-o, în consecinţă rezultă cu evidenţă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 1270 din C. civ. raportate la dispoziţiile art. 1240 din C. civ.

Cu toate acestea, în speţă se invocă neîndeplinirea unei obligaţii a debitorului, respectiv obligaţia de plată a preţului, cu privire la care C. civ. conţine prevederi exprese referitoare la locul plăţii.

Art. 1.494 C. civ. prevede că, în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor: a) obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii.

Prin urmare, deşi se susţine că părţile nu au prevăzut în contract un loc de executare a obligaţiilor, din dispoziţiile legale citate reiese că obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul/sediul creditorului de la data plăţii.

Aşadar, destinatarul obligaţiei de plată a preţului serviciilor prestate (creditorul din prezenta cauză) are sediul în comuna Turcineşti, jud. Gorj, iar locul executării acestei obligaţii este la sediul creditorului, în speţă nefiind încheiată o convenţie de alegere de competenţă.

În consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 1494 alin. (1) din C. civ., locul executării obligaţiei se poate stabili atât potrivit naturii prestaţiei, cât şi în temeiul prevederilor legale menţionate, iar părţile nu şi-au manifestat voinţa în sensul alegerii instanţei pentru soluţionarea litigiilor izvorâte din acest contract, fiind aplicabile dispoziţiile art. 113 pct. 3 coroborate cu cele ale art. 116 C. proc. civ. şi art. art. 1494 alin. (1) C. civ., Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti nefiind competentă să soluţioneze prezenta cauză.

În conformitate cu prevederile art. 135 C. proc. civ., s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curti de Casaţie si Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispoziţiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1013-art. 1024 C. proc. civ. care reglementează procedura ordonanţei de plată.

Potrivit art. 1016 C. proc. civ., dacă debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Instanţa rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul îşi schimbă domiciliul sau sediul.

Conform art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Art. 113 C. proc. civ. alin. (1) pct. 3. prevede că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, iar potrivit alin. (2), când pârâtul exercită în mod statornic, în afara domiciliului său, o activitate profesională ori o activitate agricolă, comercială, industrială sau altele asemenea, cererea de chemare în judecată se poate introduce şi la instanţa în circumscripţia căreia se află locul activităţii respective, pentru obligaţiile patrimoniale născute sau care urmează să se execute în acel loc.

Creanţa invocată de creditor rezultă din facturile aflate la dosar în cuprinsul cărora există menţiunea că au fost prestate servicii de cazare la sediul creditorului din localitatea Turcineşti, jud. Gorj.

Conform art. 1494 alin. (1) lit. a) C. civ. privind locul plăţii, în lipsa unei stipulaţii contrare ori dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor obligaţiile băneşti trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plăţii.

În acest context devin incidente dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente "instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiei, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract."

Cum în cauză locul executării obligaţiei, respectiv plata sumei de bani, considerată de reclamantă ca fiind datorată de pârâtă, se află la sediul creditoarei reclamante din localitatea Turcineşti, jud. Gorj, instanţa competentă teritorial în soluţionarea pricinii este Judecătoria Târgu Jiu.

Având în vedere că în cauză competenţa teritorială este alternativă, iar reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune între mai multe instanţe deopotrivă competente, fiind învestită Judecătoria Târgu Jiu, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2022.