Revision for EU law and ECHR claims held inadmissible against filter-panel decision; court affirms absolute finality.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 12 aprilie 2022 A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1612 din 23 iunie 2021, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul desfiinţării deciziei nr. 428/2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 18.02.2021 în dosarul nr. x/2018.

În esenţă, revizuentul critică decizia atacată pentru încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar şi susţine că deşi hotărârea a fost pronunţată în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., acest aspect nu înlătură obligativitatea aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a reţinut următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Art. 509 alin. (1) C. proc. civ. statuează că revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere pentru motivele prevăzute de pct. 1-10, iar la alin. (2) se precizează că pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prezenta cale extraordinară de atac are ca obiect decizia civilă nr. 1612 din 23 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 428 din 18 februarie 2021 noiembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reţine că prin decizia nr. 428 din 18.02.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, constituită în complet de filtru, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 1464/2020 din 1 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată, fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Textul de lege anterior evocat stabileşte că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunţate de instanţa supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerinţe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanţei de recurs pronunţată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1612 din 23 iunie 2021 nu este susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar pe calea revizuirii.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1612 din 23 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1612 din 23 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2022.