Precautionary evidence for expropriated trees: legal interest and urgency under Article 359 Civil Procedure Code despite prior valuation.

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 12.10.2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Telecomunicaţiilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. au solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 203 şi art. 359 şi următoarele C. proc. civ., să se constate de urgenţă:

- părerea unui expert în domeniul dendrologic care, în cadrul unei expertize să identifice existenţa unui număr de 500 de arbori - C. - ulm din Turkestan, plantaţi pe suprafaţa de 510 mp, proprietatea exclusiva a reclamanţilor, supusă exproprierii şi să stabilească valoarea arborilor la preţul de circulaţie al acestora.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Hotărârile de guvern nr. 537/2019 şi 626/2020 emise pentru modificarea şi completarea Anexei nr. 2 la Hotărâre Guvernului nr. 217/2019 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietatea privată, ce constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Drum expres Craiova - Piteşti" şi legăturile la drumurile existente tronsonul 2 aflate pe raza localităţii Găneasa s-a dispus exproprierea suprafeţei de 510 mp, proprietatea lor exclusivă, pe car se află o plantaţie de ulmi din Turkistan.

În opinia reclamanţilor, administrarea probei cu expertiză se impune pentru a dovedi numărul, valoarea arborilor existenţi şi calitatea acestora mai înainte de desfiinţarea plantaţiei pentru efectuarea drumului expres Craiova-Piteşti.

Prin sentinţa civilă nr. 212/13.10.2020 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect asigurare dovezi, în favoarea Judecătoriei Slatina, în raport de dispoziţiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7934/11.11.2020 Judecătoria Slatina a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea stabilirii instanţei competente.

Prin decizia nr. 165/28.01.2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2020*.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 74 din data de 15 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, având ca obiect asigurare dovezi.

Prin încheierea dată în şedinţa Camerei de consiliu din data de 24.03.2021 s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale în sensul că în loc de "sentinţa" cum din eroare s-a menţionat, se va trece "Încheiere" astfel cum este corect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii nr. 74 din data de 15 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat apel reclamanţii A. şi B. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând, în temeiul art. 480 alin. (2) C. proc. civ., admiterea apelului si schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii conform art. 203 si 359 C. proc. civ., constatarea de urgenţă a părerii unui expert în domeniul dendrologic care să indice în raportul de expertiză existenţa unui număr de 500 arbori (ulmus pulmila celer- ulmi din Turkistan), plantaţi pe suprafaţa de 510 m2, proprietate exclusivă a reclamanţilor, suprafaţă supusă exproprierii şi să stabilească valoarea arborilor la preţul de circulaţie a acestora.

În dezvoltarea criticilor formulate, apelanţii reclamanţi au arătat că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 203 şi art. 359 C. proc. civ., în sensul că nu a ţinut seama că necesitatea efectuării expertizei solicitate este justificată de împrejurarea că expertul numit de către expropriator a evaluat plantaţia la stadiul de răsad, deşi la data exproprierii, arborii aveau vârsta de peste 12 ani; de asemenea, expertul agreat de către expropriator a calificat arborii ca fiind lemne de foc, iar nu o plantaţie de arbori speciali.

Greşita cuantificare a arborilor de către expertul expropriatorilor, a fost contrazisă de nota emisă de unitatea specializată, care a apreciat valoarea de circulaţie a plantaţiei prin raportarea la numărul de arbori şi la vârsta acestora la o sumă mult mai mare decât cea stabilită de expropriator, această constatare fiind întărită şi de expertiza extrajudiciară, efectuată de expert judiciar - D..

În opinia apelanţilor reclamanţi, în stabilirea regimului aplicabil cererii de chemare în judecată este suficient să se observe că, prin conţinutul său, această cerere conturează posibilitatea de a obţine o încheiere emisă de instanţă prin care să se numească un expert în domeniul dendrologic cu obiectivul identificării existenţei celor peste 500 ulmi din Turkistan pe suprafaţa de 510 m2 expropriată (care se află în proprietatea expropriatorului din momentul emiterii celor două hotărâri de Guvern).

Având în vedere că legislaţia în vigoare prevede obligaţia pentru expropriator de a identifica bunurile şi de a le evalua la valoarea de circulaţie, precum şi faptul că apelanţii-reclamanţi nu au avut posibilitatea de a-şi cere drepturile, în condiţiile în care plantaţia a fost evaluată ca lemn de foc la suma de 33.985,65 RON, apelanţii-reclamanţi apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea cererii de chemare în judecată având ca obiect asigurare dovezi.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17.05.2021, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac a apelului, în raport de dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă doar recursuri şi excepţia lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, întrucât prin încheierea nr. 12/12.04.2021 dată în dosarul nr. x/2020 s-a constatat efectuat procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc E., în dosarul având ca obiect asigurare dovezi.

Pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că, în mod legal instanţa de fond a reţinut că, din modalitatea de formulare a cererii, apelanţii-reclamanţi solicită să se constate existenţa unui număr de 500 de arbori, constatare deja efectuată în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expropriator.

5. Procedura derulată în recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 09 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea căii de atac la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică de la 13.10.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia inadmisibilităţii căii de atac invocată de intimată şi a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind recurs, în raport de dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul competent să judece recursul în interesul legii în cuprinsul deciziei nr. 17/2017.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate care pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Recurenţii-reclamanţi au investit curtea de apel cu o cerere de asigurare dovezi întemeiată pe dispoziţiile art. 359 C. proc. civ., solicitând constatarea de urgenţă a părerii unui expert în domeniul dendrologic care să identifice şi să stabilească valoarea arborilor C. - ulm din Turkestan, plantaţi pe terenul proprietatea recurenţilor-reclamanţi, supus exproprierii.

Soluţionând cauza, instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 359 C. proc. civ., întrucât a fost întocmit un raport de expertiză tehnică în cuprinsul căruia sunt evidenţiate, pentru suprafaţa de teren supusă exproprierii, plantele din perdeaua de protecţie -gard viu - formată din ulm de Terkestan.

Soluţia instanţei de fond nu este însuşită de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 359 C. proc. civ.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 359 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obţină recunoaşterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât şi în timpul procesului, administrarea acestor probe".

Din cuprinsul textului de lege precitat, reiese că temeinicia unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 359 C. proc. civ. este justificată de existenţa interesului şi urgenţei în asigurarea dovezii, condiţionată de existenţa unui risc constând în pierderea posibilităţii administrării acestei dovezi în cadrul unei judecăţi obişnuite.

Or, în speţă, condiţia interesului este îndeplinită, fiind determinată de importanţa administrării probei cu expertiza de specialitate care să stabilească caracteristicile şi valoarea arborilor plantaţi având ca obiect contestarea valorii despăgubirilor acordate.

În ceea ce priveşte susţinerea intimatei că starea de fapt invocată de recurenţii-reclamanţi a fost constatată într-o altă cauză - dosar x/2020-Înalta Curte reţine că aceasta nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, întrucât procesul-verbal încheiat la data de 26.03.2021 de executorul judecătoresc E. în baza încheierii din 24.03.2021 dată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în temeiul art. 364 alin. (1) C. proc. civ. constată doar starea de fapt existentă pe terenul proprietatea recurenţilor-reclamanţi, în vreme ce cauza dedusă judecăţii se întemeiază pe un alt temei de drept, recurenţii-reclamanţi solicitând constatarea părerii unui expert asupra valorii de circulaţie a plantaţiei de arbori.

Referitor la cerinţa urgenţei, în raport de definiţia dată de legiuitor chiar în cuprinsul art. 359 alin. (1) C. proc. civ., respectiv primejdia de dispariţie sau greutatea administrării probei în viitor, Înalta Curte reţine, contrar celor statuate de judecătorul fondului, că instanţa care se pronunţă asupra administrării probei nu trebuie să facă aprecieri de fond în analiza urgenţei, proba solicitată urmând a fi verificată doar sub aspectul legalităţii, nu şi al pertinenţei, concludenţei sau utilităţii.

În cauză, Înalta Curte reţine că se pot identifica elemente care justifică asigurarea dovezii solicitate şi admiterea efectuării cu anticipaţie, întrucât plantaţia ce urmează a fi supusă evaluării se află pe un teren situat pe un coridor de expropriere, existând riscul ca arborii să fie tăiaţi.

Concluzionând asupra aspectelor analizate, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 359 alin. (1) C. proc. civ., urmând ca dosarul să fie înaintat Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea efectuării expertizei de specialitate în domeniul dendrologic, în raport de dispoziţiile art. 497 şi art. 261 alin. (2) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, găsind fondat motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 497 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa încheierea recurată şi rejudecând va admite de asigurare de dovezi şi va înainta dosarul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ în vederea administrării probei cu expertiză de specialitate în domeniul dendrologic.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii B. şi A. împotriva sentinţei nr. 74 din 15 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând admite cererea reclamanţilor având ca obiect "asigurare de dovezi".

Înaintează dosarul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ în vederea administrării probei cu expertiză de specialitate în domeniul dendrologic.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.