Delictual liability for unpaid water services in pre-contractual phase: appellate decision quashed and case remanded

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17 ianuarie 2020, reclamata Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale HIDROELECTRICA S.A.. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. Alba a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtei, la plata către reclamantă a sumei de 729.290,93 RON, la care se adaugă TVA, reprezentând prejudiciul cauzat subscrisei, respectiv contravaloarea energiei electrice ce ar fi fost produsa de Hidroelectrica cu apa captata de către A. S.A. din amenajarea hidroenergetica a râului Sebeş, pe perioada 01.01.2019-31.10.2019; să dispună obligarea pârâtei la actualizarea sumelor menţionate la petitul 1 cu indicele de inflaţie, de la data scadentei fiecărei obligaţii lunare de plata, până la data plaţii efective; (suma reprezentând actualizarea cu indicele de Inflaţie, calculata pana la data de 30.11.2019, este de 9.881,11 RON, conform notei de calcul anexate); să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 729.290.93 RON, de la data scadentei flecarei obligaţii lunare de plata, până la data plăţii efective; (suma reprezentând dobânda legala, calculata pana la data de 30.11.2019, este de 38.393,80 RON; să dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1386 alin. (1) şi (2), art. 1531 C. proc. civ. care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Prin sentinţa civilă nr. 767/2020 din 20.05.2020 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Prin încheierea nr. 49/COM/2020, tribunalul a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A. S.A. ALBA, în contradictoriu cu chemata în garanţie Administraţia Naţională "Apele Române" Administraţia Bazinală de Apă Mureş.

Prin sentinţa administrativă nr. 79/COM/2020 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice În Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. în contradictoriu cu pârâta A. S.A. ALBA. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 582.238,371 RON (sumă calculată la un tarif de 39 RON/1000 mc) la care se adaugă TVA, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei pe perioada 01.01.2019 - 31.10.2019, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflaţie calculat de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 582.238,371 RON, dobândă calculată de la data scadenţei fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective. A fost obligată pârâta A. S.A. ALBA la plata în favoarea reclamantei a sumei de 9427 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru aferentă valorii creanţei admise. A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată. A fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta SPEEH Hidroelectrica S.A. Bucureşti cât şi A. S.A. Alba.

Prin decizia nr. 344/2021 din 5 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă a fost admis apelul declarat de pârâta A. S.A. Alba împotriva sentinţei administrative nr. 79/COM/2020 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2020. A fost respins apelul declarat de reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. Bucureşti şi, în consecinţă, a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că a fost respinsă în tot cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SPEEH Hidroelectrica S.A. Bucureşti împotriva pârâtei Societatea A. S.A. Alba şi a fost înlăturată obligarea pârâtei de la plata sumei de 582.238,371 RON prejudiciu, dobânzi şi a cheltuielilor de judecată. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 4713,69 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei nr. 344/2021 din 5 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a formulat recurs reclamanta Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A.

Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. susţinând că instanţa de apel a dat o interpretare greşită normelor de drept material în ceea ce priveşte temeiul de drept invocat în acţiune respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 şi 1531 din C. civ., deoarece a reţinut că în cauză nu este aplicabilă răspunderea civilă delictuală.

Recurenta afirmă că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1349 şi 1357 C. civ. deoarece părţile se aflau într-o perioadă precontractuală, intimata nerespectând regulile de conduită şi săvârşind astfel o faptă ce a cauzat prejudiciu reclamantei.

Deşi s-a învederat faptul că la o anumită dată, respectiv 31.12.2018 între părţi a existat un contract, iar părţile au încheiat unul nou începând cu data de 1.11.2019, instanţa de apel a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciul care formează obiectul acţiunii şi care constă în contravaloarea energiei electrice pe perioada 1.01.2019-31.10.2019.

Instanţa de apel nu a analizat corect elementele răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită, prejudiciu şi legătura de cauzalitate deoarece a reţinut că nu există fapta ilicită a intimatei întrucât aceasta ar fi îndreptăţită să utilizeze apa brută pentru nevoile populaţiei, conform art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 107/1996.

