Electricity distribution dispute: Unjust enrichment action inadmissible due to subsidiary character and specific ANRE recalculation procedures for erroneous consumption

Şedinţa publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2019 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă, înregistrată sub dosar nr. x/2019, reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Prutul S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4.343.437,24 de RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată şi neachitată. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1345 C. civ. şi următoarele, raportate la art. 1640 C. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată fundamentată pe îmbogăţirea fără justă cauză, excepţia decăderii/prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin sentinţa civilă nr. 694 din 27 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, atribuit în urma pronunţării regulatorului de competenţă de către Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. în contradictoriu cu pârâta Prutul S.A., ca inadmisibilă.

A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a formulat apel reclamanta, care a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 307/A din 4 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2019.

Prin aceeaşi decizie a fost obligată apelanta la plata către intimată a sumei de 8.000 RON reprezentând onorariu avocaţial, aşa cum a fost acesta redus de instanţa de apel.

Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. a formulat recurs, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate iar în rejudecarea excepţiei inadmisibilităţii, a solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiată, cu consecinţa trimiterii cauzei la Tribunalul Galaţi, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ., pentru judecarea cauzei, întrucât instanţa a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului.

După o scurtă prezentare a parcursului litigios al dosarului, recurenta susţine că instanţa de apel a aplicat alte prevederi legale decât cele incidente raportului juridic dedus judecăţii, prin calificarea în mod greşit a situaţiei de fapt.

Astfel, susţine că decizia a fost dată cu aplicarea greşită a reglementărilor pieţei de energie electrică, modalitatea de decontare stabilită prin decizia recurată neputându-se realiza în situaţia de fapt şi de drept existentă atât la momentul demarării acţiunii în justiţie (2019), cât şi la momentul pronunţării.

Autoarea prezentei căi de atac învederează că instanţa de apel nu a ţinut seama în judecarea apelului de următoarele acte normative incidente în situaţia de fapt dedusă judecăţii: Legea nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale, Ordinul ANRE nr. 15/2014 privind aprobarea Procedurii pentru determinarea consumului propriu tehnologic (CTP) în reţelele de distribuţie, în vigoare în perioada 2016-2019, Ordinul ANRE nr. 233/2020 pentru aprobarea Procedurii pentru determinarea valorilor măsurate pe interval de decontare ale consumului propriu tehnologic (CTP) în reţelele de distribuţie, în vigoare la momentul pronunţării, Ordinul ANRE nr. 97/2013 pentru aprobarea Regulilor privind achiziţia energiei electrice pentru acoperirea CTP eferent reţelelor electrice, Ordinul ANRE nr. 78/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind modalităţile de încheiere a contractelor bilaterale de energie electrică prin licitaţie extinsă şi negociere continuă şi prin contracte de procesare, Ordinul ANRE nr. 93/2018 - reguli comerciale privind colectarea, agregarea şi transmiterea valorilor măsurate de energie electrică, în vigoare în perioada 2016-2019 şi respectiv Ordinul nr. 62/2020 în vigoare la data pronunţării, Codul fiscal.

Recurenta consideră că instanţa de apel ar fi reţinut, în mod eronat, că energia electrică ce face obiectul acţiunii poate fi decontată prin aplicarea prevederilor referitoare la furnizarea energiei electrice către consumatorii finali, cuprinse în Ordinul ANRE nr. 235/2019 de aprobare a Regulamentului de furnizare a energiei electrice, însă situaţia de fapt dedusă judecăţii atrage aplicarea altor acte normative de reglementare a pieţei de energie.

Mai precis, arată că instanţa de apel ar fi reţinut faptul că recurenta nu se poate îndrepta direct împotriva intimatei PRUTUL S.A. cu o acţiune în îmbogăţire fără justă cauză deoarece furnizorul acesteia (A.) este intermediar între distribuitor şi consumator, fapt ce ar atrage întotdeauna răspunderea contractuală a acestuia pentru pretenţiile recurentei. Or, susţine că această apreciere a instanţei de apel este eronată, pe piaţa de energie desfăşurându-se şi alte tranzacţii, care nu îl includ pe furnizor.

Totodată, consideră că instanţa de apel ar fi trebuit să dezlege pricina prin găsirea unei soluţii în conformitate cu starea de fapt, iar nu cu clauzele contractelor încheiate între părţi, care nu îşi găsesc aplicare în speţă.

