Appeal against salary recalculation found inadmissible for lack of interest after voluntary compliance

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 aprilie 2017, pe rolul Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:

- modificarea deciziilor nr. 55 şi nr. 56 din 14.02.2017 sau emiterea unei alte decizii în sensul luării în considerare a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015;

- efectuarea plăţii diferenţei dintre venitul calculat potrivit valorii de referinţă sectorială de 405 RON şi venitul efectiv plătit începând cu data de 09 aprilie 2015, de la scadenţa fiecărui venit lunar, până la data plăţii efective;

- acordarea dobânzii legale şi a ratei inflaţiei la sumele cuvenite.

1.2. Prin încheierea din 12 mai 2017, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei I - Litigii de muncă a Tribunalului Timiş.

1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă - litigii de muncă şi asigurări sociale la data de 17 mai 2017, sub nr. x/2017*.

1.4. Prin sentinţa civilă nr. 1180 din 14 septembrie 2017, Tribunalul, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

1.5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 5 decembrie 2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 993 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

(ii) a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive;

(iii) a admis acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş;

(iv) a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara să procedeze la modificarea Deciziilor nr. 55 şi 56/14.02.2017, în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, în sensul stabilirii drepturilor salariale ale acestora, prin care să aibă în vedere o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016;

(v) a obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara să achite fiecărui reclamant diferenţa de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizaţie şi suma ce ar fi obţinut-o prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 până la 30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016, actualizate cu indicele de inflaţie în ziua plăţii efective, la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la data scadenţei fiecărui venit lunar şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 993 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, solicitând admiterea recursului şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, pârâţii susţin că pretenţiile reclamanţilor au rămas fără obiect ca urmare a emiterii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a Deciziilor nr. 55/29.05.2018 şi nr. 108/18.06.2018, prin această din urmă decizie fiind stabilite drepturile salariale cuvenite reclamanţilor începând cu data de 01.01.2018, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON. Arată pârâţii că aceste decizii respectă recomandarea plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 15.05.2018, potrivit căruia ordonatorii de credite trebuie să stabilească drepturile salariale raportate la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au depus întâmpinări faţă de cererea de recurs.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect anularea actelor administrative de stabilire a drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor, corelativ cu obligarea pârâţilor angajatori la emiterea unei noi decizii, în acord cu prevederile legale invocate de reclamanţi, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a emis Deciziile nr. 55/29.05.2018 şi nr. 108/18.06.2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor cuvenite personalului auxiliar de specialitate, specialiştilor IT şi tehnicienilor criminalişti prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017 şi în continuare (de la data de 01.01.2018), susţineri care nu au fost contestate de intimaţii-reclamanţi. Totodată, s-a prevăzut o plată eşalonată a diferenţelor salariale rezultate din aplicarea acestor decizii, pe măsura alocării fondurilor necesare.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, anterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamanţilor. Prin urmare, interesul de a acţiona al recurenţilor-pârâţi nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 993 din 6 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.