Cassation rejection of appeal challenging failure to prove existence and equal terms of commercial participation agreement under Civil Code interpretation rules

Şedinţa publică din data de 4 mai 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 13 august 2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2019, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtului B., prin care a solicitat să se dispună plata contravalorii contractului de asociere în participaţiune în valoare totală de 1.186.418 RON.

Reclamantul a arătat, în esenţă, că a convenit cu pârâtul B. derularea de operaţiuni comerciale prin intermediul societăţilor comerciale C. S.R.L. şi D. S.R.L., conform convenţiei rezultată din corespondenţa scrisă a părţilor în sensul acordării reciproce şi echitabile - 50%-50% - din beneficiile şi pierderile operaţiunilor comerciale, indiferent de cota participaţiilor efective din respectivele societăţi comerciale, precum şi indiferent de resursele financiare sau materiale şi de know-how-ul alocat de către fiecare dinte cele două părţi realizării operaţiunilor convenite. Pârâtul nu a plătit nicio sumă de bani aferentă şi a refuzat prezentarea documentelor justificative ale operaţiunilor derulate.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1948 şi următoarele din C. civ., precum şi pe celelalte dispoziţii în materie aplicabile.

Prin încheierea din 25 iulie 2019, a fost admisă excepţia de necompetenţei funcţionale a secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus declinarea judecării cauzei în favoarea uneia dintre secţiile civile III-V ale aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la 15 octombrie 2019 sub număr de dosar x/2019

Prin sentinţa civilă nr. 406 din 5 iunie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei Civile a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi secţia a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului către Curtea de Apel Bucureşti, în vedere soluţionării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie la data de 22 septembrie 2020.

Prin sentinţa civilă 122F din 6 octombrie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a VI-a Civile a Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 585 din 15 martie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul E., în contradictoriu cu pârâtul F..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul E., solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul E. împotriva sentinţei civile nr. 585 din 15 martie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul F..

A fost obligat apelantul să plătească intimatului suma de 5950 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamantul E. a declarat recurs.

În argumentarea cererii de recurs, după o scurtă redare a motivelor de apel, a susţinut, în esenţă, că faţă de cele trei motive de apel, curtea de apel le-a admis pe primele două, reţinând calitatea de înscris a corespondenţei părţilor precum şi inaplicabilitatea normelor fiscale, dar l-a respins pe cel de-al treilea (corespondenţa părţilor), cu motivarea că: tribunalul ar fi reţinut corect inexistenţa acordului pârâtului privind cotele egale de participare la asociere, ci dimpotrivă, o contestare a acestora.

În opinia recurentului, această motivare a Curţii de Apel Bucureşti a fost dată cu încălcarea normelor din materia motivării hotărârilor în sensul că: nici prima instanţă şi nici cea de apel nu au motivat, nici în fapt şi nici în drept, în susţinerile sale vizând împrejurarea că nu se pot reţine contestaţiile pârâtului vis-a-vis de cotele asocierii, întrucât acestea sunt unilaterale şi, totodată, aceste aşa-zise contestaţii ale Convenţiei sunt cele care nu au la bază acordul părţilor, încălcându-se totodată şi principiile validării şi interpretării convenţiilor de la art. 1261-1272 C. civ., în special aceea de a avea un efect şi nicidecum de a nu avea nici unul.

S-ar putea susţine faptul că, din corespondenţa părţilor, ne-am afla în faţa unei recunoaşteri parţiale sau a unei recunoaşteri condiţionate din partea pârâtului F., dar nicidecum în faţa inexistenţei unei recunoaşteri a asocierii.

Parţialitatea sau condiţionarea recunoaşterii trebuia probată de către pârât, acesta având calea contestării punerii sale în întârziere, precum şi pe cea a excepţiei de neexecutare, căi pe care nu le-a utilizat deşi este un profesionist.

Pe cale de consecinţă, instanţele de fond trebuiau cel puţin să constate Convenţia şi, numai după interpretarea legală a clauzelor ("îndoielnice"), să fi dat verdictul efectelor acestora.

În concluzie, consideră că instanţele de fond nu au motivat cele susţinute de reclamant cu privire la interpretarea actului juridic dintre părţi, preferând constatarea lapidară a inexistenţei actului, fapt ce echivalează atât cu nerespectarea exigenţelor art. 425 C. proc. civ., cât şi cu încălcarea art. 1261 -1272 C. civ., dispoziţii pe care le redă în cuprinsul cererii sale de recurs.