Concret, arată că, pornind de la faptul cert că energia ce face obiectul acţiunii a fost cumpărată de recurentă şi achitată de aceasta producătorilor, ieşind astfel de pe piaţa reglementată, instanţa de apel nu poate schimba această situaţie de fapt, considerând, în mod eronat, că energia mai poate fi tranzacţionată şi transmisă la furnizor, cu consecinţa aplicării unor prevederi legale incidente în altă stare de fapt fără legătură cu realitatea.

În continuare, precizează că aspectul esenţial este încadrarea energiei electrice ce face obiectul acţiunii în categoria energiei aferentă consumului propriu tehnologic al reţelelor de distribuţie pe care recurenta o achiziţionează de la producători, în temeiul actelor normative emise de ANRE în scopul reglementării echilibrării pieţei de energie.

Faptul că recurenta achiziţionează energie, nu doar furnizorii, este prevăzut în Legea nr. 123/2012 şi în Ordinul ANRE nr. 97/2013.

În temeiul acestor acte normative şi în îndeplinirea obligaţiei recurentei de a acoperi consumul propriu tehnologic al reţelelor de distribuţie, în perioada 2016-2019, arată recurenta că a achiziţionat de la producători energia electrică necesară acoperii acestui CTP, în baza contractelor încheiate de recurentă cu aceştia (aflate la dosar), achitând lunar toată energia inclusă potrivit prevederilor legale în CTP.

Potrivit art. 4 din Ordinul ANRE nr. 233/2020, prin CTP se înţelege diferenţa dintre energia electrică măsurată la intrarea în reţeaua electrică şi energia electrică măsurată la ieşirea din reţeaua electrică respectivă, reprezentând pierderile de energie electrică în elementele componente ale reţelei, precum şi energia electrică preluată din reţea (consumată) dar nefacturată de furnizori.

Precizează recurenta că, în perioada 2016-2019, determinarea valorilor aferente CTP şi achiziţia energiei ce face obiectul acţiunii s-a realizat potrivit Ordinului ANRE nr. 15/2014 privind aprobarea Procedurii pentru determinarea consumului propriu tehnologic în reţelele electrice de distribuţie.

Potrivit art. 2 din acest ordin, această procedură asigură determinarea valorilor aferente CTP din notificările fizice şi a valorilor măsurate necesare decontării pe piaţa angro de energie electrică, permiţând achiziţia acestei energii prin tranzacţii transparente şi nediscriminatorii, bazate pe reguli de piaţă, în conformitate cu prevederile art. 23 şi art. 45 din Legea nr. 123/2012, cu modificările ulterioare.

Conform art. 3 din ordin, procedura se aplică de către operatorii de distribuţie concesionari pentru zona de distribuţie proprie, în scopul determinării energiei electrice aferente consumului propriu, a valorilor prognozate şi a celor realizate.

Mai arată că, începând cu anul 2020, determinarea CTP şi acoperirea necesarului de energie s-a realizat prin aplicarea dispoziţiilor Ordinului ANRE nr. 233/2020. Având în vedere obligaţia recurentei de acoperire a necesarului de energie electrică şi faptul că energia ce face obiectul acţiunii a fost consumată fără a fi facturată de către furnizor intimatei-pârâte Prutul S.A., această energie a fost încadrată în CTP. Diferenţa dintre consumul realizat de intimata-pârâtă şi consumul facturat de furnizorul său fiind înregistrată lunar ca energie CTP şi plătită producătorilor, conform contractelor bilaterale încheiate în acest sens, a trecut prin platforma de tranzacţionare la momentul respectiv ieşind de pe piaţa de energie.

Arată recurenta şi că achiziţiile de pe piaţa de energie sunt reglementate de Ordinul ANRE nr. 78/2014. În acest context, din momentul achitării de către recurentă a facturilor emise de producători, această energie este a recurentei, deci nu mai poate fi transmisă la furnizor, adică introdusă din nou în piaţă, ca şi cum ar fi fost cumpărată de aceasta.

Prin urmare, susţine că, energia fiind plătită de recurentă, nu mai poate fi invocată legislaţia aplicabilă altor situaţii de fapt, care nu au legătură cu cauza, iar modul de recuperare a preţului plătit de recurentă nu poate fi cel stabilit de către instanţa de apel, adică prin intermediul răspunderii civile contractuale a furnizorului, care nu a fost implicat în niciun fel în această tranzacţie, ci prin aplicarea dispoziţiilor îmbogăţirii fără justă cauză a consumatorului care a consumat energie din CPT.

Concluzionează recurenta în sensul că, prin modalitatea de decontare stabilită de instanţă, aceasta nu şi-ar putea recupera prejudiciul iar emiterea de noi facturi pentru aceeaşi marfă şi încasarea contravalorii ei de două ori contravine dispoziţiilor Codul fiscal.

