Territorial competence of public institutions as plaintiffs in administrative litigation under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul litigiului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. N. Oblu" Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli şi Antifraudă, a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 228/02.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate de către Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. N. Oblu" Iaşi, înregistrată la MLPDA sub nr. x/02.03.2020, împotriva actului de control nr. x/30.12.2019 - Notă de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare întocmit de Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul MLPDA, proiect cod SMIS 125238, cu titlul "Îmbunătăţirea accesului populaţiei din judeţul Iaşi la servicii medicale de urgenţă", beneficiar Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. N. Oblu", cu referire la Contractul nr. x/21.11.2016 - lot III - furnizare aparat de ventilaţie generală - 10 buc., încheiat cu A. S.R.L..

1.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 1102 din 19 februarie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti invocată din oficiu, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Iaşi.

În motivarea acestei soluţii, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 10 alin. (3), art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 alin. (1) lit. e) şi g) din O.U.G. nr. 66/2011, instanţa a reţinut că, în speţă, partea supraordonată în raportul de drept administrativ dedus judecăţii (autoritatea publică) nu este partea reclamantă (Spitalul Clinic de Urgenţă "Prof. Dr. N. Oblu" Iaşi), aceasta fiind beneficiara contractului de finanţare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv persoana (care se consideră) vătămată, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, ci partea pârâtă (Ministerul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional), ca organ de stat care, acţionând în regim de putere publică, în virtutea competenţelor legale de gestionare a fondurilor europene, a emis actele administrative atacate.

Astfel, în cauză, a reţinut că sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, prevederi care atribuie competenţa exclusivă rationae loci instanţei de la sediul reclamantei, şi nu dispoziţiile tezei a II-a a aceluiaşi text legal.

Prin sentinţa nr. 406 din 2 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Tribunalului Iaşi, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în baza art. 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., s-a suspendat judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, instanţă competentă să soluţioneze conflictul de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Iaşi a apreciat că reclamantul este o instituţie publică, iar textul legal ce reglementează competenţa, în vigoare la data sesizării instanţei (art. 10 alin. (3), teza a II-a din Legea nr. 554/2004, aşa după cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018) este imperativ, arătând că reclamantul se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

În aceste condiţii, devin incidente prevederile tezei a II-a a textului de lege menţionat anterior, ce atrag competenţa de soluţionare în primă instanţă a secţiei de contencios a Tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul Bucureşti. Aceleaşi concluzii rezultă şi din prevederile alin. (2) al art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 care fac trimitere expresă la prevederile Legii nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. N. Oblu" Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli şi Antifraudă, a solicitat anularea în tot a Deciziei nr. 228/02.04.2020 privind soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/30.12.2019 întocmită de Serviciul Constatare Nereguli şi Antifraudă, Direcţia Generală Programul Operaţional Regional din cadrul MLPDA, cu referire la Contractul nr. x/21.11.2016 - lot III.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituţie publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. N. Oblu" Iaşi are calitatea de instituţie publică, potrivit art. art. 190 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii:

"(1) Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe bază de contract, precum şi din alte surse, conform legii.".

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi, în prezenta cauză, reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamant într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţie între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. N. Oblu" Iaşi şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli şi Antifraudă, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a municipiului Bucureşti.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă "Profesor Dr. N. Oblu" Iaşi şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional - Serviciul de Constatare Nereguli şi Antifraudă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.