Challenge to prosecutorial salary reclassification: appeal dismissed as time-barred and annulled for failing to state valid cassation grounds
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as time-barred regarding the suspension request and annulled the appeal as unlawful for lack of motivation regarding the substantive challenge, thereby leaving in force the lower court's rejection of the claimants' petition. The dispute involved two claimants challenging an administrative decision by a prosecutor's office concerning salary reclassification under Legislative Act No. 153/2017, specifically seeking the annulment of the Prosecutorial Council’s decision and the suspension of the underlying individual decision. The Court based its decision on procedural grounds, citing Article 14(4) of Law No. 554/2004 for the five-day deadline to appeal suspension decisions, and Articles 486, 487, and 489 of the Civil Procedure Code, finding that the appellants failed to submit valid grounds for cassation as required by Article 488, instead merely duplicating the initial complaint without addressing the lower court's reasoning.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ; Challenge to prosecutorial salary reclassification: appeal dismissed as time-barred and annulled for failing to state valid cassation grounds: Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, dispoziţii aplicabile şi în cazul cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum dispune art. 15 alin. (2) din acest act normativ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 16 noiembrie 2017, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, au solicitat:
- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 8/09.10.2017;
- suspendarea Deciziei nr. 65/07.08.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, până la soluţionarea definitivă a cauzei;
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la emiterea unei decizii de reîncadrare salarială, conform art. 22, secţiunea a 6-a, capitolul VIII, anexa V din Legea nr. 153/2017.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
(i) a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Anexei V Capitolul II nr. crt. 1-4, 7-9 din Legea nr. 153/2017;
(ii) a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată;
(iii) a respins acţiunea în anulare formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
II.1. Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunţă suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, dispoziţii aplicabile şi în cazul cererii de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum dispune art. 15 alin. (2) din acest act normativ.
Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:
"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."
Înalta Curte reţine că sentinţa civilă nr. 4625/13.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată recurenţilor-reclamanţi la data de 03.01.2019, conform dovezilor de înmânare aflate la filele x ale dosarului instanţei de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului împotriva soluţiei dispuse asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, a început să curgă de la acest moment şi s-a împlinit la data de 09.01.2019, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin poşta militară, fiind înregistrată la data de 18.01.2019, în afara termenului legal stabilit pentru atacarea soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare, care, astfel cum s-a arătat anterior, s-a împlinit la data de 09.01.2019.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, ca tardiv formulat.
II.2. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 8/09.10.2017, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce se succed:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanţii îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate. Motivarea recursului se rezumă la preluarea integrală a conţinutului cererii de chemare în judecată, fără a cuprinde argumente referitoare la sentinţa atacată, respectiv critici efective la adresa soluţiei instanţei de fond şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Totodată, recurenţii nu au indicat nici cazul de casare în care apreciază că se înscriu motivele căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind investită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.
Deoarece recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 8/09.10.2017.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 4625 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 65/07.08.2017, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva aceleiaşi sentinţe, în ceea ce priveşte soluţia dispusă asupra cererii de anulare a Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa nr. 8/09.10.2017.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2021.