Appellate jurisdiction for public procurement contract execution disputes under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 19 mai 2021

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2019 la Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 02 aprilie 2019, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ RONA DE SUS, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.-Lider, a solicitat ca, prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 445.406 RON, precum şi a penalităţilor de întârziere de l% pe fiecare lună, calculate de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii sumei de către pârâtă, sumă reprezentând cheltuieli incluse nejustificat în situaţiile de plată aferente contractului de lucrări nr. x din 10 august 2011.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1.341 C. civ., ale O.U.G. nr. 34/2006, ale Legii nr. 98/2016 şi ale art. 223 C. proc. civ.

Prin încheierea din 08 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială procesuală, invocată de instanţă din oficiu, fiind declinată în favoarea secţiei I Civilă a Tribunalului Maramureş competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta U.A.T. Rona de Sus în contradictoriu cu pârâta S.C. A.-Lider.

Prin încheierea pronunţată la 28 octombrie 2019 în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepţia de necompetenţă materială procesuală, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta U.A.T. Rona de Sus, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. - Lider, în favoarea completurilor de litigii cu profesionişti fond ce funcţionează în cadrul secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Maramureş.

Dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 354 din 20 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta S.C. A. şi, în consecinţă:

S-a respins ca inadmisibilă acţiunea promovată de UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ RONA DE SUS în contradictoriu cu pârâta S.C. A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ RONA DE SUS, solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate şi, rejudecând, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 445.406 RON, precum şi la plata de penalităţi de întârziere de 1% pe fiecare lună, calculate de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii sumei de către pârâtă, suma reprezentând cheltuieli incluse nejustificat în situaţiile de plată aferente contractului de lucrări nr. x din 10 august 2017.

Prin decizia civilă nr. 461/2020 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-a respins apelul reclamantei, fiind păstrată în întregime sentinţa nr. 354 din 20 martie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamanta U.A.T. Rona de Sus a formulat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 497 din acelaşi cod, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta evocă dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006 pentru a susţine că, deşi plata a fost realizată după intrarea în insolvenţă a intimatei (2 noiembrie 2016), fiind vorba despre executarea unor obligaţii născute ca urmare a încheierii unui contract, data naşterii creanţei este dată de momentul la care intimata a emis factura, respectiv 21 septembrie 2016, chiar dacă plata a fost făcută la o dată ulterioară.

Menţionează recurenta că excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost admisă fără a se ţine seama, în concret, de natura obligaţiei de restituire, născută ca urmare a derulării unui contract care presupune executarea unor prestaţii succesive.

În continuare, recurenta evocă situaţia de fapt cu privire la executarea contractului de lucrări nr. x din 10 august 2011, menţionând faptul că acesta este supus dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006.

Conchide recurenta că prejudiciul suferit rezultă din atitudinea intimatei, care, schimbând furnizorul, a achiziţionat utilaje la un preţ inferior celui din oferta S.C. C. S.A., fără a ţine cont de preţul furnizorului la întocmirea facturilor către recurentă.

Apreciază că recurenta a făcut o plată nedatorată, aspect constatat şi de Curtea de Conturi.

Recursul a fost comunicat intimatei, care nu a depus întâmpinare.

La termenul din 19 mai 2021 Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă cu precădere din perspectiva motivului de recurs invocat din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Rona de Sus în contradictoriu cu pârâta S.C. A., prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă B. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 2 aprilie 2019 şi are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 445.406 RON, precum şi la penalităţi de întârziere de l% pe fiecare lună, calculate de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii sumei de către pârâtă, suma reprezentând cheltuieli incluse nejustificat în situaţiile de plată aferente contractului de lucrări nr. x din 10 august 2011, contract de achiziţii publice potrivit art. 3 lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor şi căilor de atac, aplicabil în mod unitar şi valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziţii publice, achiziţii sectoriale, concesiuni de lucrări şi concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică şi cererilor privind executarea contractelor sus-menţionate, categorie de litigii în care se include şi cererea dedusă judecăţii.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanţei cu soluţionarea cererii de chemare în judecată - 02 aprilie 2019):

"Art. 53. - (1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.

(1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante. (...)"

Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanţa de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunţării pentru un termen de 5 zile.

(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunţare şi se comunică de îndată părţilor în cauză.

(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Recursul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.

(4) Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.

(5) În cazul admiterii recursului, instanţa de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispoziţiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus-menţionate relevă faptul că, în condiţiile în care, prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanţei civile competente material să soluţioneze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluţionare a acesteia, în lipsa unor dispoziţii exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispoziţiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenţei materiale (funcţională şi procesuală) a instanţei civile competente să soluţioneze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziţii publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit şi asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar şi prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În acelaşi sens a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunţării hotărârii recurate, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020.

Pentru aceste considerente, constând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanţei potrivit dispoziţiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, pe care legea o prevedea a fi exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, şi, pe cale de consecinţă, faţă de nelegalitatea deciziei pronunţate de instanţa de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor, context în care nu va mai lua în analiză şi criticile formulate de parte prin memoriul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă U.A.T. Rona de Sus, prin primar împotriva deciziei civile nr. 461/2020 din 1 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza curţii de apel spre o nouă judecată, în completul prevăzut de lege pentru judecata recursurilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 mai 2021.