Jurisdictional conflict: Civil vs. administrative jurisdiction for State liability arising from alleged Energy Charter Treaty violations

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 08.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume pentru repararea prejudiciului care i-a fost cauzat de nerespectarea de către pârât a unor obligaţii pe care şi le-a asumat prin Tratatul Cartei Energiei, precum şi a unor principii parte a ordinii juridice comunitare: (i) în principal contravaloarea certificatelor verzi amânate între anii 2013 şi până în prezent, calculată provizoriu la suma de 1.220.919,34 Euro, iar în subsidiar solicită să i se dea dreptul de plină dispoziţie (şi posibilitatea imediată de tranzacţionare) asupra tuturor certificatelor amânate, în număr calculat provizoriu (până la sfârşitul anului 2019) de 40.525 certificate verzi, la care se adaugă diferenţa dintre valoarea de piaţă a certificatelor verzi calculată în euro la data la care ar fi trebui să îi fi fost acordate şi valoarea de piaţă din prezent, calculată în euro, calculată provizoriu de reclamanta la suma de 29.484,34 Euro, la care se adaugă (ii) dobânzile legale penalizatoare, aplicate asupra valorii de piaţă a certificatelor amânate, valabile la data emiterii acestora (respectiv la data la care trebuiau să îi fi fost puse la dispoziţie spre valorificare) între data anterior menţionată şi data valorificării efective a acestora, dobânzi calculate în mod provizoriu până la data de 31.03.2020 la suma de 1.743.510,04 RON (iii) diferenţa dintre valoarea de vânzare a energiei electrice vândute împreună cu certificatele verzi şi valoarea de piaţă a energiei electrice, în mod provizoriu calculată la suma de 375.202,78 Euro (iv) compensarea pierderii cauzată de introducerea discriminatorie a obligaţiei de a plăti costuri cu energia reactivă, în mod provizoriu cuantificată la suma de 164.614,50 RON, (v) compensarea pierderii cauzate de, modificarea regimului fiscal, cu efecte discriminatorii în privinţa investitorilor în energie regenerabilă fotovoltaică, în mod provizoriu cuantificată la suma de 91.311,00 RON, (vi) pierderile aferente certificatelor verzi vândute de ARV God S.R.L. către CET Govora, compusă din 148.970,95 RON, reprezentând contravaloarea (cu TVA) a certificatelor verzi care au fost transferate fără plată (damnum emergens) şi dobânda legală penalizatoare (dobânda de referinţă BNR + 8 puncte procentuale), aplicată asupra debitului principal, de la data de 20.04.2016 şi până la plata efectivă, sumă care urmează să fie calculată de executorul judecătoresc în temeiul art. 628 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-au arătat în esenţă următoarele:

Cauza are ca obiect pretenţiile reclamantei de reparare a prejudiciului cauzat de încălcarea de către Statul Român a unor obligaţii pe care şi le-a asumat prin Tratatul Cartei Energiei, tratat la care sunt părţi atât România (ţara în care au fost efectuate investiţiile reclamantei A.), cât şi Bulgaria (ţara a cărei naţionalitate o are reclamanta A.).

Tratatul Cartei Energiei a fost ratificat de Statul Român prin Legea nr. 14/1997 şi prevede o procedură de soluţionare a diferendelor dintre investitorii unui stat-parte şi un alt stat-parte la Tratat în care investitorii au efectuat respectivele investiţii, potrivit art. 26 din Tratatul Cartei Energiei

Din redactarea textului Tratatului Cartei Energiei, se observă că, în cazul soluţionării litigiului de către instanţele statale, în temeiul opţiunii exprimate în acest sens de către reclamant, competenta aparţine "instanţelor sau tribunalelor administrative ale părţii contractante". Prin urmare, competenţa concretă materială (între instanţa de drept comun şi instanţa de contencios administrativ) urmează să fie determinată potrivit prevederilor procedurale interne ale statului parte la litigiu, cel căruia îi aparţin respectivele instanţe.

