Validity of administrative signature issued during temporary delegation of director's powers

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 06.03.2020, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), instituţie aflata in subordinea Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale, a formulat contestaţie şi cerere de suspendare împotriva Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern şi administrativ nr. 872/17.12.2019, prin care a solicitat:

1. Anularea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern şi administrativ nr. 872/17.12.2019 efectuat în baza Tematicii de Control nr. 265/04.04.2018 la CRFIR 4 S-V Craiova înregistrată la AFIR sub nr. x/17.12.2019, precum şi a Adresei nr. x/24.02.2020 emisă de AFIR prin care i-a fost respinsă plângerea prealabilă emisă de AFIR;

2. În temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 Suspendarea actelor administrative atacate până la soluţionarea cauzei pe fond.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 145 din data 30 iulie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei AGENŢIA PENTRU FINANŢAREA INVESTIŢIILOR RURALE, având ca obiect anulare act administrativ şi a constatat nulitatea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern şi administrativ cu nr. x/17.12.2019 şi a Adresei nr. x/24.02.2020, ambele emise de pârât.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 145 din data 30 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâtă, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca fiind legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 14 ianuarie 2021 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1 (2) şi art. 2 (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de admitere a acţiunii pronunţată de instanţa de fond.

Recurenta-pârâtă arată că în mod nelegal prima instanţă nu a reţinut excepţia prematurităţii şi excepţia lipsei de interes a reclamantului şi pe fond a dispus anularea Notei privind concluziile rezultate în urma controlului intern şi administrativ nr. 872/17.12.2019 reţinând un singur motiv de nelegalitate deci cele patru motive invocate, respectiv inexistenţa unui element de formă esenţial, respectiv semnătura valabilă a Directorului general la data de 17.12.2019.

Recurenta-pârâtă critică ca nelegală constatările instanţei privind excepţiile invocate, iar în ceea ce priveşte soluţia de fond de anulare a actului de control se arată că aceasta este nelegală în raport de faptul că la data de 17.12.2019 numitul B. avea calitatea de reprezentant legal al autorităţii, nefiindu-i încetată calitatea de Director, care i-a fost prelungită până la data de 31.12.2019.

Se arată că este greşită reţinerea primei instanţe în sensul că delegarea dispusă prin Ordinul nr. 1889/12.12.2019 nu a încetat pe motiv că nu a existat un act juridic cu forţă juridică superioară prin care să se constate acest fapt.

Se arată că această reţinere este nelegală în condiţiile în care la data semnării notei contestate 17.12.2019 numitul B. avea calitatea de titular al postului de Director General al AFIR şi avea dreptul conform fişei postului să semneze nota contestată această atribuţie nefiind înlăturată ca urmare a delegării dispuse prin Ordinul nr. 1889 din 12.12.2019.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea verificării celorlalte aspecte de nelegalitate invocate de reclamant şi care nu au făcut obiectul analizei primei instanţe.

La dosar reclamantul-intimat a formulat întâmpinare şi a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat în cauză fiind îndeplinitee condiţiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor normelor de drept material în aprecierea motivelor de nulitate ale actului contestat - respectiv Notei de control din 17.12.2019.

Prin sentinţa atacată prima instanţă nu a reţinut ca fondate excepţiile prematurităţii şi a lipsei de interes calificate ca apărări de fond excepţiei invocate de recurenta-pârâtă şi a constatat nulitatea celor două acte contestate însuşindu-şi primul motiv de nulitate invocat şi anume lipsa unei semnături valabile a Directorului General al AFIR.

Instanţa de fond a plecat de la premisa că persoana a semnat nota de control la data de 17.12.2014 nu avea dreptul să o semneze deoarece aceeaşi persoană a fost delegată conform Ordinului al Ministrului Agriculturii nr. 1889/12.12.2019 până la data de 31.12.2019 şi nu a existat un ordin al aceluiaşi ministru de încetare al delegării.

În opinia Curţii soluţia instanţei de fond este nelegală deoarece ca efect al delegării temporare - semnatarul notei de control din 17.12.2019 nu şi-a pierdut funcţia de director şi atribuţiile sale manageriale de Director General având atribuţii conform fişei postului, fără ca delegarea să împiedice exercitarea în concret a atribuţiilor sale de Director General al AFIR.

Prin delegarea temporară care a încetat de drept la data de 31.12.2019 nu i-a încetat calitatea de titular al postului de Director General al AFIR acesta având drept de reprezentare şi semnătură pentru toate actele emise în perioada 12.12.2019-31.12.2019 deci inclusiv în ceea ce priveşte semnarea notei de control contestate din 17.12.2019.

Curtea constată că prima instanţă nu a verificat decât acest prim aspect de nelegalitate care nu este fondat în cauză impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pentru a fi analizate celelalte trei motive de nulitate neanalizate de prima instanţă în primul ciclu procesual.

Cu ocazia rejudecării instanţa va verifica în ce măsură nota de control contestată, în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 este un act administrativ individual în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004şi dacă poate forma obiectul unei acţiunii întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-407 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată.

Va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 145 din 30 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.