Recurenta arată că intimata avea abonament de utilizare a resurselor de apă din apă de suprafaţă sau subterane, iar nu din acumulările Hidroelectrica S.A.. Pentru a preleva apa din acumulările aparţinând recurentei intimata are nevoie de acordul acesteia şi are obligaţia de a plăti contravaloarea energiei electrice ce ar fi produsă de Hidroelectrica S.A.. Neîntreruperea furnizării apei de către recurentă a fost determinată nu de faptul că intimata ar fi îndreptăţită să utilizeze apa brută pentru nevoile populaţiei ci pentru a nu fi create consecinţe sociale.

Instanţa de apel nu a ţinut cont nici de prevederile art. 53 alin. (3) şi 56 alin. (2) din Legea nr. 107/1996 care deşi acordă prioritate populaţiei în privinţa acoperii cerinţelor de apă, recunosc şi dreptul la despăgubiri al utilizatorilor de ape.

Instanţa de apel nu a luat în considerare prevederile Anexei nr. 2 art. 2 din ordinul MAP nr. 891/2019 privind aprobarea procedurii şi competenţelor de emitere, modificare, retragere şi suspendare temporară a autorizaţiilor de gospodărire a apelor.

Astfel, serviciile de captare a apei prestate de recurentă precum şi captarea apei de către intimată s-au realizat ca urmare a unor note de negociere, convenţii, toate acestea fiind încheiate cu respectarea condiţiei de plată către recurentă.

În cauză au fost interpretate greşit şi dispoziţiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 241/2006 din care rezultă că intimata are dreptul să capteze apa brută din surse de suprafaţă dar nu şi dreptul de a capta apa din investiţiile şi acumulările unor amenajări hidroenergetice aparţinând Hidroelectrica S.A.

Recurenta arată că fapta ilicită este prelevarea de către intimată fără acord a apei cauzând astfel un prejudiciu constând în contravaloarea energiei electrice ce ar fi fost produsă de Hidroelectrica S.A. cu apa captată de către intimată.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că decizia atacată cuprinde motive contradictorii cu privire la natura cauzei.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva art. 483 alin. (3) C. proc. civ. îl va admite pentru considerentele care urmează:

Recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a susţinut că decizia atacată cuprinde motive contradictorii cu privire la natura cauzei deoarece instanţa a concluzionat greşit că pârâta nu datorează despăgubiri, deşi aceasta a recunoscut utilizarea apei.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta a arătat că instanţa de apel a dat o interpretare greşită normelor de drept material în ceea ce priveşte temeiul de drept invocat în acţiune respectiv art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 şi 1531 din C. civ., reţinând că, în cauză, nu este aplicabilă răspunderea civilă delictuală.

Raportat la faptul că ambele motive de recurs vizează calificarea greşită a naturii răspunderii civile deduse judecăţii, Înalta Curte va analiza cu prioritate modul de aplicare a dispoziţiilor legale invocate drept temei al acţiunii.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat plata unor despăgubiri aferente perioadei 1.01.2019-31.10.2019 în care, deşi părţile au continuat o relaţie contractuală anterioară, nu au încheiat în mod formal un nou contract.

Pentru perioada menţionată, pârâta din prezenta cauză nu a achitat nicio sumă de bani aferentă prestării de către reclamantă a serviciului de captare a apei din amenajarea hidroenergetică a râului Sebeş, părţile neajungând la un acord cu privire la tariful de servicii furnizare apă pentru acest interval de timp.

În condiţiile executării serviciilor şi în lipsa unui raport contractual între părţi, în vederea recuperării prejudiciului, reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe răspunderea civilă delictuală, indicând drept temei legal art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1386 şi 1531 din C. civ.

