Nullity of revision petition for failure to substantiate statutory grounds and identify specific revision cases

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2015 la data de 30.12.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Centrul Militar Zonal Timiş, a solicitat în temeiul art. 8 raportat la art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, obligarea pârâţilor să-i comunice în copie conformă cu originalul dosarul de cercetare disciplinară care a făcut obiectul cercetării disciplinare a reclamantului, prin care, la finalizarea procedurilor administrative, comandantul Regimentului 94 Elicoptere (Unitatea Militară Alexeni), unitate în care era încadrat ca maistru militar, a înaintat, ierarhic, ministrului apărării naţionale, propunerea privind trecerea reclamantului în rezervă, împreună cu dosarul conţinând documentele de cercetare a faptelor.

Prin precizarea de acţiune din data de 08.01.2016 reclamantul a solicitat, sub "sancţiunea" plăţii unei sume de 100 RON/zi/întârziere de la data introducerii acţiunii (având ca temei art. 16 din Legea nr. 554/2004), obligarea ministerului pârât de a depune la dosar următoarele documente: ordinul de mutare de la Regimentul 39 aviaţie de vânătoare la Regimentul 94 elicoptere; documentul oficial din care să rezulte că secretarii de partid numiţi în regimentele de aviaţie aveau competenţa să propună trecerea în rezervă a cadrelor militare din M.Ap. N.; ordinul de mutare MC 133/04.10.1985, aşa cum este menţionat în Nota de lichidare întocmită la UM Alexeni; Ordinul de trecere în rezervă de la Regimentul 59 (propunerea de trecere în rezervă, OZU nr. 239/08.11.1985, dosarul de cercetare disciplinară format cu acea ocazie la Regimentul 59 Elicoptere, aşa cum este precizat în întâmpinarea nr. DLJ 2827/25.05.2015 depusă în dosarul nr. x/2014).

Prin notele de şedinţă din data de 19 ianuarie 2016, reclamantul a solicitat să-i fie "comunicate prin instanţă", şi să fie depuse de pârâţi odată cu întâmpinarea şi următoarele înscrisuri: nota de lichidare în care este menţionat temeiul legal al trecerii în rezervă, dosarul nr. x care conţine 128 file şi care se află în arhiva M.Ap. N. (după cum rezultă din raportul aviaţiei, pag. 2), sentinţa Tribunalului Militar şi rezoluţia Parchetului militar - despre care susţine că nu i-au fost comunicare niciodată, contrar susţinerilor pârâţilor.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 92 din 11 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major al Forţelor Aeriene şi Centrul Militar Zonal Timiş.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei civile nr. 92 din 11 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs.

Prin decizia nr. 1059 din data de 28 februarie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Apărăii Naţionale şi a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 92 din 11 aprilie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

5. Cererea de revizuire.

Împotriva deciziei nr. 1059 din data de 28 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire reclamantul A. arătând că hotărârea primei instanţe trebuie casată deoarece judecătorul a încălcat procedura prevăzută de art. 22 C. proc. civ. şi a respins cererea de obligare a M.Ap. N. să depună probe, iar hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este lovită de nulitate absolută deoarece lipsesc semnăturile judecătorilor şi a grefierului.

6. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

7. Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., în raport de susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte va constata nulitatea cererii de revizuire, pentru considerentele în continuare arătate.

Astfel, Înalta Curte va avea în vedere că revizuirea unei hotărâri nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecăţi, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecăţii ce a condus la pronunţarea hotărârii care face obiectul căii de atac.

Cuprinsul cererii de revizuire este cel prevăzut prin art. 194 C. proc. civ., text cu aplicabilitate generală în materia sesizării instanţei de judecată, coroborat cu dispoziţiile art. 196 alin. (1) din acelaşi Cod, în raport de care pentru neindicarea motivelor de fapt şi de drept este sancţionată cu nulitatea acesteia.

În acest context, Înalta Curte constată că cererea de revizuire care nu cuprinde elementele enumerate la art. 196 alin. (1) C. proc. civ. este nulă, iar în raport de dispoziţiile art. 511 alin. (4) C. proc. civ. rezultă că revizuirea se motivează prin însăşi cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancţiunea nulităţii.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita calea de atac a cererii de revizuire.

Or, în cauza dedusă judecăţii se constată că, deşi cererea de revizuire trebuia să cuprindă arătarea motivelor şi dezvoltarea lor, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea faptelor anume imputate printr-o minimă expunere a criticilor şi arătarea probelor pe care se bazează, revizuentul s-a limitat a-şi exprima nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată şi nu a indicat niciunul dintre cazurile pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri.

De asemenea, se constată că susţinerile sale privesc şi probleme de fond, împrejurări care nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile pentru care se poate cere revizuirea hotărârii pronunţate de către instanţa de recurs.

8. Temeiul de drept al soluţiei.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 509 coroborat cu art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1059 din 28 februarie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.