Insurer insolvency payout claims resolved; fund's appeal dismissed as moot after payment.

Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 mai 2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fonul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA", "Fondul"), au solicitat obligarea pârâtului să soluţioneze prin decizie cererile de despăgubire înregistrate sub nr. x/23.02.2017, nr. y/23.02.2017 şi nr. 9360/23.02.2017.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3851 din 1 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fonul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea de plată înregistrată sub nr. x/23.02.2017 formulată de reclamanta A., cererea de plată înregistrată sub nr. x/23.02.2017 formulată de reclamantul B. şi cererea de plată înregistrată sub nr. x/23.02.2017 formulată de reclamanta C..

Totodată, instanţa de fond a obligat pârâtul la plata către fiecare dinte reclamanţi a sumei de 50 de RON reprezentând taxă judiciară de timbru, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile 3851 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât FGA susţine că instanţa de fond a apreciat eronat că a fost depăşit termenul rezonabil de soluţionare a cererilor de plată formulate de reclamanţi, fără a lua în considerare: specificul, complexitatea şi încărcătura activităţii Fondului; necesitatea respectării principiului nediscriminării şi al egalităţii de tratament în soluţionarea cererilor de plată formulate de creditorii de asigurări; numărul foarte ridicat de cereri de plată aflate în soluţionare; prevederile legale, care dispun că soluţionarea cererilor se face în ordinea înregistrării lor.

Mai arată recurentul-pârât că cererile de plată formulate de reclamanţi (privind acordarea de despăgubiri în sumă de 40.000 RON către A., de 60.000 RON către B. şi de 50.000 RON către C. au fost soluţionate în cadrul şedinţei Comisiei speciale din 02.11.2018.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea pârâtului la soluţionarea cererilor de plată formulate de reclamanţi, la stabilirea interesului procesual în susţinerea recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, potrivit înscrisurilor de la dosar şi susţinerilor părţilor, recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a emis Decizia nr. 17633/09.11.2018, prin care a soluţionat cererea de plată formulată de reclamanta A. sub nr. x/23.02.2017, în sensul admiterii parţiale a cererii, în limita sumei de 10.000 RON, iar celorlalţi doi reclamanţi le-au fost achitate sumele de bani în cuantumul integral solicitat prin cererile de plată, împrejurări necontestate de intimaţii-reclamanţi.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susţinerea recursului, din perspectiva caracterului actual al interesului, având în vedere că recurentul-pârât, ulterior promovării căii de atac, şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin sentinţa de fond.

Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.