La 28 februarie 2022, intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 21 martie 2022, recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul formulat de recurenta-reclamantă, în baza motivelor de recurs şi a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Prutul S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 4.343.437,24 de RON, reprezentând contravaloare energie electrică consumată din reţeaua de distribuţie în perioada februarie 2016 - februarie 2019 şi neachitată reclamantei, în temeiul art. 1345 C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză.

Potrivit stării de fapt necontestată de părţi, instanţa supremă reţine că, între A. S.A. şi Prutul S.A. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 443E/26.01.2016, în baza căruia a fost livrată energie electrică inclusiv la punctul de consum din str. x.

Potrivit art. 5 alin. (2) din contract:

"În termen de 5 zile lucrătoare după finalizarea lunii de livrare, sub rezerva primirii proceselor-verbale de citire a contoarelor de la Distribuitor, Vânzătorul va trimite cel puţin energia activă citită pe contoare, urmând ca după alte 2 zile lucrătoare să emită facturi reprezentând contravaloarea energiei electrice efectiv consumată".

Între A. S.A. (fostă B.) şi reclamanta Societatea de Distribuţie a Energiei Electrice Muntenia Nord S.A. s-a încheiat contractul pentru serviciul de distribuţie a energiei electrice nr. x/16.07.2015.

Conform art. 6 din contract:

"Operatorul de distribuţie asigură măsurarea energiei electrice active (…) aferentă locurilor de consum (…)". Potrivit art. 8 din contract:

"Operatorul de distribuţie transmite furnizorului datele de măsurare în vederea decontării consumului de energie electrică în formatul-cadru stabilit de ANRE, în termen de maximum 8 zile lucrătoare, calculate de la ultima zi calendaristică a fiecărei luni contractuale".

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susţinut că, în urma unei verificări efectuate în teren asupra instalaţiilor electrice de distribuţie a energiei electrice de la locul de consum din Mun. Galaţi, str. x şi a unor analize şi măsurători comparative, angajaţii reclamantei au constatat că pârâta achita doar jumătate din energia electrică pe care o consuma. A arătat reclamanta că acest lucru a fost posibil întrucât, deşi schema de măsurare identificată la faţa locului era corectă din punct de vedere tehnic, raportul transmis de reclamantă către furnizor în vederea determinării cantităţii de energie electrică consumată, respectiv pentru facturare, nu corespundea situaţiei de fapt, calculele fiind efectuate de reclamantă în raport de o constantă (K) greşită.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă critică decizia instanţei de apel susţinând că, aplicând greşit reglementările pieţei de energie electrică, instanţa de apel ar fi reţinut faptul că recurenta nu se poate îndrepta direct împotriva intimatei Prutul S.A. cu o acţiune în îmbogăţire fără justă cauză, deoarece furnizorul acesteia (A.) este intermediar între distribuitor şi consumator.

Criticile, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt nefondate.

Instanţa supremă reţine că, pentru intentarea acţiunii în restituire pentru îmbogăţirea fără justă cauză trebuie să nu existe niciun alt mijloc juridic prin care cel căruia i s-a micşorat patrimoniul să poată obţine ceea ce rezultă din raportul de îmbogăţire. Acţiunea de in rem verso, potrivit art. 1348 C. civ., are caracter subsidiar faţă de orice altă acţiune juridică, neputând fi primită ori de câte ori se constată existenţa vreunei alte acţiuni în realizare de drepturi.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv contravaloarea energiei electrice consumate în perioada februarie 2016 - februarie 2019, instanţa supremă reţine aplicabilitatea în cauză a Ordinului ANRE nr. 64/2014 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, invocat şi de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Potrivit art. 101 alin. (2) din Ordinul ANRE nr. 64/2014, "(2) În cazul în care se constată că energia electrică măsurată este eronată, operatorul de reţea (OR) recalculează energia electrică consumată. Modul de recalculare a consumului de energie electrică şi a serviciilor asociate, preţul la care se plăteşte şi taxele aplicabile energiei electrice, precum şi intervalul de timp pentru care se face recalcularea sunt reglementate prin Procedura de recalculare a consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată a consumului, elaborată de ANRE".

În aplicarea acestor dispoziţii normative, a fost emis Ordinul ANRE nr. 121/2015 pentru aprobarea Procedurii privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal şi pentru modificarea art. 80 din Regulamentul de furnizare la clienţii finali, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 64/2014.

