Effect of devolutive appellate review on execution contest admissibility when conviction becomes final during appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal of the convicted defendant, quashed the Court of Appeal's decision dismissing his appeal, and remanded the case for a merits review; this reverses the lower instance's denial of the execution contest. The dispute involved a "contestație la executare" challenging the legality of the defendant's continued detention, where lower courts had declared the claim inadmissible or unfounded on the grounds that the underlying criminal sentence was not yet final. The High Court held that the appellate court erred by failing to exercise its devolutive power to verify whether the sentence had become final before the date of its own ruling, noting that the sentence had indeed become final in September 2004, prior to the appellate decision. The decisive legal basis comprised Article 371(2) of the Code of Criminal Procedure regarding the appellate court's duty to examine the case on all points of fact and law, and Article 38515(2)(c) providing for the quashing and remanding of the decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen, art. 3859 alin. (3) C. proc. pen, art. 371 alin. (2) C. proc. pen; Effect of devolutive appellate review on execution contest admissibility when conviction becomes final during appeal: Motivând că sentința penală nr. 205/2002 a Tribunalului Buzău nu este definitivă și că potrivit art. 461 C. proc. pen., o contestație la executare se poate formula numai împotriva unei hotărâri de condamnare definitivă, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 710/ A din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe data de 11 iulie 2003, contestatorul condamnat A.G.C., s-a adresat Judecătoriei sectorului 4 București și a formulat o contestație la executare privind sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău, solicitând instanței că prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pentru pedeapsa de 10 ani închisoare la care a fost condamnat, Penitenciarul București nu are nici un document legal în baza căruia să-l dețină, în sensul că mandatul de arestare a fost emis ilegal de procuror care, potrivit art. 5 al C.E.D.O. nu are dreptul să aresteze.
A mai arătat contestatorul-condamnat că mandatul de arestare nu a mai fost prelungit din 30 în 30 de zile și că sentința nedefinitivă a Tribunalului Buzău este dată, cu rea-credință, pe baza unor probe false.
Prin sentința penală nr. 2772 din 10 noiembrie 2003, Judecătoria sector 4 București a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul-condamnat, cu motivarea că, până la acea dată nu s-a emis mandat de executare a pedepsei închisorii, întrucât sentința prin care a fost condamnat nu era definitivă.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul a declarat apel, care, prin decizia penală nr. 201/ A din 11 februarie 2004, a fost admis, și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv, Tribunalul București.
Prin sentința penală nr. 988 din 10 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul A.G.C., întrucât nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Nemulțumit de hotărârea instanței de fond, contestatorul-condamnat a declarat apel, susținând că este arestat nelegal, deoarece în cauză nu există mandate de arestare emise de procuror sau de către instanța de judecată.
Motivând că sentința penală nr. 205/2002 a Tribunalului Buzău nu este definitivă și că potrivit art. 461 C. proc. pen., o contestație la executare se poate formula numai împotriva unei hotărâri de condamnare definitivă, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 710/ A din 28 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul-condamnat, reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie.
Verificând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
În virtutea efectului devolutiv al apelului Curtea de Apel București, secția a II-a penală, trebuia să verifice dacă sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău nu a rămas definitivă între timp și dacă acest lucru s-a întâmplat, trebuia să soluționeze fondul cauzei.
Așa cum rezultă din adresa nr. 695 din 30 martie 2005 a Tribunalului Buzău, sentința penală nr. 205 din 18 octombrie 2002 a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4416 din 8 septembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 2409/2003, deci înainte de data de 28 septembrie 2004 când curtea de apel a soluționat apelul.
Drept urmare, se va admite recursul contestatorului-condamnat și în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c), se va casa decizia penală atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București, secția a II-a penală, pentru a rezolva fondul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatorul-condamnat A.C.G. împotriva deciziei penale nr. 710 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Casează decizia penală atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul contestator, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2005.