Public procurement suspension quashed and remanded; stay improperly based on non-final annulment judgment
Legislator summary
AI generatedThe court admitted the appeal by the public procurement agency, quashed the lower court’s 30 March 2021 suspension order, and remanded the case to the Court of Appeal Iași to continue proceedings over the claimant’s action seeking annulment of Instruction No. 1/2019 (a normative administrative act issued by the National Agency for Public Procurement); the prior suspension is therefore vacated. The dispute arose when the lower court suspended the case under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code, read with Article 23 of Law No. 554/2004, on the theory that a parallel annulment action against the same instruction, pending before the High Court of Cassation and Justice, could render the case moot if the annulment became final. The High Court held that the suspension conditions were not met because the decisive precedent (a sentence of annulment by the Bucharest Court of Appeal) was not yet final, and Article 23’s erga omnes effect applies only to final judgments, so no pending right existed to justify the stay; the court also denied costs because no prevailing party existed at that stage. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 23 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 22 C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ; Public procurement suspension quashed and remanded; stay improperly based on non-final annulment judgment: 1/2019 (a normative administrative act issued by the National Agency for Public Procurement); the prior suspension is therefore vacated. The dispute arose when the lower court suspended the case under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code, read with Article 23 of Law No. 554/2004, on the theory that a parallel annulment action against the same instruction, pending before the High Court of Cassation and Justice, could render the case moot if the annulment became final. The High Court held that the suspension conditions were not met because the decisive precedent (a sentence of annulment by the Bucharest Court of Appeal) was not yet final, and Article 23’s erga omnes effect applies only to final judgments, so no pending right existed to justify the stay; the court also denied costs because no prevailing party existed at that stage. The decision is final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the appeal and ordering the cassation of the challenged decision.
Procedural basis for the cassation and referral of the case back to the lower court.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.02.2020, sub nr. x/2020, reclamantele A. S.A, B. S.A., C. S.A, D. S.A., E. S.A. şi F. S.A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice, anularea Instrucţiunii nr. 1/2019 emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice.
Prin sentinţa civilă nr. 526 din data de 03.07.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apei Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe reclamantele A. S.A, B. S.A, C. S.A, D. S.A, E. S.A. şi F. S.A. şi pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin încheierea din 22.10.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a dispus disjungerea acţiunilor formulate de reclamantele B. S.A., C. S.A, D. S.A., E. S.A. din dosarul nr. x/2020, fiind formate dosare distincte, cu privire la fiecare reclamantă.
Prin sentinţa nr. 141/2020 a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj şi a fost declinată în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cererii formulate de D. S.A.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din 30 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecarea cererii formulate de D. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice, având ca obiect anularea Instrucţiunii nr. 1/2019 emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei încheieri, pârâta Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice a formulat recurs solicitând admiterea, casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 414 coroborate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În esenţă, a arătat că suspendarea prezentei cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu se circumscrie situaţiei prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât prin soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 nu se constată existenţa sau inexistenţa unui drept de care să depindă soluţionarea prezentei cauze.
Aşadar, măsura suspendării nu îşi găseşte justificarea, aceasta ducând la temporizarea cauzei, nefiind esenţială şi benefică soluţionării acesteia.
A mai precizat că între cele două dosare există identitate de obiect, fapt ce conduce la obligaţia instanţei de a cerceta şi de a soluţiona prezentul dosar în conformitate cu dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., deoarece soluţia din prezenta cauză nu depinde de soluţia din dosarul nr. x/2019 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A exemplificat Decizia nr. 380/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată de secţia I Civilă şi a menţionat alte trei cauze având ca obiect anularea Instrucţiunii nr. 1/2019 în care instanţele de judecată au dispus respingerea cererilor de chemare în judecată.
1.4. Apărările formulate în cauză
În cauză, nu au fost formulate întâmpinări.
Intimata-reclamantă D. S.A a depus note scrise.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
Prin rezoluţia din 27 iulie 2021 a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părţilor, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice este fondat, urmând a dispune casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii.
2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată, în şedinţă publică, de intimata-reclamantă D. S.A., constatând că recurenta-pârâtă a formulat argumente de ordin critic prin care a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii de către prima instanţă, respectiv a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care se cirmcumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de altfel şi prin memoriul de recurs.
2.2. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta D. S.A. a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Instrucţiunii nr. 1/2019 emise de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice.
Prin încheierea din data de 30 martie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, a suspendat judecarea până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., raportat şi la dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că prezenta cauză depinde de modul de soluţionare a dosarului înregistrat sub nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât are acelaşi obiect ca şi prezenta cauză iar, în situaţia în care soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a anulat Instrucţiunea nr. 1/2019 va rămâne definitivă, prezenta cauză, ce are ca obiect anularea aceleiaşi Instrucţiuni, act administrativ cu caracter normativ, va rămâne fără obiect.
Aminteşte Înalta Curte că dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au în vedere suspendarea judecăţii atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Din cuprinsul dispoziţiilor mai sus menţionate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecăţii de îndeplinirea unei condiţii procedurale, respectiv existenţa ori inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi şi a unei condiţii de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanţei pe marginea necesităţii suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.
Înalta Curte constată că prin încheierea recurată, judecătorul fondului nu a demonstrat îndeplinirea, în concret, a condiţiilor prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Deşi cele două dosare vizează anularea aceluiaşi act administrativ cu caracter normativ, Înalta Curte observă că dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor", dispoziţii la care s-a raportat prima instanţă în analiza condiţiei de oportunitate fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare, devin incidente numai în situaţia în care hotărârea prin care a fost admisă cererea având ca obiect anularea actului administrativ cu caracter normativ, în speţă Instrucţiunea nr. 1/2019 emisă de Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice, ar avea caracter definitiv.
Or, din verificările efectuate pe portalul instanţelor de judecată, sentinţa nr. 730 din 30 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis cererea de anulare a actului administrativ cu caracter normativ, nu este definitivă, acest dosar fiind înregistrat în prezent, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în faza procesuală a recursului.
În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru, formulată de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că suspendarea, în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., constituie un incident procedural intervenit în judecata cauzei, lăsat la aprecierea instanţei de judecată care nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
În contextul nesoluţionării acestor pretenţii în cadrul cererii de suspendare, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 453 C. proc. civ., întrucât la acest moment nu se poate vorbi despre o parte care a câştigat procesul sau despre culpa procesuală a celeilalte părţi căzute în pretenţii, iar cheltuielile de judecată efectuate de părţi pentru soluţionarea cauzei şi a tuturor incidentelor procesuale vor fi avute în vedere la pronunţarea pe fondul litigiului.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul este fondat, Înalta Curte urmează să îl admită, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 C. proc. civ., dispunând casarea încheierii din 30 martie 2021 şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă. Admite recursul formulat de pârâta Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei din 30 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii. Definitivă.
Pronunţată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.