Referitor la temeiul juridic din punct de vedere al dreptului material, reclamanta a arătat că obiectul prezentei acţiuni este dat de cererea reclamantei de reparare a prejudiciului cauzat de încălcarea de Statul Român a obligaţiilor sale asumate prin Tratatul Cartei Energiei, respectiv (i) încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 10 alin. (1) din Tratatul Cartei Energiei de a asigura investitorilor altor părţi contractante "condiţii stabile si echitabile, favorabile şi transparente investitorilor altor părţi contractante pentru a efectua investiţii în aria sa". precum şi (ii) încălcarea obligaţiei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. d) din Tratat de a nu supune investiţiile efectuate de investitor ai unor state contractante unor măsuri cu efect echivalent exproprierii fără a însoţi o astfel de măsură de "plata unei despăgubiri prompte, adecvate şi efective". Încălcările care au generat prejudiciul a cărui acoperire se solicită prin prezenta acţiune s-au produs, în principal, prin modificările legislative operate în anul 2017, când s-a ajuns la o permanentizare practică a unor măsuri nefavorabile care fuseseră edictate cu titlu temporar încă din anii 2013-2014, dar şi prin alte încălcări săvârşite de Statul Român după efectuarea de către reclamanta a investiţiilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 2639/17.12.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat cauza la Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

La data de 24.02.2021 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal dosarul nr. x/2020.

Prin sentinţa civilă nr. 726 din 05.05.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

A declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A dispus înaintarea dosarului la ÎCCJ-SCAF în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a civilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat obligarea pârâtului la plata următoarelor sume pentru repararea prejudiciului care i-a fost cauzat de nerespectarea de către pârât a unor obligaţii pe care şi le-a asumat prin Tratatul Cartei Energiei, precum şi a unor principii parte a ordinii juridice comunitare: (i) în principal contravaloarea certificatelor verzi amânate între anii 2013 şi până în prezent, calculată provizoriu la suma de 1.220.919,34 Euro, iar în subsidiar solicită să i se dea dreptul de plină dispoziţie (şi posibilitatea imediată de tranzacţionare) asupra tuturor certificatelor amânate, în număr calculat provizoriu (până la sfârşitul anului 2019) de 40.525 certificate verzi, la care se adaugă diferenţa dintre valoarea de piaţă a certificatelor verzi calculată în euro la data la care ar fi trebui să îi fi fost acordate şi valoarea de piaţă din prezent, calculată în euro, calculată provizoriu de reclamanta la suma de 29.484,34 Euro, la care se adaugă (ii) dobânzile legale penalizatoare, aplicate asupra valorii de piaţă a certificatelor amânate, valabile la data emiterii acestora (respectiv la data la care trebuiau să îi fi fost puse la dispoziţie spre valorificare) între data anterior menţionată şi data valorificării efective a acestora, dobânzi calculate în mod provizoriu până la data de 31.03.2020 la suma de 1.743.510,04 RON (iii) diferenţa dintre valoarea de vânzare a energiei electrice vândute împreună cu certificatele verzi şi valoarea de piaţă a energiei electrice, în mod provizoriu calculată la suma de 375.202,78 Euro (iv) compensarea pierderii cauzată de introducerea discriminatorie a obligaţiei de a plăti costuri cu energia reactivă, în mod provizoriu cuantificată la suma de 164.614,50 RON, (v) compensarea pierderii cauzate de, modificarea regimului fiscal, cu efecte discriminatorii în privinţa investitorilor în energie regenerabilă fotovoltaică, în mod provizoriu cuantificată la suma de 91.311,00 RON, (vi) pierderile aferente certificatelor verzi vândute de ARV God S.R.L. către CET Govora, compusă din 148.970,95 RON, reprezentând contravaloarea (cu TVA) a certificatelor verzi care au fost transferate fără plată (damnum emergens) şi dobânda legală penalizatoare (dobânda de referinţă BNR + 8 puncte procentuale), aplicată asupra debitului principal, de la data de 20.04.2016 şi până la plata efectivă, sumă care urmează să fie calculată de executorul judecătoresc în temeiul art. 628 alin. (2) C. proc. civ.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a apreciat că prezentul litigiu este unul de contencios administrativ, iar competenţa aparţine instanţelor de contencios administrativ, întrucât litigiul priveşte o răspundere a statului faţă de o persoană privată pentru nerespectarea unui Tratat - act juridic internaţional, emis în regim de autoritate publică, nerespectare produsă prin acte a căror analiză poate fi făcută doar de instanţa de contencios administrativ, că o instanţă de drept comun, civilă, ar putea să judece un litigiu dintre stat şi persoană de drept privat doar în cazul în care este vorba de un litigiu ce priveşte un raport juridic civil născut dintr-un contract încheiat intre stat şi persoana privată sau referitor la regimul proprietăţii (conform legilor speciale de fiind funciar etc), însă în speţă este vorba de încălcarea unui Tratat, de legi, ordonanţe, hotărâri de guvern şi alte acte administrative a căror analiză în lumina dispoziţiilor Tratatului nu o poate face decât o instanţă specializată în contencios administrativ şi nu una specializată în litigii cu profesioniştii. A mai reţinut că atât din punct de vedere al Tratatului, cât şi al dreptului intern, prezentul litigiu este de competenţa instanţei de contencios administrativ şi, dat fiind actele încheiate de Statul Român, Tratat şi cele emise de autorităţile sale centrale, toate emise în regim de autoritate publică, aceasta aparţine Curţii de Apel, secţia de Contencios.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte reţine că litigiile de competenţa instanţelor de contencios administrativ privesc actele administrative încheiate de autorităţi publice, precum şi litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta invocă o răspundere civilă delictuală sau în subsidiar contractuală, pentru fapta pârâtului Statul Român de încălcare a dispoziţiilor din Tratatul Cartei Energiei, ratificat de Statul Român prin Legea nr. 14/1997, încălcare ce ar consta în emiterea de către Parlamentul National a unor acte normative cu putere de lege sau emiterea de către Guvern a unor ordonanţe sau hotărâri ori emiterea unor ordine de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, acte care ar încălca obligaţii asumate de Statul Român prin Tratat, în special cele prevăzute în art. 10 alin. (1) şi 13 din Tratat referitoare la crearea de condiţii stabile, echitabile, favorabile şi transparente investitorilor altor părţi contractante pentru a efectua investiţii în aria sa şi respectiv la interdicţia de expropriere sau naţionalizare a investiţiilor.

