Annulment appeals rejected: inadmissible due to valid citation and time-barred filing beyond statutory deadline

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016

Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 la data de 31.05.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor prin Preşedinte şi Secretarul General - B., a solicitat obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă conform art. 481 din Legea nr. 96/2006 şi sesizarea Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea şi ambiguitatea din dispoziţiile art. 48 alin. (4) teza a II- a: "pentru mandate incomplete, indemnizaţia pentru limita de vârsta se calculează proporţional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puţin de un mandat parlamentar".

Prin sentinţa civilă nr. 6700 din 22.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ si Fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Cererea a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 09.01.2017 sub nr. dosar x/2016

Reclamantul a depus la dosar note de şedinţă prin care a arătat că înţelege să solicite nulitatea Ordinului nr. 954/20.05.2016 emis de Camera Deputaţilor prin Secretar General, ordin prin care "s-a respins cererea de acordare a indemnizaţiei pentru că nu s-a exercitat cel puţin un mandat complet de deputat", susţinând că s-a ignorat teza I din art. 481 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, nulitatea Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limita de vârsta prevăzută de Legea nr. 96/2006, apreciind că prin aceste norme se încalcă prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.

Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 481 alin. (4), a arătat că vizează Normele Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limita de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006, republicata, aprobate prin Hotărârea Birourilor Permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/15.02.2016, republicate.

Totodată, a solicitat suspendarea cauzei până la pronunţarea Curţii Constituţionale.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 846 din 10 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor prin Preşedinte şi Secretarul General - B., ca inadmisibilă.

De asemenea, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 846 din 10 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Prin Decizia nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-au respins recursurile declarate de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 846 din 10 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

În opinia contestatorului, curtea de apel nu s-a pronunţat prin Încheiere separată conform prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 481 alin. (4) din Legea nr. 96/2006, pentru ca aceasta să poată fi atacată cu recurs.

Contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1880 din 15 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016 la data de 31.05.2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor prin Preşedinte şi Secretarul General - B., a solicitat obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă conform art. 481 din Legea nr. 96/2006 şi sesizarea Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea şi ambiguitatea din dispoziţiile art. 48 alin. (4) teza a II- a: "pentru mandate incomplete, indemnizaţia pentru limita de vârsta se calculează proporţional cu perioada de mandat efectiv exercitată, dar nu mai puţin de un mandat parlamentar".

Prin sentinţa civilă nr. 6700 din 22.11.2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ si Fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 846 din 10 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor prin Preşedinte şi Secretarul General - B., ca inadmisibilă.

De asemenea, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă.

Recursul

Împotriva sentinţei civile nr. 846 din 10 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A. a formulat cereri de recurs, vizând atât soluţia pronunţată de instanţa de fond de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii privind anularea actelor administrative contestate.

Recurentul-reclamant a criticat sentinţa recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 4,5,6 şi 8 din C. proc. civ.

Decizia pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 4712 din 11 octombrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursurile declarate de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 846 din 10 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a formulat, la data de 23.10.2019, cerere de revizuire, recurentul A., motivată şi completată succesiv la data de 23.12.2019, respectiv la data de 29.01.2020.

Prin Decizia nr. 1880 din 15 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Împotriva Deciziei nr. 1880 din 15 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019 contestatorul a înţeles să formuleze contestaţie în anulare, întemeiată generic pe prevederile art. 503 C. proc. civ., în argumentare susţinând faptul că cererea sa de revizuire s-a judecat în lipsă susţinând că "Dacă instanţele au fost închise şi încă sunt pe timp de pandemie şi stare de alerta, cine şi de ce a judecat în lipsă şi în ce scop?"

Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiilor în anulare

Examinând contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1880 din 15 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare.

În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Conform alin. (1) al acestui text de lege: (1) "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Raportat la definiţia legală a acestei căi de atac, Înalta Curte reţine netemeinicia susţinerilor contestatorului, întrucât, pe de o parte, la data de 14 mai 2020 a expirat perioada pentru care a fost instituită starea de urgenţă pe teritoriul României, prin Decretele Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 şi nr. 240/14.04.2020. Prin urmare, începând cu data de 15.05.2020 a fost reluată activitatea judiciară normală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe de altă parte citaţia pentru termenul din data de 15 mai 2020 când s-a soluţionat calea de atac a revizuirii în dosarul nr. x/2019, a fost emisă încă din anul 2019, respectiv la data de 29 noiembrie 2019 şi a cuprins elementele esenţiale obligatorii prevăzute de art. 157 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi k) din C. proc. civ.

Dată fiind această împrejurare şi faptul că absenţa contestatorului de la termenul de judecată nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii pronunţate, se constată că dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Examinând contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este tardiv declarată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 506 C. proc. civ.:

"(1) Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

(2) Cotestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancţiunea nulităţii acesteia."

În speţă, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru declararea acestei căi extraordinare de atac.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că decizia contestată a fost comunicată la data de 19.12.2019, iar contestaţia în anulare a fost depusă la data de 6.11.2020 cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de dispoziţiile art. 506 din C. proc. civ., împlinit la data de 19.08.2019.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1880 din 15 mai 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2019 ca inadmisibilă.

Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4712 din 11 octombrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 februarie 2021.