Înalta Curte reţine că, în raport cu izvorul din care se naşte obligaţia de reparare a prejudiciului, în dreptul civil există două forme de răspundere: delictuală şi contractuală. Altfel spus, distincţia dintre răspunderea delictuală şi cea contractuală rezultă din originea obligaţiei care a fost încălcată şi a cărei nesocotire determină caracterul ilicit a acţiunii sau inacţiunii.

Răspunderea civilă delictuală reprezintă obligaţia unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă. Prin urmare, răspunderea civilă delictuală sau extracontractuală este declanşată ca urmare a cauzării unui prejudiciu printr-un fapt ilicit.

În ceea ce priveşte cauza pendinte, prejudiciul a fost creat în faza precontractuală.

Contrar temeiului legal al acţiunii care vizează răspunderea civilă delictuală, instanţa de apel a reţinut greşit că fapta pârâtei de a nu plăti tariful de servicii nu reprezintă o faptă ilicită considerând că motivele de fapt ale capătului principal al cererii de chemare în judecată subsumează, în mod greşit, răspunderii civile delictuale, aspecte ce ţin de naşterea raportului juridic pe cale convenţională, reclamanta expunând amplu negocierile dintre părţi în vederea încheierii unui nou contract de prestări servicii, după încetarea contractului încheiat între părţi.

Astfel, ignorând raporturile juridice anterioare şi apreciind greşit elementele factuale şi de drept ale cauzei, instanţa de apel a reţinut că întregul proces de formare a contractului este străin răspunderii civile delictuale întemeiate pe dispoziţiile art. 1349 şi 1357 C. civ., motiv pentru care pârâta nu ar datora despăgubirile pentru utilizarea apei.

Un astfel de raţionament încalcă principiul reparării prejudiciului reglementat de art. 1349 C. civ., deoarece, în lipsa contractului, cum este situaţia în cauză, singurul remediu juridic aflat la îndemâna părţii este reprezentat de acţiunea în răspunderea civilă delictuală.

În consecinţă, excluzând fapta pârâtei de a nu plăti tariful de servicii din sfera ilicitului pe motiv că nu a fost încheiat un contract, instanţa de apel a creat o situaţie contrară textului de lege invocat deoarece nu a recunoscut dreptul reclamantei de a i se repara prejudiciul creat prin neplata la un nivel pe care însăşi pârâta l-a acceptat.

Sunt fondate şi criticile potrivit cărora instanţa de apel nu a analizat corect elementele răspunderii civile delictuale referitoare la fapta ilicită, prejudiciu şi legătura de cauzalitate, reţinând că nu există fapta ilicită a pârâtei, aceasta fiind îndreptăţită să utilizeze apa brută pentru nevoile populaţiei, conform art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 107/1996.

Invocarea acestui text de lege nu reprezintă un argument de netemeinicie a acţiunii reclamantei întrucât scopul utilizării apei pentru nevoile populaţiei nu poate exonera pârâta de obligaţia de reparare a prejudiciului creat recurentei ca urmare a neplăţii tarifului de utilizare a apei.

În raport cu considerentele reţinute şi care impun concluzia greşitei aprecieri de către instanţa de apel a dreptului recurentei-reclamante de a solicita repararea prejudiciului aferent perioadei precontractuale (1.01.2019-31.10.2019) pe calea acţiunii în răspundere delictuală, Înalta Curte reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În rejudecarea cauzei, se vor avea în vedere susţinerile recurentei cu privire la fapta ilicită invocată, respectiv prelevarea de către pârâtă a apei fără plata tarifului de servicii în perioada 1.01.2019-31.10.2019, sens în care vor fi analizate condiţiile răspunderii civile delictuale.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale Hidroelectrica S.A. împotriva deciziei nr. 344/2021 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. ALBA, va casa decizia atacată şi va trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe de apel.

Având în vedere soluţia de casare pronunţată în cauză, cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-reclamantă vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE HIDROELECTRICA S.A. împotriva deciziei nr. 344/2021 din 05 octombrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.A. ALBA.

Casează decizia atacată şi trimite cauza pentru o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2022.