Art. 26 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 121/2015, aflat în Cap. V - Decontarea consumului de energie electrică corectat/stabilit în sistem pauşal, dispune în sensul că, "(2) Pentru intervalele pentru care, conform regulilor pieţei angro de energie electrică, valorile măsurate aprobate au fost transmise către operatorul de decontare al pieţei angro, regularizarea se face fără modificarea decontărilor pe piaţa angro, astfel: b) în cazul în care contractul de reţea este încheiat între operatorul de reţea (OR) şi furnizor:

(i) clientul final plăteşte furnizorului sau, după caz, primeşte de la furnizor contravaloarea diferenţei de consum de energie electrică la preţul energiei electrice precizat în contractul de furnizare a energiei electrice (care include tarifele serviciilor asociate, precum şi toate taxele aferente consumului final de energie electrică);

(ii) furnizorul plăteşte operatorului de reţea (OR) sau, după caz, primeşte de la OR contravaloarea diferenţei de consum de energie electrică la preţul mediu estimat de achiziţie a energiei electrice pentru acoperirea consumurilor proprii tehnologice în reţelele OR, aprobat de autoritatea competentă pentru anul anterior, inclusiv contravaloarea serviciului asociat acesteia;

(iii) furnizorul regularizează cu operatorul de transport şi de sistem (OTS) contravaloarea serviciilor asociate şi cu entităţile prevăzute de legislaţia în vigoare toate taxele aferente consumului final de energie electrică, conform reglementărilor specifice în vigoare; diferenţa de consum de energie electrică se corectează în raportările prevăzute de reglementările în vigoare ale furnizorului de energie electrică."

Instanţa supremă reţine şi că, potrivit art. 4 din acelaşi act normativ, operatorul de reţea este obligat să constate situaţiile în care datele de măsurare privind consumul de energie electrică sunt înregistrate eronat sau nu au fost înregistrate.

Raportat la dispoziţiile normative mai sus evocate, care instituie o procedură specială de decontare a consumului de energie înregistrat eronat, situaţie invocată şi de recurneta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în mod judicios a reţinut instanţa de apel atât faptul că mecanismul de decontare presupune intervenirea furnizorului între consumator şi distribuitor, cât şi faptul că recurenta-reclamantă are la îndemână alte acţiuni directe pentru valorificarea pretenţiilor de la consumator, prezenta acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1345 C. civ. privind îmbogăţirea fără justă cauză fiind inadmisibilă.

Instanţa supremă reţine că "dreptul la o altă acţiune pentru a obţine ceea ce îi este datorat" prevăzut de art. 1348 C. civ. nu este limitat la "acţiune în instanţă" în sensul clasic, tradiţional de "cerere de chemare în judecată", ci acoperă orice tip de acţiune, orice demers juridic, inclusiv parcurgerea unei proceduri speciale prevăzută prin Ordinul ANRE nr. 121/2015.

Argumentele recurentei-reclamante privind stabilirea proprietarului energiei electrice consumate şi neplătite, precum şi includerea energiei electrice în litigiu în consumul propriu tehnologic nu pot fi analizate în această etapă procesuală, cât timp acţiunea întemeiată pe îmbogăţire fără justă cauză a fost respinsă ca inadmisibilă iar instanţele anterioare nu au verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1345 C. civ.

Criticile recurentei privind întemeierea soluţiei instanţei de apel pe dispoziţiile Ordinului ANRE nr. 235/2019 sunt străine de considerentele deciziei atacate. Astfel, pe de o parte, dispoziţiile Ordinului ANRE nr. 235/2019 sunt inaplicabile raportului juridic dedus judecăţii, raportat la principiul neretroactivităţii legii civile, iar pe de altă parte, raţionamentul juridic al instanţei de apel a avut la bază, în mod corect, dispoziţiile Ordinului ANRE nr. 64/2014 şi ale Legii nr. 123/2012 privind energia şi gazele naturale.

De altfel, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu a contestat în mod concret incidenţa acestor acte normative în speţa dedusă judecăţii, susţinerile sale vizând în majoritate aspecte de netemeinicie privind eficacitatea practică a mecanismului de decontare stabilit de lege, chestiuni care nu pot face obiectul cercetării în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul recurentei-reclamante, ca nefondat.

Ca parte căzută în pretenţii, recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către intimata-pârâtă a sumei de 14.720 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Distribuţie Energie Electrică România S.A. - Sucursala Galaţi împotriva deciziei civile nr. 307/A din 4 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 14.720 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 mai 2022.