Admissibility of motion for annulment for omitted cassation grounds when appeal was rejected on the basis of procedural inadmissibility

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 364/2021 din 29 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că recursul a fost exercitat împotriva unei decizii definitive, prin care Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă s-a pronunţat asupra apelului formulat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 849 din 20.10.2020, pronunţate de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. x/2019, obiectul cauzei, constituindu-l cerere de excludere asociat.

S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (31) din Legea societăţilor nr. 31/1990, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "(31) Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", astfel că decizia nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin care s-a soluţionat apelul are caracter definitiv de la pronunţarea sa.

Invocând motivul de anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestaţie în anulare.

În argumentare, contestatoarea a arătat, în esenţă, că acţiunea promovată de către reclamatul B. a avut două capete de cerere: un capăt de cerere având ca obiect răspunderea civilă a pârâtei A., respectiv obligarea la plata unor despăgubiri faţă de societatea C. S.R.L. (cerere care nu a fost motivată în drept de către reclamant) şi un capăt de cerere având ca obiect excluderea pârâtei din calitatea de asociat în societatea C. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990.

În opinia contestatoarei, aşa cum a fost formulată de către reclamant, cererea de excludere a pârâtei A. din societatea C. S.R.L. are un caracter accesoriu, soluţionarea acesteia fiind dependentă de constatarea unor fapte ilicite ce atrag răspunderea civilă a pârâtei - excluderea din societate fiind solicitată tocmai în temeiul unor fapte prejudiciabile pentru societate.

Apreciază că, în mod greşit, instanţa de recurs a reţinut că obiectul cauzei este cerere de excludere asociat şi, constatând inadmisibilitatea recursului, a omis să se pronunţe asupra motivelor de casare invocate cu privire la capătul de cerere principal privind răspunderea civilă a contestatoarei, respectiv obligarea la plata unor despăgubiri faţă de societatea C. S.R.L..

Susţine că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivelor de casare invocate.

Solicită admiterea contestaţiei în anulare, şi, soluţionând cauza, instanţa să se pronunţe asupra tuturor motivelor de recurs invocate.

Intimatul B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare invocată de intimatul B. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare pentru următoarele considerente:

Fiind o cale de retractare şi nu de cenzură judiciară, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. - contestaţia în anulare obişnuită sau de drept comun şi de dispoziţiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. - contestaţia în anulare specială.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocate de către contestatoare ca temei legal al acestei căi de atac, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când "instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen".

Din analiza art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excedează contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Or, în cauză, prin decizia nr. 74 din 20 ianuarie 2022, ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, s-a soluţionat recursul declarat de către recurenta A. împotriva deciziei nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, cu motivarea că decizia recurată este o hotărâre definitivă, în raport cu obiectul litigiului - excludere asociat.

A arătat instanţa de recurs că, potrivit art. 223 alin. (31) din Legea societăţilor nr. 31/1990, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată: "(31) Hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", astfel că decizia nr. 364/2021 din 29 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă prin care s-a soluţionat apelul are caracter definitiv de la pronunţarea sa.

Ca atare, fiind soluţionată calea de atac a recursului pe excepţia de inadmisibilitate, nu se mai impunea analizarea motivelor de recurs invocate de recurentă, instanţa nefiind legal învestită cu această cale de atac, aspecte faţă de care nu sunt incidente dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nefiind o omisiune a instanţei de recurs de a cerceta motivele invocate, astfel că, faţă de considerentele expuse, contestaţia în anulare apare ca fiind inadmisibilă.

Prin promovarea contestaţiei în anulare, A. tinde în realitate la o reexaminare a recursului, solicitând, cu alte cuvinte, să se treacă peste inadmisibilitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor legale de promovare şi susţinere a căii de atac extraordinare a recursului, ceea ce nu este permis, având în vedere raţiunile anterior expuse.

În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Constatând culpa procesuală a contestatoarei în promovarea contestaţiei în anulare de faţă şi în raport de solicitarea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acestuia, în sensul obligării contestatoarei A. la plata sumei de 7500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B., conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 74 din 20 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe contestatoarea A. la plata sumei de 7500 RON cheltuieli de judecată către intimatul B..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2022.