În prezenta cauză, reclamanta nu a investit instanţa cu un litigiu având ca obiect anularea unor acte normative cu putere de lege, respectiv hotărâri de guvern, ordine emise de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei sau cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, ci a formulat o acţiune întemeiată pe dispoziţiile dreptului comun.

Având în vedere că prin cererea ce face obiectul prezentei cauze se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri, independent de anularea unor acte administrative, pentru repararea unor eventuale prejudicii cauzate de pârât, potrivit susţinerilor reclamantei, ca urmare a încălcării de către pârât, prin acte de autoritate, a situaţiei juridice şi a drepturilor acesteia, Înalta Curte constată că este vorba despre un litigiu care atrage competenţa instanţei civile, iar nu de unul în contencios administrativ, raportat la obiectul şi cauza pretenţiei deduse judecăţii şi având în vedere principiul disponibilităţii.

Reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată potrivit dreptului comun, acţiunea are natură juridică civilă, nefiind formulată în temeiul art. 8 sau 19 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ci raportat la dispoziţiile de drept comun în materia răspunderii civile delictuale, cu precizarea expresă a reclamantei în sensul că prezenta acţiune are la baza răspunderea juridică a Statului Român pentru încălcarea obligaţiilor sale asumate prin Tratatul Cartei Energiei şi care poate fi calificată ca răspundere civilă delictuală.

De menţionat, de asemenea, că opţiunea reclamantului în sensul art. 26 din Tratatul Cartei Energiei priveşte strict competenţa generală (în sensul optării pentru soluţionarea litigiului de către instanţele statale şi nu în arbitraj), iar competenţa materială (inclusiv cea procesuală) va fi determinată potrivit legii procedurale a statului-parte (în speţă legea procedurală română).

Din redactarea textului Tratatului Cartei Energiei se observă că, în cazul soluţionării litigiului de către instanţele statale, în temeiul opţiunii exprimate în acest sens de către reclamant, competenta aparţine "instanţelor sau tribunalelor administrative ale părţii contractante". Prin urmare, competenţa concretă materială (între instanţa de drept comun şi instanţa de contencios administrativ) urmează să fie determinată potrivit prevederilor procedurale interne ale statului parte la litigiu, cel căruia îi aparţin respectivele instanţe.

Prin urmare, în condiţiile în care acţiunea dedusă judecăţii vizează angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, iar nu un act administrativ tipic sau asimilat, cadrul procesual în care urmează a fi soluţionată acţiunea reclamantei este configurat de dreptul comun, competentă material fiind instanţa de drept comun - tribunalul, raportat la valoarea obiectului cererii, nu instanţa de contencios administrativ.

Prezentul litigiu nu este un litigiu de contencios administrativ şi fiscal pentru a intra în competenţa de soluţionare a instanţelor de contencios administrativ, ci unul civil, de competenţa tribunalului, raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Astfel, având în vedere natura prezentului litigiu, constând în pretenţii întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, competenţa soluţionării prezentului litigiu revine Tribunalului Bucureşti, secţia a VI -a civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman, Prin Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI - a civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.