Supplementary VAT assessments and non-deductible VAT upheld after tax authority's appeal annulled as unmotivated

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 iulie 2013, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2013, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 47/24.01.2013, emisă de ANAF - DGFP Bucureşti - Serviciul Soluţionare Contestaţii, privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti sub nr. x/01.11.2012;

(ii) anularea, în parte, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x întocmit de către ANAF - DGFP Bucureşti la data de 28.09.2012, cu privire la sumele de: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptată la deducere, 12.274 RON TVA neacceptată la deducere şi 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA;

(iii) anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligaţiile de plată suplimentare nr. F-B 351 întocmita de către ANAF - DGFP Bucureşti la data de 28.09.2012, cu privire la sumele de: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptată la deducere, 12.274 RON TVA neacceptată la deducere şi 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA.

2. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2641 din 08 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGRFP Bucureşti - Serviciul soluţionare contestaţii şi, în consecinţă, a dispus:

- anularea Deciziei nr. 47/24.01.2013, emisă de pârât, privind soluţionarea contestaţiei înregistrate la pârât sub nr. x/1.11.2012;

- anularea, în parte, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x, întocmit de către pârât la data de 28.09.2012, cu privire la sumele: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptată la deducere, 12.274 TVA, neacceptată la deducere şi 457.177 reprezentând accesorii TVA;

- anularea, în parte, a deciziei de impunere privind obligaţiile de plată suplimentare FB351 întocmit de pârât la data de 28.09.2012, cu privire la sumele de: 694.003 RON stabilită cu titlu de TVA colectată suplimentar, 38.939 RON TVA neacceptat la deducere 12.274 RON TVA neacceptată la deducere şi 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA.

3. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 2641 din 08 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi soluţia instanţei de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2641 din 08 octombrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Municipiul Bucureşti, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1442 din 6 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Municipiul Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2641 din 08.10.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere la rejudecare

Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24 noiembrie 2017, sub nr. x/2013*.

Prin sentinţa civilă nr. 1562 din 30 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti;

- a anulat Decizia nr. 47/24.01.2013, emisă de ANAF-DGFP Bucureşti-Serviciul Soluţionare Contestaţii;

- a anulat, în parte, Raportul de inspecţie fiscală nr. x şi Decizia de impunere nr. x, ambele întocmite de pârâtă, cu privire la sumele de: 694.003 RON-TVA colectată suplimentar, 38.939 RON - TVA neacceptată la deducere, 12.274 RON - TVA neacceptată la deducere şi 457.177 RON reprezentând accesorii aferente TVA.

5. Calea de atac exercitată împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâta îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate. Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a considerentelor Deciziei nr. 47/24.01.2013 de soluţionare a contestaţiei administrative, fără a cuprinde argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece pârâta nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1562 din 30 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.