Recourse against public procurement civil judgment assigned to tribunal, not administrative appeal court.

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Judecătoriei Fălticeni, la data de 29.10.2018, reclamanta Comuna Hârtop a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A., obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.555,44 RON din care 84,72 RON majorări în cota de întârziere până la data de 05.05.2017.

Prin sentinţa nr. 213 din data de 8 februarie 2019 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu de către instanţă şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Prin sentinţa nr. 338 din data de 18 aprilie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Judecătoriei Fălticeni; s-a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi trimis dosarul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Prin sentinţa nr. 19 din data de 3 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "despăgubiri/pretenţii" în favoarea Judecătoriei Fălticeni.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 10.07.2019 sub numărul x/2019.

Prin sentinţa nr. 75/2020 din data de 23 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, a fost admisă în parte cererea având ca obiect "despăgubiri/pretenţii" formulată de reclamanta Comuna Hârtop, prin primar, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.A.; a fost obligată pârâta să achite suma de 8470 RON reprezentând lucrări acceptate la plată şi care contravin clauzelor contractuale; a fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel (ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă sub nr. x/2019 la data de 26.05.2020) pârâta S.C. A. S.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea apelului, trimiterea spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză şi, în subsidiar, schimbarea soluţiei primei instanţe în sensul respingerii cererii.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.11.2020, Tribunalul Suceava, raportat la dispoziţiile art. 55 din Legea 101/2016, a recalificat calea de atac promovată ca fiind recurs.

La termenul din 16.12.2020, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin decizia civilă nr. 67 din data de 16 decembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "recurs - pretenţii" formulat de recurenta-pârâtă A. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamanta Comuna Hârtop, prin primar, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a constatat că recurenta - pârâtă şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind executarea contractelor administrative de achiziţie publică, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, respectiv 29.10.2018, şi a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, raportat la prevederile art. 24 şi art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

2.2. Prin Decizia nr. 367 din data de 24 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul de competenţă şi a înaintat dosarul pentru soluţionarea acestuia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere că s-a stabilit competenţa de primă instanţă în favoarea Judecătoriei Fălticeni, raportat la textul art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, potrivit căruia competenţa privind executarea contractelor de achiziţie revine instanţei civile de drept comun.

În ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a căii de atac, Curtea de Apel Suceava a reţinut că, la momentul introducerii dispoziţiilor de excepţie ale art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 de trecere a acestor litigii în sfera litigiilor civile, actul normativ de modificare nu a cuprins şi dispoziţii privind calea de atac. Aşadar, în absenţa unor reglementări speciale privind o cale de atac, devin incidente reglementările generale din acea materie, respectiv art. 95 şi 483 alin. (4) din C. proc. civ., neputându-se recurge la aplicarea prin analogie a unor texte speciale din legi speciale, şi aplicarea astfel a unor căi de atac din materii şi domenii speciale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

2.1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe, îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cererea de recurs formulată de către recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă Comuna Hârtop, prin primar, împotriva sentinţei civile nr. 75 din data de 23 ianuarie 2020 pronunţată de Judecătoria Fălticeni, în dosarul nr. x/2019.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, se constată că cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni de către reclamanta Comuna Hârtop are ca obiect "despăgubiri/pretenţii" ce decurg din Contractul nr. x/209/25.09.2013, aferent investiţiei "Extindere, etajare si modernizare sediul Primăriei Comunei Hartop, judeţul Suceava".

Aşadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care a fost soluţionată o cerere ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.

De asemenea, Înalta Curte observă că cererea a fost formulată la data de 29.10.2018, sens în care constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2), teză finală din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, în vigoare de la data de 02.08.2018, potrivit cărora:

"(...)Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

De altfel, fiind disputată la un moment dat competenţa de soluţionare a acţiunii, în primă instanţă, între Judecătoria Fălticeni şi Tribunal Suceava, prin sentinţa nr. 19 din 03.06.2019 a Curţii de Apel Suceava, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fălticeni, tocmai pentru că textul art. 53 alin. (11) în forma de la acea dată, instituia competenţa către instanţa civilă de drept comun - în speţă judecătoria, faţă de valoarea sumei solicitate.

Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 55 alin. (3) prima teză din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora:

"Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice(...).", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greşită a normelor de competenţă, astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018, aspect reţinut, de altfel şi în punctul 135 al Deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (şi) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanţe se ataca cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziţii publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispoziţiilor art. 53 prevede că:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.

(11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Prin urmare, în competenţa instanţei de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt procesele şi cererile care privesc procedura de atribuire şi, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele şi cererile care rezultă din executarea acestora se află în competenţa de judecată a instanţei civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă şi sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competenţă materială în recurs priveşte doar procesele care se judecă în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, nu şi procesele care revin în primă instanţă în competenţa instanţelor civile de drept comun.

Atribuirea de competenţă prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) şi (11) din acelaşi act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalului.

Înalta Curte subliniază incidenţa în speţă şi a Deciziei nr. 40/2020, prin care Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a admis sesizările conexate formulate în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, stabilind astfel:

"În interpretarea şi aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achiziţiilor publice), că: Hotărârea pronunţată în primă instanţă în procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară - secţia/completul specializat în litigii cu profesionişti, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016."

Aşadar, potrivit art. 483 alin. (4) C. proc. civ., "recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată" iar conform art. 36 din Legea nr. 304/2004, instanţa ierarhic superioară Judecătoriei Fălticeni, este Tribunalul Suceava, prin secţiile sale specializate în litigii cu profesionişti.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. Suceava şi pe intimata-reclamantă Comuna Hârtop prin primar, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.