Civil tort liability against tax authorities: negative jurisdictional conflict resolved by subject-matter specialization referral

Şedinţa publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău-, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău, prin invocarea prevederilor art. 1357 C. civ., privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.987.214 RON cu titlu de prejudiciu material cauzat reclamantei prin emiterea în mod nelegal şi netemeinic a raportului de inspecţie fiscală nr. x/26.04.2016 şi, ulterior, a deciziei de impunere nr. x/26.04.2016.

La data de 19 februarie 2021 reclamanta a solicitat, prin răspunsul la întâmpinare, lărgirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Iaşi.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 228, pronunţată la data de 24 martie 2021, Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

Motivând soluţia astfel dispusă, Tribunalul Bacău a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei derivă din pretenţii civile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, ce intră în sfera de reglementare a normelor de competenţă prevăzute de art. 113, pct. 9 C. proc. civ., iar potrivit dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., în toate cazurile în care este reglementată legal o competenţă teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente. În acest context, Tribunalul Bacău a considerat că, în cauza de faţă, prin înaintarea acţiunii prin e-mail către Tribunalul Iaşi, la data de 24 august 2020, reclamanta şi-a exprimat opţiunea pentru această instanţă, nefiind posibil ca alegerea competenţei de soluţionare efectuată de către parte să fie eludată prin viza preşedintelui secţiei a II-a civilă a Tribunalului Iaşi, care a redirecţionat cererea de chemare în judecată către Tribunalul Bacău.

Din perspectiva celor arătate, apreciind şi faptul că, în raport de motivele invocate în cererea de chemare în judecată, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât sediul societăţii reclamante, care se află în raza de competenţă a Tribunalului Iaşi, Tribunalul Bacău a considerat că aparţine Tribunalului Iaşi competenţa teritorială relativă de soluţionare a cauzei.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă la data de 14.04.2021, sub nr. x/2021.

4. Prin sentinţa civilă nr. 505 din 10 iunie 2021, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În argumentarea soluţiei astfel dispuse, Tribunalul Iaşi a reţinut, la rândul său, că litigiul dedus judecăţii are ca obiect o cerere al cărei temei rezidă în răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1357 C. civ., însă a considerat că, din perspectiva identificării instanţei competente teritorial, modul în care reclamanta a înţeles să facă aplicarea art. 116 C. proc. civ., privind alegerea instanţei, rezultă din antetul cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căruia este menţionat drept destinatar al acţiunii Tribunalul Bacău.

A mai învederat Tribunalul Iaşi că simpla înaintare a acţiunii pe adresa de e-mail a Tribunalului Iaşi nu echivalează cu o alegere efectivă, asumată, a competenţei acestei instanţe, cu atât mai mult cu cât de la data înregistrării acţiunii pe rolul Tribunalului Bacău şi până la data şedinţei de judecată la care s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bacău, reclamanta nu a formulat nicio precizare privind intenţia sa reală de a sesiza o altă instanţă decât cea care era învestită la momentul respectiv, formulând, totodată, în faţa Tribunalul Bacău, inclusiv o cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru. Pentru aceste considerente, Tribunalul Iaşi a apreciat că manifestarea de voinţă a reclamantei a fost de a alege competenţa Tribunalului Bacău, instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei.

5. Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 iulie 2021, sub nr. x/2021.

6. Analizând conflictul negativ de competenţă cu soluţionarea căruia a fost învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal reţine următoarele:

Conflictul negativ de competenţă s-a ivit între două instanţe care s-au considerat deopotrivă necompetente teritorial să soluţioneze cauza, respectiv Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, această din ultimă instanţă fiind cea care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă poziţia convergentă a celor două instanţe asupra obiectului şi cauzei cererii de chemare în judecată, atât Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, cât şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal reţinând că obiectul cauzei derivă din pretenţii civile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1357 C. civ., iar normele procedurale aplicabile în materia determinării instanţei competente teritorial sunt cele reglementate de C. proc. civ. (fără ca vreuna dintre instanţele aflate în conflict să evoce prevederile Legii nr. 554/2004 sau vreun caracter al prezentei cauze de litigiu ce ar intra în sfera contenciosului administrativ).

Conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.:

"Conflictul de competenţă ivit între două instanţe judecătoreşti se soluţionează de instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict".

De asemenea, Înalta Curte va avea în vedere şi aspectele reţinute în punctele 17-19 ale Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunţată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, privind maniera de reglementare a competenţei materiale procesuale specializate, astfel cum este aceasta tratată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv faptul că dacă la nivelul unei instanţe există secţii sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secţia sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecăţii.

Astfel, competenţa de soluţionare a conflictului negativ revine secţiei din cadrul instanţei superioare şi comune, având aceeaşi specializare cu cea aparţinând secţiei sau completului instanţei în faţa căreia a fost sesizat conflictul.

În raport de dispoziţiile legale indicate mai sus, precum şi de cele ale art. 19 alin. (2), raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte constată că, în raport de natura litigiului de faţă, instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict este secţia a II-a Civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi nu secţia de contencios administrativ şi fiscal, ambele astfel de instanţe reţinând caracterul civil al cauzei ce are drept părţi profesionişti, respectiv autorităţi publice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale, sub aspectul specializării, a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va trimite conflictul de competenţă spre soluţionare secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu.

Declină în favoarea secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, asupra soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. şi pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bacău şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi,

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2021.