Intimatul-pârât F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând constatarea nulităţii recursului motivat de împrejurarea că susţinerile recurentului nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, a solicitat, în esenţă, respingerea acestuia, ca nefondat.

Analizând cu prioritate, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamantul E., excepţie invocată de intimatul-pârât F. prin întâmpinare, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a o respinge, având în vedere că anumite susţineri pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Examinând decizia recurată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele care succed:

Ceea ce a susţinut recurentul-reclamant E. pe întregul parcurs al litigiului este că acesta a convenit cu pârâtul F. derularea de operaţiuni comerciale prin intermediul societăţilor comerciale C. S.R.L. şi respectiv D. S.R.L., conform convenţiei rezultată din corespondenţa scrisă a părţilor, în sensul, acordării reciproce şi echitabile (50%/50%) din beneficiile şi pierderile operaţiunilor comerciale, indiferent de cota participaţiilor efective din respectivele societăţi comerciale precum şi indiferent de resursele(financiare sau materiale) şi de know-how-ul alocat de către fiecare dintre noi realizării operaţiunilor convenite.

În esenţă, recurentul a invocat existenţa unui contract de asociere în participaţiune între el şi pârât, în cote de câte 50% fiecare.

Se reţine că susţinerile privind nerespectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ., de care se prevalează recurentul, pot fi circumscrise motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă se constată că acest motiv este nefondat.

Este ştiut că potrivit art. 425 C. proc. civ., motivarea unei hotărâri este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, dar nici ignorarea lor, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia.

Contrar susţinerilor recurentului, hotărârea atacată este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., aceasta cuprinzând motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei, decizia motivată fiind clară şi concisă.

Argumentat şi legal motivat, instanţa de control judiciar a dat o soluţie corectă litigiului dedus judecăţii pe baza probelor administrate, cu respectarea dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ., potrivit cărora:

"cel care face o propunere în cursul procesului trebuie să o dovedească", pronunţându-se în raport de probele şi apărările formulate.

Înalta Curte subliniază că procesul civil este în primul rând un proces al intereselor private, în care părţile au obligaţia să-şi probeze susţinerile, în condiţiile, în ordinea şi la termenele stabilite de lege sau judecător, rolul activ al judecătorului, de a veghea la prevenirea oricărei greşeli în aflarea adevărului fiind circumscris respectării drepturilor procesuale ale părţilor şi a principiilor care guvernează procesul civil.

În condiţiile în care, în cauză, reclamantul E. nu a făcut dovada existenţei unui contract de asociere în participaţiune între acesta şi pârât, în cote de câte 50% fiecare, aceasta nu poate reproşa instanţei împrejurarea că nu a motivat cele susţinute cu privire la interpretarea actului juridic dintre părţi, fiind lipsite de justificare şi criticile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 1261 -1272 C. civ. vizând validarea şi interpretarea contractului.

Apelul, prin efectul său devolutiv a permis instanţei să conchidă că din corespondenţa electronică depusă la dosar nu rezultă elementele afirmate ale convenţiei pretins încheiate între părţi.

În acord cu cele reţinute de prima instanţă, Curtea de Apel Bucureşti a mai arătat că în cuprinsul corespondenţei provenite de la pârât nu se regăseşte o recunoaştere a acestuia în sensul existenţei unui acord privind cote egale de participare, ci, dimpotrivă, o contestare a acestei afirmaţii a reclamantului şi indicarea faptului că între părţi au existat mai multe discuţii vizând proiecte diferite şi că ar fi fost de acord cu un raport diferit, condiţionat însă de un aport al reclamantului la vânzări.

Se impune precizarea faptului că recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentului cu privire la modalitatea de apreciere a probatoriului administrat în cauză (ex. corespondenţa electronică etc.).

Instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, instanţa de recurs neputând proceda la reevaluarea materialului probator.

Astfel, schimbarea situaţiei de fapt stabilită în cauză nu se poate produce în recurs, ceea ce tinde să obţină recurentul - reclamant atunci când aduce în discuţie reaprecierea probelor reţinută de instanţele de fond.

În condiţiile în care restabilirea situaţiei de fapt şi interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenţei instanţei de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru toate raţiunile înfăţişate, constatând că nu sunt incidente nici motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi invocate de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei civile nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei civile nr. 1755/2021 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 mai 2022.