Labor law cassation inadmissibility: prohibition of appeal against revision rulings in labor disputes subject only to first instance appeal.

Şedinţa publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1058 din 15 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 426 din 11 martie 2021, a Tribunalului Timiş.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 1543 din 9 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire formulată de A..

Împotriva acestei decizii A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului.

Analizând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 1543 din 9 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1058 din 15 septembrie 2021 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu revizuire a fost pronunţată într-un litigiu de muncă, în calea de atac a apelului. Potrivit dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, hotărârile instanţei de fond fiind supuse numai apelului, astfel cum dispune art. 214 din acelaşi act normativ. Art. 216 din Legea nr. 62/2011 statuează că prevederile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului. Ca urmare, decizia împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac de retractare, respectiv decizia civilă nr. 1058 din 15 septembrie 2021, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 1543 din 9 noiembrie 2021 nu poate fi supusă controlului judiciar pe calea recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunţat este consacrat în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1543 din 9 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1543 din 9 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 mai 2022.